1,125 matches
-
Metafilozofia dobândește astfel o funcție epistemologică totalizatoare și integratoare, propunând nu un sistem (fatalmente unilateral), ci "o teorie a sistemelor"6. Aceasta îi asigură istoriei filozofiei o necesară coeziune, o unitate internă fie ea și ipotetică -, precum și, implicit, o continuitate paradigmatică. * * * Precizăm că în notele de la sfârșitul fiecărui capitol indicațiile bibliografice sunt complete numai atunci când o lucrare este citată pentru întâia oară. Trimiterile ulterioare cuprind doar titlul (eventual, prima parte a acestuia) și, bineînțeles, pagina. De altfel, pentru majoritatea lucrărilor citate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o trimitere la schematizarea amintită întîlnim chiar la Dilthey. Și el adoptă o perspectivă intrinsecă atunci când delimitează trei tipuri de Weltanschauungen 13 ce se suprapun în bună măsură orientărilor evocate de noi și cărora filozoful german le conferă un caracter paradigmatic. Pentru a preîntâmpina eventualele interpretări inadecvate ale termenului de "paradigmă", pe care-l utilizăm deseori în această lucrare, este nevoie să-i precizăm semnificațiile atribuite. Urmărind încercarea lui Dilthey de a structura o metafilozofie, avem în vedere trei niveluri de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se profilează prin tradiția, de asemenea exemplară, pe care o instaurează paradigmele, de a treia instanță, ale unităților din filozofie, adică ale celor trei tipuri de viziuni despre lume, înțelese ca standarde intrafilozofice 16. De altfel, o dovadă a caracterului paradigmatic conferit de Dilthey tipurilor de Weltanschauungen este faptul că ele au capacitatea de a renaște, cu forța unor modele, în epoci diferite.17 Însă este suficient să judecăm construcțiile filozofice doar în cadrul domeniului lor de referință? Manifestarea unor asemenea paradigme
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca atitudini fundamentale, nespecifice doar unei anumite epoci.23 Așadar, cu toate că le socotim, ca și Blaga 24, niște "stiluri de viață", nu le localizăm exclusiv în epocă, așa cum procedează filozoful amintit, ci le acordăm o autonomie sporită, în virtutea caracterului lor paradigmatic. Apropiindu-ne de accepțiunea pe care însuși Dilthey o dădea tipologiei de Weltanschauung 25, vedem în cele trei "curente" evocate niște paradigme anistorice. Când vorbim despre dimensiunea anistorică a celor trei orientări, avem în vedere posibilitatea resurecției unor atitudini clasice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și realiste, mai mult sau mai puțin coerente și conștiente, în diverse epoci anterioare sau ulterioare manifestării acestor "curente" sub aspect doctrinar. Până și faptul că utilizăm în mod curent noțiuni ca neoclasicism, preși postromantism sau neorealism susține acest caracter paradigmatic care ne îndreptățește să vorbim despre dimensiunea anistorică a "curentelor" aflate în discuție. Dilthey însuși evocă adesea similitudini de acest tip (vezi II, 2 Ba). De aceea, nici altă opinie a lui Blaga, potrivit căreia "niciodată o doctrină nu renaște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a asimilat. Prin procesul de asimilare vechea doctrină devine de fapt o nouă doctrină" (s.n.)26. Noi credem că, dincolo de inerentele diferențe și adaptări determinate de un Zeitgeist, doctrina rămâne în esență totuși aceeași; deși "modernizate", coordonatele ei la nivel paradigmatic nu se schimbă. Acum ne vom opri cu precădere asupra corespondențelor dintre relativismul istorist și romantism, pe de o parte, și pozitivism și realism, pe de altă parte, deoarece Dilthey se află tocmai la intersecția lor, căutând să reconcilieze scepticismul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înfățișează faptele în toată complexitatea lor fără a mai fi unilateral în sens exemplar, precum clasicismul -, dar accentuând de fiecare dată un aspect particular dominant, uniform repetabil, care-i permite să promoveze tipicul. În realism dispar atât situațiile în prealabil paradigmatice cultivate de clasicism, cât și eroii excepționali ai romanticilor, iar în locul lor apar "feliile de viață", aspectele cotidiene, personajele banale și anonime. O dată cu romantismul, care nu se mai orienta exclusiv spre lumea aristocratică, precum clasicii, se făcuseră deja primii pași
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorică sau alta, cele două tendințe larg culturale au și o dimensiune anistorică. Această constatare ne oferă prilejul de a sublinia din nou că în spatele unui clasicism și romantism, să le zicem, estetice există un mai profund clasicism și romantism paradigmatice, ale căror structuri mentale și configurații sufletești conduc la atitudini general umane în fața realității și a vieții.111 Constatăm așadar că la Hegel coexistă, într-un mod aparent straniu, două modele mentale antinomice: deși punctul de plecare (tema identității dintre
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca și individul în procesul de formare: stadiul credinței este asociat copilăriei, cel al metafizicii ilustrează adolescența, pentru ca abia epoca pozitivă să reprezinte maturitatea speciei umane și încununarea istoriei societății.173 În schimb, Dilthey crede numai în ideea de progres paradigmatic, adică într-un progres al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în cazul lui Comte 174; altminteri, venind pe filieră istoristă, Dilthey este adeptul teoriei discontinuității, întrucât pentru el fiecare epocă are valoare în sine. Conștiința istoricității nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre Heraclit și Hegel (vezi, printre altele, A. Dumitriu, Istoria logicii, pp. 83-87), nu putem spune că autorul Fenomenologiei spiritului e primul care contestă caracterul imuabil al rațiunii, ceea ce dovedește o dată în plus că și tendința relativist-romantică are sub raport paradigmatic un caracter anistoric. Acesta este, de altfel, și sensul interpretării pe care Dilthey o dă în Das Wesen der Philosophie sau în Die Typen der Weltanschauung, unde, atunci când stabilește tipurile de viziuni asupra lumii, urmărește liniile lor de forță, care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aufbewahrt" (ibid., pp. 52-53). Aceste ultime afirmații ne trimit cu gândul atât la Husserl, pentru care "orice critică veritabilă, penetrantă, oferă chiar ea însăși mijloace de a progresa" (pentru întregul context vezi II, 1Be), cât și la ideea de progres paradigmatic, așa cum vom arăta că apare ea la Dilthey. În vreme ce istorismul presupune doar discontinuitate, progresul implică și conservare. 160 M. Riedel, op. cit., p. 37. 161 Ibid. 162 Am văzut că în principiu este vorba despre o explicație a posteriori, rezultată în urma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unitățile" și unitatea ei ipotetică. La capătul acestei discuții desprindem concluzia că din punctul de vedere al gânditorului german există o discontinuitate a conținuturilor și o continuitate a formelor în plan filozofic, că progresul este posibil numai într-un cadru paradigmatic. 1. Viziunea istoristă în genere Socotim oportun ca înainte de toate să facem câteva precizări privitoare la termenii care desemnează domeniile de referință ale unei interpretări istoriste. A) Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft Este necesar să precizăm semnificația acestor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorismul relativist ne va apărea în ultimă instanță, oricât de paradoxal ar părea deocamdată, ca un factor determinant al continuității formelor. Această idee, pe care o vom întîlni bine reprezentată la Dilthey, vizează în mod evident o astfel de continuitate paradigmatică doar în Geisteswissenschaften, pentru că, altminteri, continuitatea din Naturwissenschaften trimite la universalism.) Așa cum vom arăta (vezi II, 2Ba), relativismul poate fi înțeles în sensul acelei "limitații ce nu limitează" despre care vorbea Noica și care ne îndeamnă până la urmă să fim
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
externă". (De altminteri, urmărind critica lui Droysen la adresa lui Buckle, M. Riedel 39 subliniază tocmai coordonata etică, amintită și de noi anterior, a demersului întreprins de către Droysen.) La Dilthey, "stavila" o reprezintă după cum vom arăta către sfârșitul capitolului de față cadrul paradigmatic în limitele căruia se desfășoară "sistemele culturii" și în funcție de care se sistematizează "științele spiritului". Relativismul istoric constată că exigențele normative sunt în cazul istoriei o simplă iluzie. Cine mai crede în forța normativă a faptelor istorice ori este de rea-credință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
istorismul recunoaște implicit și o anumită continuitate. Vom arăta mai jos despre ce fel de continuitate este vorba. Fiindcă încercăm să procedăm inductiv, analizând mai întâi ca și Dilthey datele "empirice", ne mulțumim deocamdată să avansăm doar conceptul de continuitate paradigmatică, pentru că nu vrem totuși să le stârnim nedumeriri celor care cunosc bine discontinuitățile istoriste și, mai ales, istoriciste.) Ne întrebăm însă acum: O continuitate a faptelor istorice sau a cunoașterii despre ele? Sau în alți termeni: Există un sens real
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
afectivitatea și voința, angajând deci toate componentele vieții sufletești. În condițiile în care funcționează ca "un preconcept material al faptului istoric", fără a fi însă așa ceva în adevăratul sens al cuvântului, această structură unitară este cea care asigură o continuitate paradigmatică a formelor ce se manifestă în științele spiritului -, sau în termenii lui Schnädelbach, a "unităților din istorie". Fiind însă istoricește constituită, ea este variabilă în timp; ea nu poate asigura și "unitatea istoriei ca totalitate", altfel spus o continuitate a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la Hegel) și de "ordonare" a sistemelor filozofice (s.n.). Fără a afla aceste lucruri, vom rămâne doar la filozofii, și nu vom avea o filozofie. Atunci însăși istoria filozofiei ar fi lipsită de omogenitate și coeziune, de o necesară unitate paradigmatică 137 o unitate asigurată pe cale genetică în virtutea imanenței propriilor forme de dezvoltare și a continuității acestora, și nu printr-un concept transcendent, rezultat pe cale logică, așa cum se întâmplă în cazul lui Hegel. De aceea, Dilthey "tinde către o teorie a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dobândit în timp. Sau cu o vorbă a lui Hufnagel, "dintre obiectivările spiritului, Dilthey le preferă pe cele care deja s-au fixat, dat fiind că acestea garantează <<un grad controlabil de obiectivitate>>"139. Exemplaritatea lor le asigură un caracter paradigmatic de primă instanță (vezi I, 2). Plecând de la "caracteristicile comune" ale acestor sisteme-etalon140, Dilthey stabilește două "trăsături formale" care slujesc drept criteriu pentru includerea și a altor sisteme în domeniul filozofiei, "indiferent de obiectul lor sau de metoda aplicată în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
oferi un răspuns deplin și definitiv la întrebarea privitoare la enigma lumii putem avea doar reprezentări"152 sau "creațiuni ale cunoașterii", cum le numea Blaga 153. Oricum ar fi, socotim așadar că și aici este vorba tot despre o continuitate paradigmatică, rezultată din sarcinile sau criteriile de excelență pe care filozofia și le asumă în virtutea naturii ei. Și-n definitiv după cum spune însuși Dilthey -, această "problemă ce preocupă filozofia" nu este una nouă în sine, ci doar condițiile apariției ei sunt
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ținem seama de faptul că la Dilthey filozofia nu este altceva decât o Weltanschauung, valabilă numai în sistemul ei de referință). Conceptul ei generic doar direcționează cunoașterea, arătându-i ce ar trebui să fie, și-i asigură astfel domeniului continuitatea paradigmatică despre care am vorbit. El își vădește prin aceasta funcția normativă în raport cu "conceptele particulare ale filozofiei". Expunerea făcută de Dilthey justifică o asemenea interpretare. Există spune el "o eternă contradicție între spiritul creator și conștiința istorică". Atunci când creează un sistem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ei, dar și o corelație lăuntrică a celor care participă la ea" (s.n.)176. Dilthey oferă în acest sens o imagine emoționantă privitoare la efortul milenar al reflexivității și creației umane, imagine din care se desprinde limpede ideea unei continuități paradigmatice: "Începând cu Tales și Pitagora, fiecare gânditor îi încredințează celuilalt problemele și-i transmite adevărurile sale; ca atare, posibilitățile rezolvării sunt aprofundate succesiv; viziunile despre lume sunt perfecționate (fortgebildet). Marii gânditori acționează ca niște forțe asupra fiecărei epoci care le
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
impenetrabilitatea 191, dar și din reprezentativitatea 192 unei monade leibniziene.) Pe de altă parte însă parcă-n virtutea "unui principiu intern" (vezi II, nota 191) -, ele păstrează o deschidere spre înăuntrul lor, disponibilitatea de a se perfecționa în propriul cadru paradigmatic și de a străbate astfel epocile, dincolo de diversitatea și de discontinuitatea unor conținuturi, așa cum o demonstrează cu prisosință numeroasele exemple (vezi II, 2Bb și 2Bg) prin care Dilthey caută să ilustreze această "continuitate istorică lăuntrică" a tipologiilor. O dovadă suplimentară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prisosință numeroasele exemple (vezi II, 2Bb și 2Bg) prin care Dilthey caută să ilustreze această "continuitate istorică lăuntrică" a tipologiilor. O dovadă suplimentară este chiar faptul că ele renasc cu forța unor modele, ceea ce demonstrează încă o dată și caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
văzut că spune Schnädelbach într-o aluzie foarte transparentă la Dilthey. Vrem să insistăm acum asupra ideii de "perfecționare" a viziunilor despre lume, pentru că în legătură cu "preluarea" lor de-a lungul istoriei ne-am lămurit suficient. i) Progresul într-un cadru paradigmatic Două motive majore ne determină să zăbovim asupra acestui aspect. Primul este acela că "perfecționarea" viziunilor despre lume poate induce ideea că Dilthey admite "progresul" în istoria filozofiei. Pe de altă parte însă iar acesta este al doilea motiv -, având
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o paradigmă la alta, cu conținuturile acestora cu tot -, Dilthey avansează ideea posibilității progresului numai în cadrul aceleiași paradigme, fără preluarea conținuturilor (exceptând deja discutata consubstanțialitate a sisteme-lor filozofice). De aceea, credem că e potrivit să spunem "progres într-un cadru paradigmatic", unde conținuturile nu mai pot fi preluate dacă acceptăm principiul că fiecare viziune despre lume "se autoîntemeiază". Să ne reamintim acum că Droysen avea în vedere o continuitate a cunoașterii faptelor petrecute în istorie, ceea ce ne-a condus la ideea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]