2,686 matches
-
ț Și (9 810 000 000 de rezultate) începu (196 000 000 de rezultate) să (11 460 000 000 de rezultate) râdă (137 000 000 de rezultate)." (pag. 106) S-ar mai cuveni citate Luptătorii cu ochii în lacrimi, o parabolă cu o jumătate inițială extraordinară sau Colaj, o dramă senină cu subiect cinematografic. Adevăratele reușite ale lui Bogdan Dumitrescu sunt însă cele în care linia de demarcație dintre (îmi permit un joc de cuvinte) intimitate și publicitate trece prin mijlocul
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
-i recomandau filmul, nu avem niciun film despre război, deși războiul constituie fundalul întâmplărilor, nici unul de acțiune, deși ea nu lipsește, nici horror-ul tradițional cu încarnări malefice, deși acest ingredient nu lipsește filmului cu vâna lui fantastică, ci o parabolă a crimei și pedepsei cu diferitele ei etaje inferioare către abis pentru că, dacă lipsește ceva în film, aceasta este speranța.
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
obligați să trăiască în uriașa pădure a macaralelor, ce îi înconjoară la tot pasul. Și nici nu mai interesează dacă personajele au sau nu au un corespondent în viața reală. Căci ele o transcend și dau întregului un caracter de parabolă. Ficțională?
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
mirosul lumesc, e greu de imaginat o apropiere între o vulpe și o fetiță, oricât de mult ne-ar plăcea să credem. De altfel, cu această mică rezervă ne situăm în miezul filmului lui Luc Jacquet care ne oferă o parabolă sau dacă termenul pare pretențios o fabulă, însă una cu un aer veridic care estompează adeseori frontierea dintre lumi. O relație imposibilă pe care regizorul o oferă ca posibilitate subliniază dimensiunea unei lumi pe care tindem s-o ignorăm cu excepția
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
relativ sănătos și ieși mort de-a binelea. Nu ne mai surprinde nimic și nu ne mai impresionează nimic. Explicația nu e prea complicată: suntem atât de expuși la informații catastrofale, încât compasiunea a fost extirpată precum un organ inutil. Parabola izgonirii din Rai definește din ce în ce mai agresiv lumea înconjurătoare: există un tip de cunoaștere care te dezumanizează, coborându-te din statutul de ființă pură în cel de victimă. Expuși, de dimineața până noaptea târziu, la agresiunile propagate de televiziuni și prin
Cum definim normalitatea? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7636_a_8961]
-
lui Scott Fitzgerald filmul lui David Fincher devine provocator nu doar prin story-ul insolit al scriitorului american cât prin încercarea de a răspunde provocărilor tehnice pe care le ridică rolul lui Benjamin Button. Povestirea lui Scott Fitzgerald ne oferă o parabolă a unei existențe care inversează polii tradiționali, copilăria și bătrânețea. Benjamin Button (Brad Pitt) se naște bătrân într-o Americă lingându-și liniștită rănile după primul război mondial și întinerește pas cu pas până la stadiul infantil unde moartea survine ușor
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
-și poate accepta progenitura care îi apare monstruoasă, astfel că este încredințat unei familii de culoare care-l va crește cu toată dragostea și în lipsa de stupefacție a unei comunități tradiționale tipice pentru micile orășele americane din sud. De la început, parabola se strecoară în film pe urmele povestirii cu un bunic care construiește un ceas ale cărui limbi se învârt în sens opus, ceas menit să recupereze timpul pierdut al celor căzuți în război. Benjamin Button ilustrează această dorință aparent imposibilă
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
al cadrului efectul de timp, cu subiectivitatea fiecărui moment. Și aici experiența lui Benjamin Button este unică și nu poate fi decât intuită, o putem gândi, o putem proiecta apoi pe un ecran. Dificultatea constă în a ieși din spațiul parabolei care se servește de datele realității ca de un pretext urmărind o idee, o generalitate, iar David Fincher a reușit să o treacă într-un registru discret cu riscul de a pierde un sens global al poveștii. Provocarea apare acolo
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
secolului XX un gen literar nou. Necunoscut înainte, acest organism amfibiu a reușit să recondiționeze forme de expresie anterioare ori chiar să dea naștere unora noi, cele mai multe de tip indirect și insidios, cum ar fi aluzia, intertextul, sugestia, alegoria esopică, parabola, precum și unor noi moduri de lectură. Proteică și cameleonică, având, ca Ianus, două fețe, această literatură pune astăzi o mare problemă: ea a avut, în chipul cel mai inextricabil, doi autori, unul, romancier, poet sau dramaturg, celălalt, cititorul, criticul, interpretul
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
îndrăcit, cu detectivii lui năzdrăvani, iar cititorului nu-i rămâne decât să admire formidabila eficiență a scriiturii postmoderne și caleidoscopul amețitor al registrelor stilistice. Stigmatul Casandrei produce altă uimire: ușurința cu care un mare autor traslează granițele între distopie și parabolă, între filozofie și mitologie în spațiul aceleiași povești.
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
Exilul, cu ireversibilitatea lui, ne păta trecerea iar timpul, ca într-un poem de Virgil Ierunca, punea Ťniciodată pe lucruriť." Cărui gen, mă întrebam, îi aparțin aceste proze și autoarea lor? Textele reunite sub titlul Cuvântul din cuvinte sunt niște parabole cu caracter predominant dramatic; specia din care fac parte nu pare a fi romanul, nici nuvela. Autoarea lor ni se înfățișează aici ca scriitoare de mare talent și inteligență. Citindu-le, ar trebui să nu uităm un lucru: că Monica
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
o solemnitate de o tristețe dizolvantă. O altă voce din off, probabil cea a tânărului cameraman pe care Virgil îl busculează că filmează cu camera în mână, stabilește timpii în care unul dintre felinarele orașului urmează să se aprindă, lămurind parabola electrică a lui Piscoci privind propagarea Revoluției dinspre centru spre periferie. Seara se lasă tulbure în mahala peste cartierul pustiu ca după un atac atomic. Numărătoarea inversă marchează închiderea unei alte emisiuni care cuprinde ca și ninsoarea într-o îmbrățișare
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
profunzime a textului. Autorul are talent - sesizabil în unele fraze poetice disparate -, însă și-l investește într-o afacere literară dubioasă. Lipsa de educație estetică serioasă îl face nu numai să imagineze tot felul de situații năstrușnice cu pretenții de parabolă, ci și să adopte un ton patetic-declamativ, care nu mai place azi decât, poate, cameleonilor și delfinilor. Poetul și votul universal Filosofii, istoricii, politologii dezbat de multă vreme problema complicată a votului universal ca instituție a democrației. Benone Burtescu crede
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
concomitent, teoretician al poeziei; a prevăzut cu angoasă societatea tehnicistă și inumană proprie secolului care tocmai se deschidea și a produs viziuni apocaliptice asupra orașului-iad, asupra progresului material transformat în nebunie (vezi unele rondeluri, piesa de teatru Le fou? sau parabola Oceania-Pacific Dreanought). Presimțind pentru viitorul apropiat o nouă etică proprie literaturii, a descris scene de sexualitate dezlănțuită, de neconceput în literatura de pînă atunci (vezi acuplările frenetice din Idile brutale și din Thalassa), a făcut mai ales elogiul exaltat al
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
o Românie a eternei și fascinantei tranziții de la comuna primitivă la o societate democratică cu profil european. Regizorul ne face atenți la cuvinte, cuvintele care sunt un material întrebuințat cu parcimonie în film, pentru că dacă există regizori ai hiperbolei și parabolei, Porumboiu în mod cert este unul al litotei. Cuvintele organizează realitatea, ele nu au consistență, însă, paradoxal, modelează relieful existenței și nu este vorba de o filozofie de doi bani, deși de la ceva similar pornește totul, ci de realitatea care
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
împăcare peste multele, măruntele și inofensivele decepții înfățișate în carte. Încheierea este însă pe măsura trăirii religioase. O amintire din copilărie îi redă gustul misterului vieții. Ce rămîne, te întrebi? Rămîne eventual nădejdea că n-ai trăit degeaba, ca în parabola celor zece talanți, și că poate acesta să fie motivul pentru ca să fii cîntărit și judecat cu indulgență. Da. Asta rămîne, speranța unei indulgențe, a unei bunătăți infinite, pe care nu ai cum să ți-o imaginezi, pentru că infinitul nu este
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
Sfera religiosului nu ține nicidecum de practica liturgică sau de lectura textului biblic, ci de consistența pe care actul trăit o reflectă asupra ideilor. În definitiv, acest Predicator îi vorbește în sensul biblic, nu prin sentințele de acolo, ci prin parabole. Anecdoticul deghizează un sens, paradoxul reflectă nu un impas al sofistului și nici absurdul existenței, ci lumescul oricărei contradicții, sâmburele de gratitudine și înțelegere în locul reacției impulsive sau al amarelor ruminații filozofice. Ceea ce lipsește din celălalt este ceva esențial, și
Negru pe alb by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5730_a_7055]
-
chemând varietatea, încântătoare, când nu grea, a felurilor de oameni. Această suită, solemnă în întreg, hâtră în parte, e materialul lui Marin Sorescu din La Lilieci. În satul care începe să existe literar în 1973 pentru a sfârși, direct în parabolă, în 1998, prezentul mușcă din viitor. Atmosfera pomenii de viu, ori chiar aceea a glumei cu oltenii care vor să fie primii la Înviere, trăiește din plin în această lume care se grăbește fără să ajungă nicăieri. Decât La Lilieci
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
comportamente de animale, iar când laboranții îi dezbracă de haina respectivă ei rămân oameni cu scalp (cărora li s-au făcut cercetări craniene) dar cu gheare, lăbuțe și cozi. Fără doar și poate, regizorul a dorit să ne propună o parabolă a condiției existențiale a omului viitorului care va fi manipulat, înregimentat și controlat. Din păcate, această metaforă nu are nimic comun cu imaginile medievale ale legendei lui Lohengrin. Au dispărut total acele mistere, taine și imagini hieratice, celeste ale poveștii
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
previzibilă: opoziția dintre prezentul decăzut și trecutul mirific al Iașului se transformă în opoziția dintre realitatea brută și fantezie; locul trecutului îl ia imaginarul pur, desprins de contingent. Prozele poetice devin basme stilizate (Culegătorul de stele căzătoare, Oglinda fermecată) sau parabole stranii, apropiate de basm prin infuzia de fantastic (Fluturul morții, Spovedania unui orb). Bineînțeles, nici urmă de folclor în aceste ingenioase compoziții: parabolele-basm imaginate de Anghel au un permanent sens filozofic, iar învățăturile desprinse din ele formează un manual de
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
destul de intricată a unei Polonii devastate de război, eliberate provizoriu pentru a intra sub ocupație sovietică. Anii '50 sunt esențiali pentru a înțelege drama unei națiuni supuse atâtor încercări, iar prin filmul său, Borys Lankosz trasează coordonatele unei edificări întru parabolă a acestei istorii pentru care reperul imediat rămâne revolta poloneză din Varșovia împotriva trupelor de ocupație naziste, revoltă începută la 1 august 1944 și eșuată după 63 de zile de luptă. În 1950, deja regimul comunist este instalat și funcționarii
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
comunicării, vina, teama de a relaționa cu ceilalți, spaima de a fi respins de persoana iubită, obsesia de a fi puternic, incapacitatea de a ierta sunt principalele teme ale celor patru nouvelles care alcătuiesc La recta intención (Buna intenție), adevărate parabole ale modernității, pe fundalul căreia mijește inevitabila tragedie. MARATON Îi plăcea să alerge așa cum îi place I unui copil să privească cerul; într-un mod absurd, fără să se plictisească. Îi plăcuse dintotdeauna și nici nu se gândea să nu
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
cu marea proză romantică sunt frapante. Atât de formă, cât și de spirit. Caracterul excepțional al întâmplărilor și inverosimilul psihologic fac parte din arsenalul romanului pre-realist. Nu e limpede dacă, dincolo de suprafața lipsită de ambiguitate, așteaptă să fie descifrată o parabolă. Nici natura mizei nu se vede în oglinda opacă a textului. Problema posibilității de a repeta pur și simplu, fără intenție parodică, un anume tip de artă aparținând altei epoci și-au pus-o, între alții, Borges și Kundera. Acestuia
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
identifică două categorii, așa-zicînd, de „supranatural" în proza gotică -straniulși miraculosul. Prima se referă la acel epic apt numai să creeze impresia de supranatural, întrucît rezolvă, la sfîrșit, misterul cu mijloace „naturale", „științifice". A doua tipizează epicul care construiește o parabolă fantastică, O coardă prea întinsă suspendînd totul, în final, în alegoria supranaturală. Anticipînd dezbaterile teoretice ale secolului XX, Henry James (un teoretician literar de primă mînă el însuși) ne întreabă, indirect, dacă plăsmuirea naratoarei sale este „stranie" ori „miraculoasă"? Deși
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
reflectează iarăși și iarăși asupra păcatelor altora, se poate presupune că acest fapt le conferă mai multă plăcere decât păcătoșilor înșiși". Pentru Jiddu Krishnamurti, întâlnirea de pe malul râului dintre călugărul mai bătrân și femeie a fost în primul rând o parabolă a bunei singurătăți: „Numai atunci când acordăm atenție unei probleme și o rezolvăm imediat, fără să amânăm rezolvarea ei pentru ziua următoare sau clipa următoare, apare singurătatea. [...] A fi singur interior și a avea în sine un spațiu este un lucru
Krzysztof Cżyzewski (Polonia) O poveste despre coexistență by Luiza Săvescu () [Corola-journal/Journalistic/6300_a_7625]