1,132 matches
-
fum” care împiedică ascensiunea poetului către „albastrele altare”. Ecartul temporal dintre cele două etape lirice ale lui S. corespunde distanței ce separă abstracțiunea ideii de concretețea și plasticitatea verbului: descoperind cu uimire o lume căreia îi refuzase cu obstinație dimensiunea paradigmatică a adevărului și esenței, poetul se regăsește plin de bucurie în corpuri și obiecte, încredințându-se de calitatea ultimă a realului („Nu există alt cuvânt decât cuvântul”) și lăsându-se pradă freneziei dionisiace care stăpânește lumea lui Saturn: „Mă însoțește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
reprezentările imagistice ale hărților astrologice - „întreruperile”, „casele”, „cuadraturile” și „reducerile”: „Suntem în Casa a Noua - / Așadar să avem o memorie de mercur / Mijlocul Cerului veghează în față drept / Dincolo de săgeata de opt a Styxului”. Ca urmare, trăirea și sentimentul, condiționate paradigmatic, își pierd contururile vii, capricioase și inefabile, și se dezvăluie, simplificate, în proiecții fără adâncime: „Eram pe Verigii, noi doi / Ne priveam unul pe altul / Tu țineai o balanță de fum / [...] // Eu gustam cardinal opoziția Racului”. Poezia ulterioară a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
asupra Basarabiei au fost condiționate de existența unei anumite prudențe politice și de autonomia limitată a istoricilor. Reacția părții române în disputa asupra Basarabiei a venit în chip neașteptat din partea literaturii, Alina Pavelescu analizând acest răspuns din perspectiva unei "axe paradigmatice" PCR-scriitori-Securitate care a "funcționat în câmpul literar românesc pe toată durata regimului Ceaușescu". Scriitor consacrat, după publicarea romanului Moromeții (1955), Marin Preda a intrat în atenția Securității odată cu încercările sale de a-și publica opera în străinătate. Alina Pavelescu arată
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor pentru a minimaliza efectele intruziunii politicului în activitatea literară 24. Biografia și luările publice de poziție ale lui Marin Preda oferă, în egală măsură, argumente ambelor interpretări. Studiul evoluției scriitorului Marin Preda în relația PCR-scriitori-Securitate, axa paradigmatică pe care a funcționat câmpul literar românesc pe toată durata regimului Ceaușescu, permite o înțelegere nuanțată a mecanismelor prin care un scriitor - nerefuzând a priori negocierea cu politicul, dar insistând în același timp să-și definească și respecte propriile limite
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
în acest dosar al devenirii dramaturgului oficial. Apărută în intervalul de expansiune al realismului socialist, cartea traduce canonizarea oferită de către comanditarul partinic 2. În cele din urmă, încrederea PMR în Aurel Baranga este justificată, iar sumarul antologiei de autor este paradigmatic. De la anatomia frământărilor de conștiință ale intelectualității tehnice în procesul de industralizare (Iarbă rea), trecând prin evocarea sacrificiilor luptătorilor în ilegalitate (Pentru fericirea poporului, scrisă alături de N. Moraru) și încheind cu miracolul colectivizării (Într-o noapte de vară), repertoriul de
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
biografia creatoare a lui Aurel Baranga, Mielul turbat devine, o dată cu publicarea și montarea sa, o piesă în jurul căreia se articulează un canon postbelic. În acest punct, inteligența scriitorului se întâlnește cu fidelitatea membrului de partid, textul ce rezultă fiind unul paradigmatic pentru maniera în care oficialitatea înțelege să recicleze specia comediei în comunism. Spiritul democrației populare reclamă detașarea de modelul perimat și reacționar al comediei bulevardiere. Nimic din jocul de artificii gratuit al companiilor de teatru particulare nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
amuza, gratuit, partenerii de dialog. Așadar, literatura epistolară a lui Ion D. Sîrbu nu poate fi apreciată just fără a avea în vedere contextul care a generat-o, istoria personală a autorului. Aceste scrisori au o excepțională relevanță existențială, ilustrând, paradigmatic, condiția intelectualului marginalizat, cu o biografie inevitabil fracturată, sub totalitarism. Într-un text cu valoare testamentară, adevărat credo al scriitorului, se afirmă că "poți fi stupid și crud cântând frumusețea perlei dacă nu ții cont de durerea scoicii ce a
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
noi. Așadar, opinia publică nu ar fi acceptat un program radical de transformare care ar fi fost doar al nostru. De asta aveam nevoie de parteneri. (Cazul 4, Ungaria) De asta aveam nevoie de parteneri... Această aserțiune ilustrează bine „extazul paradigmatic”, după o formulă care circula În vremea aceea la Budapesta, care caracterizează programul elitelor reformiste ale vechiului regim. Sigur, este ușor de afirmat a posteriori că societatea ungară era pregătită. Cu toate acestea, rolul din ce În ce mai important al banului și al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
cât și prin visare, astfel Încât orice adăpost dă prilejul unei desfășurări onirice. Locuința nu este numai adăpostul de fiecare zi, implicând prezența, unicitatea și identificarea. Adaptarea sau traiul Într-o locuință nouă reînvie și actualizează trăirile in absentia, pe axa „paradigmatică”, a experienței căminului de altădată (cel al părinților, de pildă). Din cumulul de semnificații virtuale, cel mai mult va cântări semnificațiile datorate primului cămin, ale Imobilului Copilăriei, care adună, unifică Într-un fel percepțiile noastre asupra spațiului locuirii. O astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
care au translatat discursul despre identitatea individuală și organizarea socială din sfera religiei și a spiritualității În cea a științei. Majoritatea eugeniștilor nu erau expliciți În privința implicațiilor profunde ale ideilor pe care le promovau, Însă lucrările lor relevă o schimbare paradigmatică În construcția relațiilor sociale și a corpului politic, ce deplasa centrul de greutate al contractului social de la viața veșnică și salvarea spirituală la sănătate și trupul omenesc. Acceptarea eugeniei de către intelighenție și comunitatea academică arată că această teorie reușea să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
justețea utilizării noțiunii de paradigmă în sens kuhnian în cazul științelor sociale. Textul care prezintă perspectiva doganiană asupra științelor sociale relevă faptul că acestea sunt de gândit ca un spațiu al acumulărilor succesive. Diversitatea societăților face imposibilă existența unor formulări paradigmatice. Cu toate acestea, tocmai această diversitate structurală este aceea care alimentează analizele de politică comparată ridicând însă în același timp problema metodei, strategiei de cercetare valide în construirea unei comparații. De aceea, cel de-al doilea capitol " Cincisprezece strategii în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
oare în știința politică, în sociologie, în economie, în antropologie, în istorie sau în geografie bulversări comparabile cu cele produse de Copernic, Newton, Darwin sau Einstein? Teoriile lui Weber, ale lui Keynes, Freud, Chomsky sau Parsons, pot fi considerate drept paradigmatice? Pentru a putea vorbi de o paradigmă, trebuie să fie îndeplinită o condiție: teoriile trebuie să privească un aspect esențial al realității sociale, o problemă majoră. Dar în științele sociale marile teorii ambițioase nu pot fi testate în mod empiric
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
există "descoperiri fundamentale" (cu excepția arheologiei, dar în acest caz meritul revine unor tehnologii din științele naturale). Dimpotrivă, se construiesc teorii greu de verificat, iar acest lucru este datorat, parțial, faptului că realitatea socială se schimbă. Kuhn susține că o "revoluție paradigmatică" se produce atunci când se confruntă două "paradigme incomensurabile", adică incompatibile. În acest caz partizanii fiecărei școli resping presupozițiile celorlalți și contestă rezultatul muncii lor. În științele sociale, această "incomensurabilitate" ia adesea forma unei ignorări mutuale. Paradigmă: un concept polisemic Mulți
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
cuvânt fără discernământ. El consideră acuzație gravă de raționament în circuit că politologii care adoptă acest concept: "încearcă mai ales să-și plaseze propriile formulări sub autoritatea lui Kuhn și [...] să sugereze că formulările celor care îi contrazic nu sunt paradigmatice"8. În plus, el amintește că încă din 1965, adică la trei ani după publicarea cărții lui Kuhn, în alocuțiunea lui ca președinte al APSA, David Truman recunoștea că știința politică nu are și nu a adoptat niciodată paradigme, dar
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
de "elite politice"? Pentru că în acel moment, în mod simultan, în multe țări elitele ereditare sunt înlocuite rapid de elite alese de alegători și asistăm la apariția unui nou tip de actori politici. Nu e vorba de o nouă interpretare paradigmatică, ci de o nouă situație socială, care cere o nouă conceptualizare. Dar terenul nu era neexplorat, exitau deja mai mulți precursori. De exemplu, cu un deceniu înainte în țările scandinave au fost efectuate studii privind decadența aristocrației. Ideea că întotdeauna
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
paradigme nu pot fi acceptate în același timp. La confluența dintre mai multe discipline, Talcott Parsons a elaborat acum mai bine de o jumătate de secol o teorie ambițioasă, considerată de către istorici drept ultima tentativă de construire a unei teorii paradigmatice în științele sociale. Departamentul de sociologie al Universității Harvard a fost, în anii 1930, teatrul unei rivalități acerbe între Pitirim Sorokin și Talcott Parsons. Sorokin, care a publicat șase cărți importante în șase ani, și care era o stea în
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
din științele sociale și-au dat seama că, spre deosebire de științele naturii, disciplinele din științele sociale nu au un consens în ceea ce privește lexicul, tipologia, metoda și postulatul. Nu există norme de obiectivitate și de adevăr (Johnston). După această experiență nicio altă construcție paradigmatică n-a mai reușit să se impună majorității teoreticienilor, nici în sociologie, nici în știința politică. Mai degrabă s-a deschis un cimitir unde au fost îngropate multe din marile teorii. Diversitate conceptuală și comparație internațională Substanțele chimice sunt aceleași
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
excepții (anomalii). Tocmai de aceea, așa cum au subliniat John Stuart Mill și Durkheim, cea mai imaginativă și cea mai penetrantă metodă din științele sociale este metoda comparată, care este cel mai bun succedaneu pentru experimentare. Fenomenele sociale fiind contextuale, generalizările paradigmatice din știința politică, din sociologie, antropologie, psihologie socială sau economie par etnocentrice și falacioase. Cei mai mulți dintre cei care folosesc cuvântul "paradigmă" îl aplică unui anumit domeniu și nu întregii discipline. De exemplu, explicația elitistă este considerată de unii teoria cea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
comparatiști, de la Montesquieu la Max Weber, pentru a explica căderea Imperiului Roman. Niciuna nu este pe deplin satisfăcătoare, dar fiecare aduce o clarificare proprie. Aceste contribuții se întind pe mai multe decenii. Istoria științelor sociale nu este marcată de bulversări paradigmatice, ci de teorii competitive, dintre care multe au fost invalidate, în timp ce altele s-au impus, consituind fundamentele științelor sociale contemporane. Fără teorii competitive, știința politică comparată nu ar avansa. Confruntarea dintre teorii nu lasă loc proclamațiilor paradigmatice. Putem observa o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
marcată de bulversări paradigmatice, ci de teorii competitive, dintre care multe au fost invalidate, în timp ce altele s-au impus, consituind fundamentele științelor sociale contemporane. Fără teorii competitive, știința politică comparată nu ar avansa. Confruntarea dintre teorii nu lasă loc proclamațiilor paradigmatice. Putem observa o analogie sugestivă între ceea ce Kuhn numește, în versiunea remaniată a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
a tezei sale, "comunitate științifică" și ceea ce unii sociologi ai științei numesc "școală" (Almond, Merton, Smelser, Zuckerman). În istoria recentă a științelor sociale "școlile" s-au înmulțit (monetaristă, individualistă, postmodernistă, biosocială, raționalistă, elitistă, culturalistă, etc.). Încercările de a formula generalizări paradigmatice au fost acuzate de "păreri imperialiste". Soarta durkheimismului este exemplară: "Nimic nu pare mai surprinzător în istoria sociologiei din Franța decât destinul sociologiei durkheimiene după moartea lui Durkheim. O tradiție abia creată, dar productivă și prestigioasă, sociologia n-a mai
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
cuprinse în paradigma lui. El poate "să se orbească pe el însuși"23 și, în unele cazuri, paradigmele pot căpăta o orientare dogmatică. Așa că nu e de mirare că puțini savanți aderă la ele. Noțiunile de paradigmă și de revoluție paradigmatică sunt uneori acceptate provizoriu, pentru a fi respinse in fine. Lakatos este adesea beneficiarul acestui exercițiu, deoarece apare drept un Kuhn moderat"24. Incompatibilitatea dintre metoda comparată și postulatul paradigmatic Cuvântul paradigmă s-a înrădăcinat în unele discipline din științele
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
savanți aderă la ele. Noțiunile de paradigmă și de revoluție paradigmatică sunt uneori acceptate provizoriu, pentru a fi respinse in fine. Lakatos este adesea beneficiarul acestui exercițiu, deoarece apare drept un Kuhn moderat"24. Incompatibilitatea dintre metoda comparată și postulatul paradigmatic Cuvântul paradigmă s-a înrădăcinat în unele discipline din științele sociale. Dar majoritatea filosofilor și sociologilor științei îl resping. Cei mai mulți istorici nu îl folosesc. Majoritatea economiștilor continuă să gândească în termeni de supoziții și postulate. Majoritatea sociologilor, și dintre cei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
Majoritatea sociologilor, și dintre cei mai buni, nu îl tolerează. În știința politică a fost adoptat de o mică minoritate: 8%25. Pentru comparatiști termenul pune o problemă de identitate. Dacă progresul științific s-ar realiza într-adevăr prin salturi paradigmatice uniforme și universale, legitimitatea cercetării comparate ar fi pusă în cauză, pentru că n-ar exista diversitate, pluralitate contextuală și evoluție. Dar n-avem de ce ne teme. Putem număra pe degetele de la o mână adevărurile absolute din științele sociale. Iată unul
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
nicio societate plată. Dar gradul de inegalitate și modalitățile de organizare socială variază foarte mult. Această variație este substanța și esența cercetării comparate, deoarece nu au fost descoperite două națiuni identice. Variația și paradigma sunt antonomice. Științele sociale scapă formulărilor paradigmatice nu numai din punct de vedere al spațiului, dar și al timpului. De exemplu, societatea americană era, în anii 1950, una dintre cele mai egalitare dintre țările avansate. În anul 2000 aceasta este una dintre cele mai inegalitare, dintre aceleași
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]