505 matches
-
-i imagine: "Je est un autre", cum scrie Rimbaud în faimoasa scrisoare către Paul Demeny (1871)27, nu atinge la Barbu accente atât de dramatice. Spirit mai degrabă raționalist, poetul român, se vrea, așa cum, de fapt, subliniază și motto-ul parafrazei, "în domeniul gândului, Despot". Poetul de geniu ("aedica stirpă a Usherilor"), în exil voluntar printre oameni, dobândește astfel distanță interioară și detașarea necesare pentru a-i iubi; pe de altă parte, aceasta "dragoste" depășește pe cea a amorului propriu, este
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
duble", teoretizate, cam în aceeași perioadă de Salvador Dalí53, - ceea ce sugerează că avem de-a face cu o problemă de poetica generală șu nu doar una individuală - deși poetul român ține să se delimiteze clar de poetica suprarealista 54. În parafrază barbiana, procedeul preschimba ontologia, în epistemologie, si invită la lecturi paralele. Doar prin poiesis - înțeles schellingean că o a treia cale, născută din relația dialectica ("alia[nța] poeziei și științei - , poetul poate să iasă din izolarea lui aristocratica și să
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
deși Ion Barbu încetase să mai răspundă chemărilor muzelor, interesul său pentru poezie a rămas viu. Conferință pare să reia firul meditației barbiene asupra creației și cunoașterii poetice și a relației acesteia cu știința, de acolo, de unde o lașase în parafrază din 1931, si sa o conducă mai departe. Ceea ce, la începutul deceniului al patrulea, era doar sugerat, devine acum explicit, deși unele formule mai tulbură, uneori, chiar și acum, sensurile voite de autor. Arthur Rimbaud este o imagine iconica pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Sub Constelația numerelor" (1940), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, Ion Barbu în corespondență, vol. I, ediție îngrijita de Gerda Barbilian și Nicolae Scurtu, Adnotări și indici de Nicolae Scurtu
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
his glory well-befitting, / The ruler of the realm was seen". Edgar Allan Poe, "The Fall of The House of Usher", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 238. 21 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)", 1931, în Versuri și proza, 1984, p. 212. 22 Bergson, Henri, "L'Évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 706: "Și, partout, c'est la même espèce d'action qui s'accomplit, soit qu' elle se défasse sort qu' elle tente
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
p. 23. 50 Pompiliu Constantinescu, "Poezia d-lui Ion Barbu" (1930), în Ion Barbu. Poezii, 1970, p. 419. 51 George Călinescu, "Ion Barbu", Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1985, p. 893. 52 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984. p. 212. 53 Imagine apare ca atare în poezia "Orbite": Și, cules, albastrul benții / De pe jerbele juvenții [s.n.]". Vezi Ion Barbu, "Joc secund", în Versuri și proza, 1984, p. 21. 54 Henri Bergson, "L
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
qu'apparemment immobile. Elle exprime un vœu de fixité, elle est un arrêt, mais comme un moment dans le passé. En réalité elle nait d'un changement et elle en prépare un autre". 67 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)", 1931, în Versuri și proza, 1984, pp. 212. 68 Expresie ambigua, care credem că se referă la spiritul celor dispăruți, așa încât contrucția poate fi interpretată drept esență/arhetipul, simbolizat aici de filament (haloul întunecos), pe care doar cel "inițiat" pare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
p. 141: "God - the material and spiritual God - now exists solely în the the diffused Matter and Spirit of The Universe". 80 Ion Barbu, "Răsăritul crailor", în Versuri și proza, 1984, p. 176. 81 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984. p. 212. 82 Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 617: "La lumière immanente à la zone d'actions possibles ou d'activité virtuelle qui entoure l'action effectivement accomplie par l
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Life - the less within the greater, and all within the Spirit Divine". 95 Edgar Allan Poe, "The Colloquy of Monos and Una", în The Complete Tales and Poems, 1982, p. 445. 96 Ibidem. 97 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)", 1931, în Versuri și proza, 1984. p. 213. 98 Edgar Allan Poe, "The Poetic Principle", în Essays and Reviews, 1982, p. 92. 99 Claude Richard. Edgar Allan Poe, journaliste et critique, 1978, p. 474. 100 Cf Paul Valéry, "Avant-Propos", în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
28 Henri Focillon, La vies des formes, p. 28. 29 Edgar Allan Poe, "Review of Undine: A Miniature Românce by Baron de la Motte Fouqué, September 1839", în Essays and Reviews, 1982, p. 256. 30 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984, p. 213. 31 Ion Barbu, "Legendă și somnul în poezia lui Blaga" (1929), în Versuri și proza, 1984, p. 172. 32 Ibidem. 33 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher", în Versuri și proza, 1984
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
faptul că Barbu folosește aproape aceleași cuvinte în studiul "Legendă și somnul în poezia lui Blaga", în Versuri și proza, 1984, p. 172. 42 Idem, p. 205. 43 Ibidem. 44 Idem, p. 202. 45 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984. p. 214. 46 Claude Richard, Edgar Allan Poe, journaliste et critique, 1978, p. 495. 47 La o concluzie asemănătoare, dar din altă perspectivă, ajunge și Robert D. Jacobs, în Poe, Journalist & Critic, 1969, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de a o prelucră și ordona conform voinței porprii, pentru a produce o operă de artă, această calitate nu însmeană mare lucuru. Din acest motiv, exită multe genii, dar puține opere de geniu. 107 Ion Barbu, "Veghea lui Roderick Usher (Parafrază)" (1931), în Versuri și proza, 1984, pp. 214-215. 108 Idem, p. 215. 109 Henri Bergson, "L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 722: "L'intuition est là cependant, mais vague et surtout discontinue. C'est une lampe presque éteinte, qui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o fată, București, 1990; Un ceai cu tipele de sâmbătă, București, 1991; Poker și alte două comedii, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, La Vie en rose, RL, 1983, 1; Ioan Holban, Sub semnul arbitrariului, CRC, 1983, 18; Ioan Holban, Parafraze și epistole, CRC, 1986, 39; Țeposu, Istoria, 131-132; Adrian Oțoiu, Proza generației ’80. Strategii transgresive, I, Pitești, 2000, 169-174; Popa, Ist. lit., II, 936; Iuliana Alexa, Viața ca un poker, RL, 2003, 31. M.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil funcționar de birou/ Mama mea împărtășindu-mi neliniștile/ Mătușile mele cu frica lui Dumnezeu/ Bunica mea supraveghetoare cândva la o fabrică de tutun/ Bunicul dinspre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
Captiv și dezorientat într-un spațiu străin, poetul recurge la memorie și imaginație, ca unic resort al existenței: „Trăiesc în trecut/ Pentru că nu pot să-mi amintesc viitorul”. Uneori, ca pentru a sublinia deșertăciunea vieții, discursul liric se refugiază în parafraze biblice: „Unde este Prietenul?/ Unde Înțeleptul care duce cu sine umbra unui copac?/ Unde Rătăcitul/ Pentru care Adevărul nu s-a născut?”. În aceeași sferă tematică se înscriu, parțial, versurile din Identitatea neantului (1998, cu subtitlul Țara de vânzare): „Iarăși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
orice descoperire mare purcede de la inimă și apelează la inimă” (M. Eminescu); „Spre lumina inteligenței, calea e deschisă oricînd, dar plenitudinea inimii nu ne-o poate dărui nimeni” (J.W. Goethe). * „Trăim o dramă a limbajului: unii rostesc fraze, alții parafraze și doar cîțiva, rareori, căte un cuvînt.” (A. Baranga) SÎnt cunoscute, În acest sens, ironia lui M. Eminescu la adresa celor care vorbesc doar de dragul de a vorbi, și preocuparea lui de „a găsi cuvîntul ce exprimă adevărul”: „E ușor a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de mai multe ori, cifra care Îi indică poziția din bibliografie va fi repetată. 3.3. Trimiterile În text Trimiterea În text (sistemul Harvard) pare o modalitate mai modernă. Ea constă În menționarea la sfârșitul unui citat sau al unei parafraze a numelui autorului, a anului de apariție a lucrării și a paginii; exemplu: (Foarță, 1997, p. 73). La folosirea acestui sistem pot apărea următoarele situații: - dacă sunt doi autori cu același nume de familie, vom face distincția dintre ei cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
caz de plagiat”, Transilvania Jurnal, nr. 1030, 7 septembrie 2001. Călinescu, G., „Furt”, Adevărul literar și artistic, anul XIV, seria a II-a, nr. 746, 1935, p. 10, reprodus și În Călinescu, 1973, pp. 276-277. Cioculescu, 1977. Eco, Umberto, „Citat, parafrază și plagiat”, În Eco, 2000, pp. 177-181. Hangiu, 1996. Iliescu, Octavian, „Erată la Istoria românilor”, 22, anul XIII, nr. 655, 24-30 septembrie 2002. Marcus, Solomon, „La școala plagiatului”, România literară, nr. 48, 2002, p. 3. Mușat, Carmen, „Plagiatul - noua «modă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
rase" și "pietre ca apa de grele" ni se pare una dintre cele mai fericite". După cum știm, între preferații lui Ion Barbu îl aflăm și pe Rimbaud, despre care, în conferința cu același nume, susținută în 1947, afirmă într-o parafrază, "că există poate poeți mai mari și mai puri decît Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atît de insolit". Îl consideră pe poetul Unui anotimp în Infern, un scientist, un matematician al delirului și vede în Iluminațiile sale
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
lui: sămînța, floarea, luna și lira. Încă mai esențializată se arată poezia lui Ion Barbu cu cele trei culori, albastru, galben, verde și simbolistica lor, una pe larg argumentată de Basarab Nicolescu în Cosmologia "Jocului secund". Veghea lui Roderick Usher (Parafrază la volumul Eulalii de Dan Botta, 1931) cristalizează viziunea barbiană asupra poeziei și cunoașterii. Sînt pagini prefigurate de unul dintre poemele abjurate, refuzate în Joc secund. (Aici avem un spațiu liric mai puțin criptat, bun îndreptar în străbaterea cosmologiei barbiene
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
-l facă scăpat de justiție prin votul majorității. Cum această discuție a fost devoalată "pe surse", nu acuratețea formulării interesează aici, cât justețea și curajul ei. Diplomat, domnul Nicușor Păduraru, deputat PDL de Iași, a precizat doar că era o parafrază din Brâncuși (Rien ne pousse à l'ombre des grands arbres) și că nu comentează dezbaterile interne ale partidului. Eu, care nu am niciun fel de botniță politică sau obligații față de patroni, cred, totuși, că acest incident merită un comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
au Journal, Librairie José Corti, Paris, 1986, p. 157. (27) Condiție discutată atât de către Maurice Blanchot (op. cit., p. 274), cât și de către Jean Rousset, În Le lecteur intime, p. 158. (28) Liviu Rebreanu, op. cit., p. 1. Cutia neagrătc "Cutia neagră" Parafraza utopică Triada timp-persoană-subiectivitate cuprinde, in nuce, Întreaga istorie a jurnalului intim. O posibilitate de definire unitară prin intermediul a trei concepte ce nu se lasă ușor aduse la același numitor. Dar nu putem miza decât pe ele, chiar dacă, Într-o necontenită
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
inductive ale fiecărei lecturi. Așadar, pași insesizabili spre o poetică neconstrânsă de reguli și prejudecăți, nesupusă vreunui program. Poate doar aceluia de a găsi, În mulțimea de sensuri, potențialitatea literaturii așa cum ne-o ilustrează timpul, persoana și subiectivitatea: literaritatea vie, parafraza utopică a unei inexistente teorii, Întrevăzută, Însă, printre rândurile unui discurs insuficient articulat. Sens și lege Limbajul se Întrupează În creație de fiecare dată altfel. Ordonarea operei de artă, compoziția, urmează, la rândul ei, o altă cale. O altă ordine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
înseamnă policentrism cultural și literar. Nu ar trebui să mai existe literaturi majore și minore, centre absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando Gnisci. Textul nostru este, de altfel, la acest capitol, doar o parafrază sau dacă se preferă, pentru a relua un termen (fost) la modă un exercițiu de intertextualitate critică. Nu mai poate exista un model unic, occidental, obligator pentru toate literaturile lumii. Consecința practică este și ea de maximă importanță: decolonizarea are
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la faza când erai pur și simplu desființat, anulat, cu un citat ritual din Roland Barthes. Din acest consum frenetic de noutăți n-au ieșit, iarăși, decât tot câteva compilații neasimilate, azi total uitate și, în cazul cel mai bun, parafraze inteligente. Teoria literară originală se lasă încă așteptată. A patra cauză, în sfârșit, este de ordin publicistic, foiletonistic. Lipsind tradiția culturală, filozofică, referințele interne de mare prestigiu, terenul a fost ocupat în mod firesc și în totalitate de critica de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]