738 matches
-
pat scurt și-l torturaseră până murise cu o brichetă cu gaz și un clește cu vârf ascuțit. Conform declarațiilor. Imobile ale primăriei Înconjurate de magazine - blocuri de beton cu trei sau patru etaje, ridicate În grabă și lăsate În paragină. Dacă aveai urgent nevoie de-o casă și n-aveai bani și pretenții, acolo ajungeai. Un afiș de la băcănia de alături anunța: „DISPĂRUT: PETER LUMLEY“ sub o fotografie color cu figura puștiului de patru ani, zâmbind și plină de pistrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lovit. Cheryl privi geanta, vru să spună ceva, dar uită foarte rapid ce voia să spună. - Hai pe aici, spuse atunci Malerick și o luă de mână. O conduse până la următoare intersecție, de unde o apucară pe un pod lăsat în paragină, care trecea pe deasupra parcării. Ajunseră astfel pe îngusta fâșie de deșert de pe malul râului. Își eliberă mâna dintr-a ei și, cu un gest foarte ferm, o trecu prin spatele ei, oprindu-se sub braț. Îi simți sânul în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lăsa moartea reconfortantă să îi pătrundă în plămâni. - Uite acolo! țipă Amelia Sachs. Ea și Bell o luară la fugă pe trotuar spre tufele și copacii de pe malul râului Hudson. Un individ stătea pe un pod de lemn aflat în paragină. Cu ceva vreme în urmă probabil, aici fusese un doc, dar separarea de râu îi făcuse pe oameni să-l abandoneze. Acum zona arăta de-a dreptul deprimant, un fel de groapă de gunoi prevăzută cu câteva bălți de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era gata să Îndure foamea și boala, dar acum, cînd căutarea se terminase, se simțea Întristat de amintirea tuturor celor prin care trecuse și de cît de mult se schimbase. Acum se simțea mai apropiat de cîmpurile de luptă În paragină, de acest camion năpădit de muște, de cei nouă cartofi dulci din sacul de sub scaunul șoferului și, Într-un anumit sens, chiar și de centrul de detenție decît avea să mai fie vreodată de casa lui din Amherst Avenue. Camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tabăra de refugiați Jebeliyeh, ci din cauza folosirii frazei „ucis de un glonț de plastic“. De parcă gloanțele erau cele care ucideau. Oare mintea Începea să i se moleșească? Își convocă din nou miniștrii la o ședință de cabinet În clasa În paragină. Puse la ușă o santinelă solidă, Îmbrăcată În pantaloni scurți, kaki, cu keffiyeh și căciuliță brodată pe cap. Unii dintre miniștri ședeau pe podeaua goală, la picioarele sale, alții se sprijineau de pereții acoperiți de diagrame educative. În câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
eliberăm Ierusalimul pentru cei care vor veni după noi? Iată o Întrebare foarte bună, Își spuse Încet. De astă dată convocă ședința de cabinet În Spitalul Șaarei Țedek de pe strada Jaffa, o splendidă clădire abandonată, care Începuse să cadă În paragină de când spitalul se mutase Într-o clădire nouă. La lumina lămpilor, Își așeză miniștrii În semicerc, printre bănci rupte și paturi desfăcute și ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
atâta grijă, vrând parcă să verifice dacă această ambience avea să ajungă pentru o ședere prelungită. În fața atelierului de rotărie și dogărie erau o grămadă de roți și butoaie, fiindcă acolo stătuseră dintotdeauna și aparțineau acelui loc, căzut oarecum în paragină, unde altădată încă se lucra. Ar trebui să ne adaptăm vremurilor, spunea meșterul rotar și dogar, acoperit de sus până jos de rumeguș, un bărbat cât un nod într-un lemn, mic, cu câteva fire de păr pe cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
gigant care ieșa din pământ și da un mate Noblesse Oblige, mi-a fost cu plăcere să salut chiar domiciliu lu don Ismael Larramendi. Zugrăvește-ți o ruină irevocabilă, o vilișoară d-alea cochețele pă juma săltată, mai pă vulgărește paragina Precistei, că tu, tăticu, don Lumbeira, care când tragi la aghioase nu faci greață la mușuroiu dă furnici, n-ai fi intrat fără fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Marin Alexe S-a uscat ciutura inimii mele sub mușcăturile vântului curge durerea prin crăpături, pâna la epuizare. Fecioarele nu mai urcă poteca de sub fruntea dealului, purtând ulciorul pe umăr, iar fântâna mângâiată cu degete dantelate de ceață, adoarme în paragină, uitată la timpul trecut. Au dispărut însetații după frumos sau tânjesc ascunși în neîmpliniri, căutând printre genele înrourate, înmiresmatele pajiști de odinioară... Nu se mai încumetă nimeni să tulbure liniștea apei, după ultima sărutare pătimașă, a soarelui grăbit spre apus
Paragina by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83314_a_84639]
-
un vehicul destul de mare, dar acum parbrizul și tavanul lor erau atacate permanent de viță, iederă, plante agățătoare și de crengi de toate felurile. Și când au ieșit în cele din urmă în ceea ce mai rămăsese din lumina zilei, aceeași paragină era vizibilă peste tot: pe peluze iarba crescuse peste măsură și era năpădită de buruieni, locul unde se aflaseră cărări și rondurile cu flori puteau fi doar bănuite și majoritatea clădirilor anexe păreau gata să se prăbușească - geamurile erau sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Brândușa înflorită - bunica privește cu drag chipul fetiței Zilele babei ca în fiecare an - mai trist moșneagul Înfloresc cornii - grădina bunicilor în paragină O rândunică peste cireșul înflorit - bătrânii lăcrimează Zori în livadă - printre cireșii-nfloriți bunicul singur O cinteză cântă și bunica murmură - zi fără nori Sfârșit de florar - bunica își numără ultimii bănuți Ciripit în zori - în grădina bătrânei numai buruieni
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
La Început, sărmanul om a stârnit o compasiune profundă, dar a venit o clipă În care s-a observat că el se izolase nu numai de lume, ci și de propria grădină. Iarba nu era tunsă, răzoarele erau lăsate În paragină, copacii necurățiți; tot locul era năpădit de păpădie, rugină, urzici, răscoage și Dumnezeu știe câte altele. O asemenea invitație clară la abominabila coloană a cincea i-a zguduit profund pe tata și pe vecinii lui; Întreaga lor compasiune s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
românești au fost firesc. Guvernul învecinat ar trebui să fie chiar mândru de aceste acte de rezistență, pentru că ele dovedesc temeinicia și valoarea educativă a școalelor din Austria. Dacă școalele de acolo ar deștepta numai mintea, lăsând simțirile inimei în paragină, dacă tinerimea ar fi crescută numai pentru a-și căuta de interese personale, a se târâi înaintea puternicilor zilei și a săruta mâna care-i lovește, atunci desigur că acte de rezistență n-ar avea loc defel și-ar fi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
defectul școalelor din România, că atât cele primare cât și cele secundare îngreuie memoria și judecata copiilor c-o mulțime de cunoștințe nefolositoare - nici o programă de studii nu-i așa de încărcată ca cea din România - lăsând caracterul și sentimentele paragină. Știința începe abia acolo unde judecata e coaptă, disciplina caracterului deplină, înainte de aceasta epocă nu există decât creștere prin deosebite mijloace, din cari religia e cel mai puternic. Partea pur dogmatică a religiei se pierde cu vremea, dar sâmburul ei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la opt, teoria literaturii, miercuri, teoria chibritului... Știu asta de la bătrânul, care a fost chemat să spună el ce stricăciuni s-au mai făcut, să se dreagă casa și grădina din jur, cu havuzul astupat, cu dependințele de vară în paragină, pline de murdării. S-a reparat tot, a stat acolo o vreme un ștab, unul Mircea, pe urmă ăsta a plecat și în locul lui s-a instalat Miliția, care ăștia au schimbat-o după necesități: dependințele le-au transformat în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
etalate pe tarabele de plastic, lemn sau mușama. La capăt, acolo unde privirea caută instinctiv nervura fină a metatarsienelor, înflorește un buchet de unghii murdare, tocite sau pur și simplu lăsate să crească în plata Domnului, ca o grădină în paragină. Doar în metroul parizian mi-a fost dat să mai întâlnesc o asemenea junglă de plante cornoase: triunghiulare, octogonale, zimțate - într-un cuvânt, imposibil de privit. Nimeni nu poate spune cu exactitate prin ce accident al istoriei sau al evoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
orașului și, implicit, a vieții mele. Totul se zdruncina, rămăsesem blocat pe-o planșă de surf pe care valurile o aruncau dintr-o parte într-alta, privind cu groază dar și cu liniște cum bucuriile dispar, casele sunt lăsate în paragină, prietenii mei se îngrașă sau se mută la bloc, iubitele lor cresc, se îmbracă în pulovere până la genunchi și, în cele din urmă, se transformă în neveste și toarnă copii. Aproape că nu mai știam dacă să urlu sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
staționat în spatele sălii Uniunii, lângă Grădina de Vară. Știam bine Neptunul. „Perla Litoralului“, cum îl lăudau altădată în reclamă. Acum, un morman de blocuri în ruină: mai scria pe ele „Hotel“, dar nimeni nu intra. Stațiunea fusese lăsată intenționat în paragină, sărită de la vânzare, pentru a se face praf; abia la sfârșit ar fi fost cumpărată, devalorizată, pe-un preț de nimic. În Occident, asta se chema escrocherie imobiliară; la noi, privatizare strategică. Intrasem și eu în Grădină, și nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de 800 000 000 de tone: o stea neutronică pulsând în ritmul minții mele, moartă și vie, ca o fantomă gravitațională. Acolo mocneau zecile bucurii pierdute pe drum, drenate ca după o puncție rahidiană: extrase, consumate și-apoi lăsate în paragină. Îmi câștigasem dreptul să luminez galaxia cu ele. Mă folosisem de toată lumea și triumfasem; nu mai aveam nevoie de nimeni. M-am gândit puțin: ce să fac cu prietenul meu, cum să-i mulțumesc până la urmă? Bărbosul de Mihnea, companionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au un teren mult mai favorabil în noul regat. În România sunt în multe locuri semne clare că se află însemnate gisimente de petroleu; pături de cărbuni de pământ asemenea nu lipsesc, și, daca bogățiile acestea au rămas pîn' acum paragină și neutilizate, cauza e numai lipsa de drumuri și comunicațiuni. Aci se deschide un teren vast pentru inteligență și pentru spiritul de întreprindere și esploatarea întreprinderilor mai sus arătate ar da de muncă multor puteri. Dar nu numai pentru ramura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
asfixiere, din lipsă de oxigen și prin otrăvire cu oxid de carbon. Pentru unii, protecția mediului constituie un pretext pentru încasare de bani, de taxe de la oameni, în timp ce se asistă la distrugerea masei verzi a plantelor: defrișarea pădurilor, lăsarea în paragină (necultivare) a terenurilor agricole, deși există șomeri și oameni ce trăiesc sub limita sărăciei (mănâncă ce găsesc în gunoaie). e. Se impune o gospodărire globală a condițiilor de viață de pe pământ, a resurselor naturale și o protecție a tuturor oamenilor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
între cantitatea de oxigen absorbită (extrasă) și consumată din aerul atmosferic și cantitatea de oxigen introdusă (emisă) în aerul atmosferic. Unii oameni au micșorat cantitatea de plante verzi: au defrișat păduri (au tăiat copaci), au lăsat terenuri agricole nelucrate, în paragină, au micșorat spațiile verzi și le-au înlocuit cu diverse construcții și pavaje. Alți oameni au implementat noi obiective consumatoare de oxigen, care emit în aer deșeuri toxice: oxid și bioxid de carbon și alți poluanți. Și unii și ceilalți
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
PĂCII (CALMULUI) MINȚII ȘI A ARMONIEI INIMII (A SENTIMENTELOR) 5. CONCLUZII 5.1. OMUL A DECLANȘAT APOCALIPSA Omul a declanșat apocalipsa și intensifică desfășurarea ei, prin: A. Oprirea generatorului (producătorului) de oxigen, prin: tăierea copacilor (defrișarea pădurilor), prin lăsarea în paragină (necultivat) a terenurilor. B. Mărirea consumului de oxigen, prin: B.1.Arderea: combustibililor fosili (gaz metan, derivați din petrol, cărbuni, turbă), a lemnelor, a deșeurilor vegetale, a combustibililor extrași din vegetale, în autovehicule, în termocentrale, în electrocentrale, în procese industriale
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
scrisorii este un medic obscur, pe nume Blois, care se adresează marchizului de Sourdis:„Monseniore, sunt sigur că în cei 32 de ani cât am practicat medicina în această provicincie și în acest oraș, nu am văzut nimic comparabil cu paragina care domnește, nu numai în Blois, unde se găsesc patru mii de săraci, datorită influxului care a venit dinspre parohiile vecine și din cauza sărăciei din zonă. Însă în intreagă țară sărăcia este atât de mare, încât țăranilor, lipsindu le pâinea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
despre acest monument, îi stabilește locul și importanța în istoria românilor. Cei care, turiști fiind, se îndreaptă spre acest monument, trebuie să știe că în timpul stăpânirii habsburgice asupra Bucovinei (1775-1918), nu s-a bucurat de nici o atenție, fiind lăsat în paragină, la fel ca și mănăstirile, care acum fac mândria românilor. După unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918, Stâlpul lui Vodă a fost declarat monument istoric, iar Comisia Monumentelor istorice, Secția regională Cernăuți, a hotărât la 14 decembrie 1921
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]