578 matches
-
Maicii noastre Maria - Doamna Luminii, avem Îngerii noștri păzitori, avem în fiecare dintre noi Scânteia Divină și, mai neaoș exprimat, avem “ putința și voința”. Avem, deci, la îndemână toate armele cu care putem hotărî, odată pentru totdeauna, soarta acestui război parșiv. Vă invit, așadar, la luptă și la VICTORIE! Pentru că trebuie să știți că merită să lupți pentru această viață și pentru VIAȚĂ! Vă spuneam, în cartea Mariei, că este bine să ascultăm de porunca Domnului “Credeți și nu cercetați!” Am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cămașă, am lăsat portofelul și cheile de la mașină pe raftul de deasupra și am închis lacătul. Când a fost asta? Acum trei ore, poate mai puțin. Acum trei ore eram un bărbat la fel cu toți ceilalți. Cât este de parșivă durerea, cum aleargă! Ca și cum un acid coroziv ar arde în profunzime! Îmi țin mâinile pe picioare. În spatele perdelei văd o parte din pavilionul de oncologie. Nu m-am oprit niciodată în camera asta, am trecut doar prin ea. Stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu l-am sunat, deși întreaga poveste m-a dărâmat cum nu-mi amintesc să mai fi fost vreodată dărâmată. Vreau să spun, Zach a fost și el îngrozitor, nu tu inel, nu tu Brazilia, dar Eduardo fusese atât de parșiv. Cine-ar fi crezut că-s atât de ghinionistă încât să am parte de-așa doi bărbați într-o singură viață? Și totuși, nu eram foarte traumatizată. Vedeți voi, dr. F. făcuse minuni cu egoul meu, care a ieșit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simțindu-mă dintr-odată stânjenită. Iată, am făcut-o. Și ce dacă mă ura? Nici că-mi păsa! Charlie se întoarse și se uită la mine. Dumnezeule, am simțit din nou că leșin. Paharele astea de Bellini sunt atât de parșive câteodată. —O, bună, ăăă... îmi răspunse cu o voce ciudată. Apoi adăugă: Cred că te cheamă cineva, și-mi arătă ghișeul. M-am întors și am văzut-o pe stewardesă uitându-se dezaprobator la mine. —Madame, pufăi înapoindu-mi cardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și simplu niște brute. — E preferabil să fie brute decât puturoși, ca, de exemplu, trântorul ăla de Mauricio, care, nu știu cum, ți-a sucit mințile... Căci după informațiile mele, și sunt din sursă sigură, te încredințez, a naibii să fiu dacă parșivul ăla te iubește cu adevărat... — Îl iubesc eu, și e de-ajuns! — Și ți se pare că ăla... vreau să zic logodnicul tău ..., e bărbat adevărat? Dacă ar fi fost bărbat, de mult ar fi găsit o soluție și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
putea face ceea ce n-ai făcut încă. După aceea vine „asprimea realului”, vorba lui Nicolai Hartmann. Ieși din serele sistemului de învățământ, unde ți se servește mereu „viață la borcan”, conserve de viață, nu viața reală, și intri în lumea parșivă a adulților. Ești ultimul venit, nu faci parte din nici o gașcă, nu ți se acordă nici un credit în alb, ești judecat exclusiv după ceea ce faci, nu după ceea ce ai putea face. De acum înfloresc depresiile, evaziunile în alcool, în realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
toate workshopurile de recrutare de absolvenți străluciți, tu spui lumii că preferi să speli wc-urile. Pufnește brusc în râs. Dacă nici ăsta nu-i PR negativ... Păi, chiar așa e, zic, ridicând bărbia. E adevărat. — Nu fi chiar atât de parșivă ! Guy lovește masa, exasperat. Îi ai la degetul mic ! Vor ca lumea să te vadă întorcându-te în biroul ăla. O să-ți dea oricât le ceri ! Ai fi nebună să nu le accepți oferta ! — Nu mă interesează banii, răspund. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
datorită asprimii sale nefaste, de plumb, datorită răutății ce abundă și întunecat, din lipsă de autori...“ Tolea o privea fix pe domnișoara Gina, așteptând confirmarea, bucuros că poate angaja o discuție amicală cu o atât de instruită ascultătoare... Zâmbetul ei parșiv era un bun stimulent pentru sfidătoarele sale prelegeri. Dar nemaipomenitul Gerbert, papa Silvestru, ce zici de el? Ideea imperială și cea romană, amintire și speranță, să consoleze marile tristeți ale lumii? Genere graecus, imperio romanus. Grec - prin naștere, roman- prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de fapt, am terminat. — Nu-ți fă griji, pot dormi și aici. Stai liniștit. Văd că te interesează mapele, te interesează. Un zâmbet protector, parșiv. Privi tava cu tartine, ceașca cu ceai de care musafirul nu se atinsese și se retrase. Tolea ieșise târziu din cameră. Se înclinase, fără măcar să-și privească gazda și se trezi în fața scării. Când să pună piciorul pe prima treaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să vă amintiți. Singurul tablou în care nu v-ați mai înscris numele, cum obișnuiați. Nici numele modelelor, cum făceați la portrete... — Ce e în plicul ăla? De ce l-ai ascuns? Amor? Scrisorele parfumate? O, cât le-am mai iubit, parșivele... O viață lungă și glorie lungă înseamnă și... — Nici un nume în alegorie. Dar latina, dar motoul? EX PRAETERITO... PRAESENS PRUDENTUR AGIT... NI FUTURA ACTIONE DETURPET. V-amintiți? Din experiența trecutului, din trecut, adică, acționează prezentul. Acționează cu prudență. Cu pru-den-ță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
despre viața ta imorală sau chiar cu mutarea disciplinară la vreun post de miliție din vârful muntelui, dacă nemulțumirea venea de la vreo biboanță din Centrală. Și vicepreședinta de la femeile pe țară îl trecuse la onorare, după ce-i arătase niște poze parșive făcute de Vasilică Urdinare. Femeia avea patru inele la buric și un lănțișor, mai jos, la piscul bolboacei. Anchetau cazul la urgență și mare discreție, în mai mare secret chiar decât rezultatele campaniei agricole de vară, când aproape că dublaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
om, bre. Vrem să vă facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aveam o poză cu toată familia, și cu Ilarion, băiatul înfiat. Să ți-l arăt. Tot scormonea în poșetă. Nu găsea fotografia. - N-o am la mine. Dar e ăla de pe afișele din oraș. Îl cunosc după ochi, migdalați și parșivi. Savantul care e venit să dea bani la populația care s-a trecut pe liste. Nu știu de v-ați trecut, dar eu sunt la poziția douăștrei. La noi, la Asociație. Oficiantul clătină abătut din cap. Regreta că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
s-o cuprindă. „Am nevoie“, îi șopti ca un fel de poruncă, „să fiu mereu plină de-asta. Numai de-asta, altfel nu mai rezist.“ Îi desfăcu șlițul, mângâindu-i bărbăția. „Numai de-asta am nevoie“, repetă cu voce grea, parșivă, strângându-i mădularul, frământându-l, belindu-l, trăgând de el întărâtată, ciudoasă, ca și cum ar fi vrut să i-l scoată din trup. „Altfel mă ia dracii!“ Răcnet hulpav, țipăt disperat, flămând, ars, de vintre spintecate. Îl încălecă zorită, băgându-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Goncea?! Ce-ar mai însemna toate astea acum! Istorie? Povestea cu stejarul ăla de la... răscrăcare de drumuri, cum ziceai tu că se numea locul ăla? Ce mai contează toate astea, acum Magda? Când singura deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și o să uit să mor de-atâta întinerire. Și nimeni nu observă că timpul stă în loc doar pentru mine. Îmbrăcat în mire, mă cere de nevastă contra legilor naturii. Eu mă uit nedumerită și-l refuz pentru că știu că este parșiv și mă ademenește în jocul lui etern... „Timpule, ești doar o clepsidră cu nisip”! îl dojenesc. Și totuși mă simt bine în jocul acesta iluzoriu. Măcar o zi să simt că sunt regina primăverii! O zi din viața mea să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
papură și au înființat cercuri și organizații, mult mai complexe decât ceea ce suntem noi acum. Acestea s-au unit și în mai puțin de un an au reușit să-l detroneze pe împărat, care nu se aștepta la o asemenea parșivă mișcare din partea poporului pe care l-a salvat de la sărăcie și de la foame. A fost luat prin surprindere și nu a avut timp să-și strângă armatele loiale care au fost lăsate la vatră, dar care s-ar fi sacrificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la telefon, pot să vă verific adresa? La noi scrie 348 Marbury Madison Drive, La Jolla. — Da, asta este. — Mulțumesc pentru amabilitate, dr. Kendall. Asta fusese toată conversația. La momentul respectiv, Henry își spusese doar că Bellarmino era un ticălos parșiv. Nu știai niciodată ce punea la cale. Dar acum ... cu primata aceea din Sumatra... Henry clătină din cap. Charlie Huggins n-avea decât să comenteze cât voia, dar el era sigur că savanții creaseră deja o maimuță transgenică. O făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
auzit niciodată ceva de genul ăsta, spuse Whitey, răsfoind paginile. Testare genetică într-un caz de custodie ... Doamna Diehl era deja în culmea isteriei. — Nu! Nu! Nu voi face asta! E ideea lui, nu-i așa? Nemernicul! Cum îndrăznește! Ticălos parșiv! Whitey o privea pe clienta sa cu o expresie nedumerită. — Doamnă Diehl, zise el, cred că ar fi mai bine să discutăm asta în particular ... Nu! Nici o discuție! Nici un test! Să fie clar! Nu! — În cazul acesta, spuse Sindler, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt, eu transpiram de emoție, de ce ești udă?, mă întreba el parșiv, de aia!, răspundeam neputincioasă, pe atunci nu puteam comanda inimii mele. Ca acum. Lui i se aprindeau ochii ăia demonici, pe care îi are și astăzi, se făceau din albaștri-negri, eu eram udă toată. Mândro, ce țâțe ai!, mărimea XX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pun eu? Ne punem noi, îi răspunde Căpșuna, își ia prima, puțin, pe fundul farfuriei adânci, să nu se îngrașe, ceapă verde nu vreau, orișicât. Vă duceți la proprietatea voastră de la țară, aveți vreo casă pe-aicea?, o întreabă gazda parșiv, poate-poate, că n-am văzut-o destul, zice tânăra actriță, dați și voi o bere pe chestia asta?, îi întreabă Maestrul, care tot negociase cu bătrâna de vânduse, îi tot spusese povești despre frig, vârstă etc., și aia, speriată, vânduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
am tot sărutat ca doi adolescenți, grăbit și lovindu-ne dinții. Toată întâmplarea s-a petrecut anul trecut, într-o vineri, cam cu o lună înainte de Paște. Eu tremuram și el m-a îndepărtat, apoi mi-a zis cu tandrețe parșivă: (scena în dreapta, în lumină separată) Nu poți rămâne mai mult, ne vedem luni din nou, ce mai e de vineri până luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a îndepărtat, apoi mi-a zis cu tandrețe parșivă: (scena în dreapta, în lumină separată) Nu poți rămâne mai mult, ne vedem luni din nou, ce mai e de vineri până luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi de mine?, faci mișto?, ai regizat scena, așa îți pregătești tu gagicile? Și-a pierdut orice mască.) Nuuu, păi, ce, îndrăznesc? (Râde... învingător, ea râde strepezit.) Doamne, ce-am căutat? Calea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
din minți!)... și închidea. Scena discuției dintre cei doi, fie pe ecran, fie în dreapta scenei, cum vrea regizorul.) Cine era? Ti-am spus să nu mai asculți când vorbesc cu cineva la telefon, nu-i frumos, nu-i politicos, zicea parșiv, auzeam bine tonul. Cine era? Ce te doare pe tine? Nu mă supăra. Nu mă supăra tu pe mine, ce, ridici pretenții, te dai mare în casa mea?, ia du-te tu acasă la tine și lasă-mă-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]