799 matches
-
naștere unde succesul mișcării comunale a îngăduit orașelor să dobândească o autoguvernare deplină, slăbind autoritatea statală a monarhiilor teritoriale. Veneția, după multă vreme sub dependență Bizanțului, s-a desprins în secolele XI-XII, evitând și dependența față de Imperiul Romano-German sau de papalitate. Au apărut și alte orașe-state în Italia, Germania și Țările de Jos, dar care continuă să recunoască suzeranitatea germană sau a altor principi teritoriali. Republicile urbane erau lipsite de independența deplină, fiind numiți magistrați aleși, cu titluri cu rezonanță nobiliară
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
catolicismului și purității doctrinare. Spania a dus catolicismul spre ”Lumea Nouă” și Filipine ,insă regii Spaniei au insistat asupra independenței față de ”intervenția”papei,episcopii având interzis să raporteze acestuia.In sec.XVIII,conducătorii spanioli s-au tras mai departe de papalitate,alungând iezuiții din imperiu în 1767.Inchiziția a fost în cele din urmă eliminată în 1830,si chiar după,libertatea religioasă a fost negata în practică,daca nu și în teorie.Catolicismul a devenit religia statului în 1851,când parlamentul
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
a dat naștere lui Constantin VI, iar când Leon IV a murit (780), Irina a devenit regentă și a fost nevoită să lupte împotriva fratelui lui Leon, Nicefor, pretendent la tron. Irina a încercat să întărească relațiile cu francii și Papalitatea, căsătorindu-și fiul cu Rotrude, fiica lui Carol cel Mare. Când francii au ocupat Istria și Benevet-ul, în 788, Irina nu a reacționat negativ. Cel mai important lucru pe care l-a făcut a fost restabilirea cultului icoanelor. În 782
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
pe co-conspiratori preoți, un statut care i-a descalificat de la guvernare, și le-a ordonat să oficieze Sfânta Liturghie in ziua de Crăciun. Încă din 781, Irina a început să caute o relație mai strânsă cu dinastia Carolingiană și cu papalitatea. Ea a negociat o căsătorie între fiul ei și Rotrude, fiica lui Carol cel Mare cu a treia lui soție, Hildegard. Irina a mers până într-acolo încât a trimis un oficial care să o învețe pe prințesa din Regatului
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
concilii bisericești. Primul, din 789, din Constantinopol, a fost întrerupt de opoziția militarilor. Al doilea conciliu, ținut la Niceea în 787, a reinstituit venerația icoanelor și a reunit Biserica Orientală cu cea Occidentală. Chiar dacă unirea bisericilor a îmbunătățit relația cu Papalitatea, ea nu a prevenit izbucnirea războiului cu francii, care în 788 au cucerit Istria și Benevento. În ciuda acestor conflicte, eforturile militare ale Irinei au avut și un oarecare succes: în 782, sfetnicul ei, Staurakios, i-a înfrant pe slavii din
Irina Ateniana () [Corola-website/Science/307020_a_308349]
-
a scris multe cărți legislative, printre care "Basilica" (sau "Basiliscale", terminată de Leon VI), "Prochiron" sau "Eisagoge". Vasile I a fost în relații bune cu Romă, exilându-l pe patriarhul Fotie I, care nu era în relații foarte calde cu papalitatea. Dar în 877 Fotie a revenit pe scaunul de patriarh, începând din nou certurile cu Romă. Vasile s-a mai confruntat și cu paulicinenii, care s-au aliat cu arabii și au ocupat Niceea și Efesul. Dar ei au fost
Vasile I Macedoneanul () [Corola-website/Science/307289_a_308618]
-
de lovitură de stat din martie 1939, "Mișcarea Națională Germană din Liechtenstein" (naziștii locali) a avut o oarecare activitate politică. Organizația, ca și simpatizanții naziști au dispărut pur și simplu după izbucnirea războiului. Există mai multe teorii cu privire la relația dintre papalitate, Papa Pius al XII-lea și Germania Nazistă, care include Liechtensteinul. O astfel de teorie susține că Germania a făcut planuri pentru ocuparea Vaticanului și numirea unui „papă-marionetă” în Lihtensteinul neutru. Ca rezultat al semanării Pactului Molotov-Ribbentrop, Lituania a fost
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Vatican a Patriarhului Ortodox al Constantinopolului Bartholomew I, Papa Iona Paul al II-lea a spus: "Cum să nu putem împărți, la o distanță de opt sute de ani, durerea și desgustul?" poate fi considerată ultima cruciadă de amploare organizată de papalitate, chiar dacă ea a fost scăpată de sub controlul Sfântului Scaun. După eșecul acestei cruciade, următoarele expediții militare similare au fost organizate și conduse personal de monarhi vest-europeni, având ca țintă principală Egiptul. Doar cruciada a șasea și-a atins scopul recuceririi
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
nici ei nu știau unde, mai înainte ca părinții lor să le fi dat asentimentul. Este o dovadă de ce forță aveau asociațiile de copii, ele fiind capabile în secolul XIII de inițiativa politică, cum a fost această cruciadă nepromulgată de papalitate, nedorită de nici o autoritate laică. La fel, ca și în cazul declanșării primei cruciade, era o acțiune politică pornită din rândurile maselor țărănești și încă de elementele cele mai tinere din mediul rural. Dar copiii nu au plecat singuri. Văzându
Cruciada copiilor () [Corola-website/Science/306643_a_307972]
-
Conciliu al patrulea de la Lateran, unde papa a discutat alături de Patriarhul latin al Constantinopolului Raoul de Merencourt printre alte probleme ale bisericii și posibilitățile pentru recucerirea Țării Sfinte. Inocențiu dorea ca această cruciadă să se afle sub controlul total al papalității, la fel cum fusese prima cruciadă, pentru a evita greșelile din cruciada a patra, care fuseseră provocate de manevrele vențienilor. Inocențiu a făcut planuri ca luptătorii pentru cruce să se adune la Brindisi în 1216. Interzicerea comerțului pe mare cu
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
murit la scurt timp după aceea. În afară de fondarea Imperiului German, Otto a creat și așa numitul "sistem bisericesc ottonian", în cadrul căruia clerul (singurul segment al populației cu știință de carte) își asuma îndatoririle unui serviciu civil imperial. El a ridicat papalitatea din politica regională a Romei, și i-a asigurat un statut care să îi permită să își asume conducerea unei biserici internaționale. Speculațiile cu privire la sfârșitul lumii în anul 1000 erau limitate la câțiva călugări francezi. Funcționarii obișnuiți foloseau sistemul anilor
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
Europei, au apărut mai multe schimbări la scurt timp după anul 1000, care marchează sfârșitul evului mediu timpuriu: apariția comunelor medievale, reapariția vieții urbane, apariția burgheziei, fondarea primelor universități, reintroducerea dreptului roman și începutul literaturii în limbile naționale. În 1000, papalitatea se afla sub controlul împăratului german Otto al III-lea, sau "împăratul lumii", cum se autonumea. Reformele ulterioare, însă, i-au mărit independența și prestigiul: extinderea rețelei de mănăstiri, construirea primelor catedrale transalpine din piatră și elaborarea unei legi canonice
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
stăpânea în Polonia ducea o politică opresivă. Panslaviștii ruși aveau o atitudine ambiguă față de polonezi, reprezentanți pe de-o parte ai unei națiuni slave, dar pe de altă parte, reprezentanți ai unuia dintre cei mai puternici adversari istorici ai Rusiei, Papalitatea Romană. Din punct de vedere istoric, Polonia a căutat să se alieze de-a lungul timpului cu alte națiuni neslave precum Ungaria sau Lituania în Uniunea statală polono-lituaniană (1569 - 1795), o tradiție care l-a făcut pe Friedrich Engels să
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă; mai târziu își retrage această teză și devine un apărător activ al papalității. Este trimis la Constantinopol, și încearcă fără succes realizarea unirii Bisericilor din Orient și Occident. În 1440 revine în Germania în calitate de emisar papal. În 1448 este înălțat de Papa Nicolae V la demnitatea de cardinal și, în 1450, este numit
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să înlocuiască în 1113 instituția voievodatului cu principatul. Ambele măsuri, atât cea religioasă cât și cea politico-administrativă, au avut de înfruntat opoziția populației locale. Deși nu au renunțat la ideea de catolicizare, sprijiniți fiind puternic de către papalitate, totuși au fost nevoiți să renunțe la ideea de principat. Acest lucru ni-l demonstrează menționarea în 1176 a lui „Leustachius Voyevoda", voievodul Transilvaniei, vasal al regelui Ungariei. Voievodul, ajutat de vicevoievod, avea largi privilegii și o mare autonomie față de
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
realizat un pact cu un demon feminin numit "Meridiana", care i-a apărut după ce a fost respins de iubirea sa pământească, și cu ajutorul căreia ar fi reușit să urce pe tronul papal (o altă legendă spune că ar fi câștigat papalitatea jucând zaruri cu diavolul). Conform legendei, "Meridiana" (sau capul de bronz), i-a spus lui Gerbert că, dacă el va trebui să citească vreodată o liturghie în Ierusalim, diavolul va veni după el. Gerbert a anulat apoi un pelerinaj la
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
britanice care reluau ideile planului MacDonald. Franța a refuzat public reînarmarea germană. După părăsirea Conferinței Dezarmării și a Societății Națiunilor și după eșecul negocierilor cu Franța, obiectivele regimului nazist au vizat neutralizarea sistemului de alianțe al Franței. După Concordatul cu Papalitatea, pe 26 ianuarie 1934 a fost încheiat tratatul de neagresiune cu Polonia. Pentru Polonia, tratatul de neagresiune era un pas important în politică de echilibru dintre URSS și Germania. Pactul germano-polonez a avut drept rezultat începutul unei ofensive diplomatice franceze
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
succedat în același an de Al. Millerand. Se formează asociații ale foștilor combatanți, victoriile obținute erau celebrate, se desfășurau ceremonii fastuoase în Alsacia și Lorena. Ioana d'Arc este canonizata prin bunăvoința Papei, iar Artistide Briand a refăcut legăturile cu papalitatea, anticlericalismul fiind depășit. Situația economică era însă dificilă, șomajul și falimentul erau în creștere, iar mișcările muncitorești și grevele se multiplică și se radicalizează, guvernul reacționând abuziv prin folosirea interventei militare. În 1920 este organizată greva feroviarilor, organizată de CGT
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
asupra poporului său în probleme majore, lucru pe care un mic rege regional nu l-ar fi putut realiza. Prin a doua acțiune, a pus bazele unui stat național ulterior: Franța. În sfârșit, prin a treia acțiune, a devenit aliatul papalității și protectorul ei, precum și al poporului, în majoritate catolic. În afară de aceste acțiuni care aveau mai mult decât importanță națională, împărțirea statului, pe linii geografice sau naționale a asigurat venituri egale între frați dar la moartea sa, a provocat multe dezbinări
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
astfel să obțină controlul asupra comerțului dintre Europa și Orient. Victoriile lui au atras și atenția Europei și lumii creștine. Prima alianță euro-asiatică a avut șansa de a se realiza înainte de cucerirea Trapezuntului, între cnezatele georgiene, Trapezunt, Akkoyunlu, Karaman și Papalitate. În 1460, ambasadorii Akkoyunlu au ajuns la Roma, dar observând caracterul slab al lui Pius XII, au părăsit orașul. În 1464 patru ambasadori orientali au venit la Veneția și au semnat un tratat de alianță cu Republica, iar Senatul venețian
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
la Veneția și au semnat un tratat de alianță cu Republica, iar Senatul venețian cu o majoritate de 110 voturi (16 contra) l-a ratificat. Ulterior, în această alianță au intrat, în anii 60, Karaman, Trapezunt, câteva beilicuri din Anatolia, Papalitatea, Ungaria, Burgundia, Albania lui Skanderbeg, regatul Cipru, Rodos. Dar nici un stat nu a îndrăznit să-i atace pe otomani. În 1470, Mehmet Cuceritorul a luat sub control insula Eubeea, un important punct strategic, alungând definitiv Veneția din bazinul egeean. Înaintarea
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
un important punct strategic, alungând definitiv Veneția din bazinul egeean. Înaintarea fulgerătoare a otomanilor i-a obligat pe aliați să ia măsuri importante. Anul următor s-a înnoit alianța între regatul Napolitan, Veneția și ducele Carol de Burgundia, Rodos, plus Papalitatea. După victoriile asupra rivalilor săi din Orient, Uzun Hasan a început să se pregătească pentru războiul cu otomanii. Pentru centralizarea statului el a realizat reforme importante sub denumirea "„Hәsәn padșah qanunları”" ("„Legile împăratului Hasan”"), limitând influența aristocrației militare nomade. Statul
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
Pentru furnizarea armelor de foc pentru armată, suveranul planifica organizarea unei producții proprii în țară, în acest scop au fost invitați specialiști venețieni. Statul Akkoyunlu avea relații diplomatice cu Germania, cnezatul Moscova, Cehia, Hoarda de Aur, Polonia, Imperiul habsburgic, Ungaria, Papalitatea, Burgundia, Rodos, Cipru, regatul Napolitan, Karaman, Egipt, India ș.a. În Veneția el avea ambasadă permanentă și Uzun Hasan era numit de izvoarele europeni "„al doilea Tamerlan”" sau chiar "„al doilea Alexandru cel Mare”". Pentru ca Imperiul Otoman să fie în același
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
de Uzun Hasan cu același scop, printr-o solie ajunsă în martie, trimese la dânsul pe Cattarino Zeno,”" scrie istoricul român N.Iorga. Ishaq bəy a venit la Caffa și după ce a plecat spre Occident, mai precis la Veneția și Papalitatea, aliații lui, și prin Moldova. Ishaq bəy aducea către domnitorul moldovean Ștefan cel Mare o scrisoare din partea conducătorului statului Akkoyunlu, în care el dezvăluia cele întâmplate și cerea ca Ștefan cel Mare să-l ajute să răspândească în lumea creștinilor
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
569. Foarte rapid cuceresc orașele din nord, la începutul anului 570, toată regiunea cuprinsă între Alpi și Po era cucerită. Stabilindu-și centrul la Pavia, își continuă expansiunea spre sud. Nu reușesc însă să pună stăpânire nici pe Roma, sediul papalității, nici pe Ravenna, reședința exarhului bizantin, reprezentant al împăratului de la Constantinopol, nici pe sudul Italiei sau pe Sicilia, rămase sub control bizantin. De aceea, stăpânirea lombardă nu a putut niciodată să asigure unificarea întregii Italii, iar conflictele cu papii de la
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]