6,167 matches
-
în foc că-i aparține. Într-una din dizertațiile lui scînteietoare, el se oprise brusc ducîndu-și mîna la fruntea înălțată spre cer, și strigase: "Ferește-mă, Doamne, de filosemiți, că de antisemiți mă apăr singur!". Era și nu era un paradox. Fiindcă, trebuie să recunoști că sînt și filosemiți prefăcuți.. Prietenul meu excepțional, căruia i s-ar putea spune și Brummer, avea oroare de sentimentele false. Nimeni nu-ți cere să fii un deștept - mai spunea el - dacă nu te-ai
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
un troțkist animat de idealuri naiv-utopice, iar în forma blîndă un simplu istoric dotat cu prea multă conștiinciozitate. Sexul, boala, adevărul, cunoașterea sau bătrînețea sînt atît realități, solide și incontestabile, cît și convenții constitutive ale lumii în care trăim. Aparentul paradox este lesne rezolvabil, iar soluția nu-i aparține lui Hacking, ci lui John Searle. În cartea sa dedicată construcției realității sociale (atenție!, nu construcția socială a realității), Searle distinge între faptele obiective din punct de vedere epistemologic și cele obiective
Păcatele postmodernismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17080_a_18405]
-
bani, ne punem problema: există prea multe sau prea puține universități în România? După standardele europene, avem prea puțini studenți. Dacă evaluăm situația reală, dacă observăm ce se întâmplă cu majoritatea absolvenților, ajungem la concluzia că sunt prea mulți. Un paradox ce descrie, mai bine decât oricare altul, starea de înapoiere a țării: cu peste jumătate din populație rămasă (împinsă) în mediul rural, vom ajunge Occidentul la kalendele grecești! Cele vreo cincisprezece mii de sate și comune ale României abia dacă
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
stare pură. "Felia de viață" nu mai este programatică - nu mai avem de-a face cu un pact metonimic: "felie" pentru întreg. Ar fi vorba mai mult despre o aducere la același numitor a celor două dimensiuni, biografică și poetică. Paradoxul apare clar în unele versuri: "Dar mai presus de toate/ întreaga lume e dezamăgită/ pentru că nu sînt la înălțimea ficțiunii/ pe care o scriu./ Nimeni însă nu mă întreabă/ cum arată o zi din viața mea/ și, în general, / cu
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
fragmente - interpretate tendențios - din discuțiile în care s-au antrenat membrii juriului pe parcursul procesului de votare. Dacă ar avea onoare, aceia care n-au păstrat caracterul confidențial al deliberărilor și-ar da acum demisia din Uniunea Scriitorilor. Apare însă un paradox: cum să aibă onoare persoane incapabile să respecte o înțelegere? Ceva care seamănă cu limba română La unele dintre posturile de televiziune se vorbește o limbă română aproximativă. Milioane de telespectatori care urmăresc, de exemplu, Antena 1 aud de dimineața
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
noi, unul de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și din faptul că în volumul de care ne ocupăm combinația de limbaje e cu totul nouă: mai curînd decît șocul cotidianului (important pentru imaginarul suprarealist) contează
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Cît privește Televiziunea națională, singurul post producător de spectacole, teleplay-uri denumite mai recent, stagiunea este egală cu un zero absolut. Nu s-a realizat nici măcar o singură piesă deși cerere există din partea telespectatorilor. Mai mult, a funcționat sub semnul unui paradox: neavînd producție te gîndești că a scăzut interesul pieței și nu are rost să o alimentezi cu ceva ce ar zace pe tarabe. Realitatea este exact la 180o. Telespectatorii așteaptă și urmăresc spectacolul de teatru la televiziune, lucru știut de
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
și lauda Europei, acasă nu mă prea mândrisem. Aici, însă, totuși, la Praga, fără să vreau, din instinct, probabil, mă apucase una din crizele mele de naționalism, nu prea frecvente, ce-i drept. În epocă, asta mi se păruse un paradox: noi, care puteam să fim mai sovietici decât sovieticii și mai marxiști decât marxiștii în chestiunile de dogmă generală, să fim aplaudați că nu fuseserăm de acord... A se slăbi! De aceea, vizitând Praga, nici nu prea mă mai dădeam
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
le-a dat la Târgul de Carte. Tony Judt, Europa iluziilor, prefață de Vladimir Tismăneanu, postfață de Dorian Branea, volum coordonat de Daciana Branea și Ioana Copil-Popovici, Iași, Polirom, 2000, 294 pag., f. p. Din nou Mitteleuropa Europa Centrală sau paradoxul fragilității, seminarul Jacques Le Rider, este singurul în care discuția cu membrii Fundației A Treia Europă ocupă mai puțin spațiu decât partea de eseuri și articole, și întregul nu reușește să dea impresia de unitate specifică celorlalte volume. în plus
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
în A doua considerație inactuală a lui Nietzsche, în care se face o analiză pertinentă nu numai a textului lui Nietzsche, ci și a raportului memorie-uitare în conștiința central-europeană, puternic marcată de acest dualism. Jacques Le Rider, Europa Centrală sau paradoxul fragilității, prefață de Ciprian Vălcan, postfață de Ilinca Ilian, volum coordonat de Dana Chetrinescu și Ciprian Vălcan, Iași, Polirom, 2001, 272 pag., 78 000 lei Intelectuali și politică în Est Ultimul seminar apărut, Spectrele Europei Centrale, al lui Vladimir Tismăneanu
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
trebui recunoscut faptul că, prin comerț, evreii din România au contribuit enorm la integrarea țării în circuitul economic european. Iar meseriașul evreu a contribuit, de asemenea, la progresul țării în etapa sa preindustrială. Și, are dreptate autorul nostru, e un paradox oximoronic că imaginea negustorului evreu a devenit tipică pe cînd cea a evreului meseriaș atipică, cînd statisticile demonstrează că au fost mai mulți meșteșugari. Dar, în imaginarul antisemit, inversarea acestui raport contribuia bine la fixarea clișeului despre evreul parazit și
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
idee originală" (p. 154). Inegale ca realizare sau originalitate, meditațiile, "filozofările" (subtitlul "încercare de filosofie poetică" este pretențios și nepotrivit) vorbesc despre iubire, prietenie, moarte, familie, natură, Dumnezeu, tinerețe, singurătate, putere, ignoranță, cultură etc. uneori fiind simple gânduri, întrebări sau paradoxuri, alteori dezvoltând scheme, silogisme sau doar... sfaturi vestimentare și preferințe culinare. Unele reflecții cuceresc instantaneu: "vanitatea este mândria orgoliului", "în prietenie muști și mănânci din prietenul tău", "a fi un cuplu înseamnă a fi singur în celălalt", "moartea are vocația
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
butic și cel de la magazinul pentru săraci e de cel mult două, trei mii de lei la alimentele de primă necesitate, oricum scumpe în România, nu văd cu ce ar fi ele mai accesibile pentru pensionarul care flămînzește. Unul dintre paradoxurile sărăciei în România, poate cel mai flagrant revoltător, e risipa în cheltuirea bunului public, care îmbuibă o clientelă nesătulă. Căci banii mulți care se duc, de pildă, către întreprinderi ale statului aflate într-o permanentă terapie intensivă, nu ajung la
Banii pentru săraci by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15975_a_17300]
-
iar elitele românești, de la cele politice și pînă la cele militare, ecleziale și culturale sunt supuse unei adevărate exterminări prin închisori și prin lagăre de muncă. Chiar și în această perioadă dramatică, o adevărată apocalipsă a întregii noastre vieți publice, paradoxurile au continuat să se manifeste: cu armatele sovietice controlînd totul, erau așteptați americanii, iar în timp ce prin munții Făgărașului, ai Banatului și în alte părți se duceau lupte armate împotriva ocupației, colaboraționismul înflorea simetric și frîiele terorii sunt preluate din mers
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
și iarăși o rațiune de a trăi". Ideea "suferinței inocenților" (obsesia lui Ivan Karamazov) este tratată pe larg în carte, pornindu-se de la Iov și de la suferința lui imposibil de justificat. Ileana Mălăncioiu remarcă, pe bună dreptate, că există un paradox în năpăstuirea de către Dumnezeu a celui mai credincios rob al său și analizează, cu atenție Cartea lui Iov, "ca pe orice mit tragic". În paranteză fie spus, unul din punctele de vedere foarte originale, susținute cu fermitate de exegetă, este
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
nu ne dădeau voie să ne gîndim, deloc, că, prea curînd, "Meșterul" nu va mai fi. Că, prea curînd, spiritul său, mintea lui extraordinară, umorul său, cinic uneori, patima față de teatru și de valori, alintul plin de farmec și de paradoxuri, prietenia lui specială vor dispărea. Își vor topi contururile din lumea asta. Obsesiile(obsesia perfecțiunii) și îndoielile unui mare artist, poveștile lui cu tîlc au fost lecții de teatru, de viață. Piese mari, în mîna lui, își recăpătau sensurile majore
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
putea scăpa o lacrimă, ea ar otrăvi întreg pămîntul, stelele s-ar învineți iar soarele ar răspîndi o lumină ofticoasă și sfîșietoare". Să închei incursiunea, printre luminiscențele acestei cărți, cu încă o cugetare, firește tot paradoxală, despre înjurătură: "Cu cît paradoxele asupra Divinității sînt mai înfiorătoare, cu atît îi exprimă mai adecvat esența. Pînă și înjurăturile sînt mai aproape de Dumnezeu decît teologia sau meditația filosofică. De altfel, înjurăturile, în grade diferite, lui și numai lui i se adresează. De s-ar
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
și puțină oniromanție, ar fi că discursul confesiv este cel care s-a pietrificat, care și-a pierdut puterea referențială, s-a stereotipizat. Urmarea este că acea parte secretă este la Octavian Paler și cea mai atent controlată, construită. Un paradox, o ironie a destinului său de scriitor... Octavian Paler, Deșertul pentru totdeauna, Ed. Albatros, 2001, 329 p., f.p.
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
de 20 de ani, individualitatea personajului dispare aproape complet și cititorul rămîne cu neplăcuta impresie că autorul nu și-a putut reprima nevoia de a 'face pe deșteptul' (ridiculizarea valorilor societății contemporane se face de altfel în acest pasaj prin paradoxuri facile și printr-o diversitate de figuri al căror caracter previzibil ajunge să obosească ' așa cum nu ne-am aștepta de la Queneau...). Interesant că autorul își permite atitudini etice față de civilizația contemporană, dar nu intervine în discursul opresorilor, al celor care
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
Gide, Dostoievski, Nietzsche sau Kierkegaard'. Fraza apare într-un articol despre un roman al Norei Iuga. Un car de locuri comune se răstoarnă la cea mai mică provocare. Cartea e și perfect făcută, dar și rebelă, chiar și eretică... Și paradoxurile nu mai contenesc pînă la terminarea cronicii. La Noaptea de sînziene de Mircea Eliade se încearcă o apropiere pe măsura autorului, apropierea supremă, cea care pe toți ne înfioară. Este vorba, bineînțeles, de Mihai Eminescu ' ce atinge se transformă în
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
țărănești. Capitalismul antrena inexorabil statele din Europa rurală prin intermediul vehiculului său ideologic liberal. România se angajase într-un proces ambiguu cu modernitatea, pentru a descoperi rapid că mijloacele necesare erau insuficiente. Decalajul avea să fie acoperit cu entuziasm și demagogie. "Paradoxul oriental", sau capacitatea unei societăți de a etala un proiect generos și chiar o clasă politică capabilă să asimileze rapid idei inovatoare, însă pe reversul căreia se află popoare ducând o existență arhaică, superficial și brutal integrată cadrului modern, este
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
să te temi. În fond, nu faci altceva decât să scoți răul din tine când mori'. Îndepărtarea egoismului, obiceiurilor izbucnind din pasiuni, îndelung înrădăcinate, iluminarea - brusc obținută, ca printr-o lovitură cu o singură mână (povestirile au drept motto un paradox Zen: Noi știm cum bat din palme două mâini. Dar cum bate din palme o singură mână?') sunt teme care, secole de-a rândul, au fost apanajul Asiei. Salinger este un prevestitor al realității mileniului trei (America a înțeles destul de
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
păstrate cu numele real (Ion Vidrighin), altele protejate de camuflajul anagramărilor (Lad An, Nister, Stoica, Anrad, Itt etc.) - își pierd "materialitatea" plicticoasă pe care le-ar fi dat-o evocarea memorialistică. Raportarea lui Andrei Codrescu la real se face prin paradoxul negării pus în funcțiune de fabulație:" După ce fusesem Ionesco și Dracula, voiam să fiu Nadia". "Autobiografia", ca povestire despre sine, este o consecință a provocării. The Life & Times of an Involuntary Genius a fost scrisă la sugestia editorului George Braziller
Andrei Codrescu - identitate și ficțiune by Nicolae Stoie () [Corola-journal/Journalistic/15633_a_16958]
-
cu ceea ce francezii înțelegeau, în secolul al XVII-lea (epoca de grație a grădinilor lor), prin jardin. Pare un fapt paradoxal că un dat pe care l-am crede universal, cum e grădina, poate vorbi despre diferențe culturale profunde, dar paradoxul acesta nu e decît o aparență, iar studiile de istorie a mentalităților și-au obișnuit cititorii, în Occident, să caute, în cele mai mărunte și banale lucruri, semnele diferenței. E un exercițiu care nouă, românilor, ne-a lipsit, din moment ce ne-
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]