1,988 matches
-
așa de bolnavă încât doctorii ne-au spus: „Cumpărați sicriul”. Dar ne-am rugat, i-au făcut frații ungere cu untdelemn și mama s-a vindecat. Există o forță extraordinară. Dumnezeu l-a vindecat apoi pe prietenul meu, care era paralizat de la genunchi în jos. Ne-am rugat și am văzut cum, la clipeala ochiului, mușchiul lui a prins iarăși putere. A sărit din pat, a început să facă genuflexiuni și să urle în gura mare: „Dumnezeu m-a vindecat! Cristos
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360857_a_362186]
-
lângă Textila. Și , peste aceasta intersectie, Podul Viilor. De cale ferată. În copilăria mea nu era pasarela, doar podul acela metalic prin care treceau trenuri de călători și marfare lungi, interminabile, care când mă prindeau chiar dedesupt, în stradă, mă paralizau. Spaima n-am uitat-o... nu mă puteam elibera din acel spațiu terifiant, energii nefaste mă încorsetau și-mi opreau suflarea, ritmul ucigător al roților înfiorau întreaga-mi ființă, un sentiment de neputință mă stăpânea cum nicăieri în alte împrejurări
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
bleumarin, de seară. Avea doar optsprezece ani artistul care debuta strălucitor pe scenele localurilor luxoase, cu orchestre și interpreți de muzică, printre care: Cristian Vasile, Titi Botez sau Jean Moscopol... În 1936, în urma unei traume, tatăl său, Dumitru Petrescu, a paralizat și va cădea la pat. Tânărul artist Gică Petrescu, de numai douăzeci și unu de ani a rămas lipsit de o singură și sigură sursă financiară. Va fi recrutat în serviciul armatei, la Regimentul I - Vânători de gardă. Din acest moment, milităria
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
am auzit că sunt canibali! Asta îmi lipsea acum, poveștile lui So! Decât să fiu mâncată de kemași, mai bine mă dezintegrează o sferă. -- Ai grijă ce îți dorești, i-am șuierat cu ochii pe sfera care apăruse deasupra noastră paralizându-mi toate simțurile. Din pâlcul de iarbă în care eram întinse, vedeam clar cercurile luminoase, clipind ca și cum mecanismul deschisese zeci de ochi. Nu mai aveam timp de nimic, nici măcar să ne aruncăm în râu, presupunând că sferele evitau apa. So
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
I-a cerut permisiunea preasfinției sale să arunce și el o privire, dacă s-ar putea să pună chiar mâna pe țeastă. Abia gâfâind, slujitorul Domnului i-a spus să aibă grijă, că mulți au pățit mari necazuri, unii au paralizat, alții chiar au amuțit. Deși speriat și el, organul legii, vrând să crească în ochii primăriței, s-a îndreptat spre Vasile și punându-i mâna pe umăr îi ceru acestuia să coboare în groapă ca să-i dea căpățâna s-o
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
o consultară, doctorii o duseră direct pe masa de operație unde femeia aduse pe lume un băiat dolofan, că abia l-au scos prin cezariană. Când auzi, Ilie Vătrai, căzu din picioare. L-au înviat ei, doctori, dar a rămas paralizat pe partea dreaptă. S-au întors acasă, l-au botezat pe ăla micul- i-au zis Nucu, și, cum nu prea mai avea ce face pe partea asta de lume, Ilie Vătrai și-a dat obștescul sfârșit, plecând spre alte
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
în profunzime. Se concentră deci asupra chipului din fața sa, ca să descopere ce impresie îi va produce acesta. Simți curând în persoana celui din fața sa slăbiciunea omenească, neputința și nenorocirea care planau asupra aceluia și își imagină un vultur deasupra prăzii paralizate de frică, care nu avea unde fugi. El era vulturul iar cel din fața sa prada. Una măruntă. Privindu-l cu superioritate, Irod avu sentimentul de dominație asupra lui, și se întreba dacă trebuia să-i dea el sentința sau nu
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
s-a produs în 3 iulie 1965, la 23 de ani și două zile; decesul - în 27 mai 1988). Un destin rar și greu, pe măsura unui om al lui Dumnezeu. Când l-a cunoscut Maria Gârbe, Ioan Bran era paralizat de câțiva ani, în urma unui accident. Fusese într-un tractor care s-a răsturnat și se alesese cu o paraplegie asociată, curând, cu inerente escare și dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefăcut în sobră melodie. „Sunt natură statică
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
din nou și să târăști pe cei ce te iubesc cu adevărat în alte belele!” Toate acestea i-au trecut prin minte în momentul când a aflat discuțiile auzite de Maria Carla în timp ce zăcea întinsă pe acea bancă la piscină, paralizată de drogurile puse lor în șampanie de acei delicvenți, dintre care pe unul îl considerase iubitul său. Se simțea iluminata și împinsă de dorință conștientă de ai feri de necazuri pe cei ce o iubeau și sfârșiseră din greșeală ei
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
cerut de configurarea unei geografii spiriuale deloc lineare. Tematica prezentei crestomații fiind dorul, sentiment care este foc ce arde inima, e boala care îngălbenește pe cel în care se așează și-l usucă din picioare, îl face să plângă, îi paralizează orice activitate, îl poarta din loc in loc, nu-i mai dă odihnă, nu-l lasă să lucreze, nu-l lasă să doarmă. Căci acela tot timpul se gândește la cel dorit. Dorul e ca un șarpe, ca un animal
PROFILURI LITERARE ÎNTR-O POSIBILĂ ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363632_a_364961]
-
situații date este esențială , ci punerea acelor întrebări dureroase și eficiente pentru trezirea conștiinței . Și intrarea în marșul forțat al condiției umane. Din păcate și conștiița rămâne uneori în urmă, balast inutil și imprevizibil ! A, și să nu uit : lașitatea paralizează, de cele mai multe ori, și rațiunea, și opinia publică. Ei, dar dacă...!? Macheta lașității, și nu bastonul de general se afla în bagajul nostru genetic. Prin urmare, orice rană care ne poate trezi este binevenită ! Curajul se trezește singur în zori
TE LEPEZI DE CONŞTIINŢĂ !? de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363737_a_365066]
-
la sfârșitul lui 2008 și a apărut sub “paravan” televizat și radio-ascultat exact de ziua teribilei furtunii de zăpadă din Las Vegas, din 8 decembrie, fenomen cu totul rarisim, neobișnuit și excepțional care a surprins autoritățile municipale complet nepregătite, a paralizat traficul în oraș dar și pe cel aerian pentru câteva ore, a dus la închiderea școlilor și ca o coincidență pur întâmplătoare, în seara zilei de 7 spre 8 decmbrie dinaintea plecării noaste acest lucru s-a repetat, exact la
NU CONTEAZĂ SALARIUL CÂT BACŞIŞUL...(XIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364592_a_365921]
-
chiar și după moarteˮ, fu răspunsul său iar divinul îl privise zâmbind și îi dădu dreptate. Tiberius nu spusese însă tot ceea ce simțise. Mulțimea care îl aclamase, florile aruncate în fața carului său, grandoarea Romei și a sărbătorii aproape că îl paralizaseră pe neînfricatul Tiberius care nu se temuse în marile sale bătălii dar care paradoxal nu se simțea în largul său în manifestările de admirație ale poporului Romei. Simți ceva fals în jocul mulțimii, în atitudinea senatorilor strânși acolo pentru a
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri- dicat cum am putut în coate și am rămas așa, pe jos, paralizat de frică, neștiind ce să fac, timp în care el mă tot lingea pe gât și pe față, continuând să chicotească vesel. Într-un târziu am realizat că nu voia să-mi facă niciun rău, dimpotrivă, se bucura că mă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
mai departe? Nici măcar nu puteam să mint prea tare, un vrăjitor atât de iscusit ca el ar fi citit, fără îndoială, în mintea mea și ar fi văzut că nu spun adevărul. Când am intrat în Palatul Alb, eram aproape paralizat de frică. Peste puțin timp, gărzile m-au condus la liderul lor, iar eu m-am trezit față în față cu bătrânul magician, având în mâini o ridicolă hârtie reprezentând o delegație, în suflet o mare teamă, și în minte
EXILAT PE PLANETA BLESTEMELOR ETERNE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350192_a_351521]
-
când surfez Peste lanuri de vecernie Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică-n ceața-arcuită Bronzată în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroșite Formele se copie una pe alta În oglinda paralizată De voci joase fără formă Făr’ de-nceput...făr’ de sfârșit... Visul al zecelea: O zi din nimicuri Platforma japoneză intactă Plutise timp de peste un an Până când atinsese plaja cu scoici De cealaltă parte-a oceanului Plutise un an să
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
ferecate Pot să adulmec sudoarea durerii Ridicându-se ca ceața dimineața Bronzată în apa de mare Pot să gust ceea ce-am pierdut În visul din iatacul meu Cu atâtea limbi înroșite O formă o copie pe cealaltă In oglinda paralizată De voci joase fără formă Fără-nceput...fără sfârșit... Visul al optsprezecelea: Vanitate Vâslele-n sus, vâslele-n jos Regina mlaștinilor nu poate s-adoarmă Plutește trează peste vânătorii de suflete în labirintul de bârfe Vâslele-n sus, vâslele-n
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
am auzit pe doctor vorbind cu anestezista și spunând : „ Bine că ai venit că se putea agrava. ” Păi bravo, eu ce vă ziceam printre dureri? Mi s-a pus o mască de oxigen pe nas, după ce jumătate de corp era paralizat. Nu simțeam decât propriul puls și o liniște perfectă, caldă, calmă, dumnezeiasca. Am mai simțit de altfel niște mâncărimi pe nas, probabil că acea mască avea bacterii intraspitalicești, mai devreme eu văzând pe holul spitalului și doi gândaci ce urcau
ȘI TOTUȘI DOAMNE , DE CE EU? de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350275_a_351604]
-
2347 din 04 iunie 2017. Din adâncul tenebrelor, Prizonier al unui labirint inexpugnabil, Martor al iadului, Plutind deasupra prăpastiei, Hipnotizat de vraja Întunecată, dar fascinantă A abisului, Rătăcind pe un tărâm Unde stăpâni Sunt liliecii Și noaptea cea mai adâncă, Paralizat de frică, Precum o insectă prinsă Într-o pânză de păianjen, Să rostești, simplu: „Cred” Și să te întorci la lumină. Acolo unde primăvara, Izvoarele reci și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
și pure Și piscurile munților Sunt eterne... Citește mai mult Din adâncul tenebrelor,Prizonier al unui labirint inexpugnabil,Martor al iadului,Plutind deasupra prăpastiei,Hipnotizat de vrajaîntunecată, dar fascinantăA abisului,Rătăcind pe un tărâmUnde stăpâniSunt lilieciiși noaptea cea mai adâncă,Paralizat de frică,Precum o insectă prinsăîntr-o pânză de păianjen,Să rostești, simplu:„Cred”Și să te întorci la lumină.Acolo unde primăvara,Izvoarele reci și pureși piscurile munțilorSunt eterne...... II. GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
dracii, n-am decât să aștept până mă lasă...” și, istovit de frisoanele durerii, se așeza unde putea ca să-și tragă răsuflarea. Nu mai era chip să facă vreo mișcare, amorțeala punea stăpânire pe el, și devenea ca un om paralizat pentru câteva zeci de minute. * * * După cum ați luat la cunoștință, Andrei trecuse demult de anii tinereții, iar singurătatea și nevoile îi ruinaseră sănătatea. A mers la ogeac, a găsit pe corlată cutia de chibrituri, a prins-o cu mare greutate
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
timpul când diavolul și-a jucat marea sa carte: Ateismul, marxismul, bolșevismul, dându-și atestatul în definirea nimicirii, când ura s-a întețit în aproapele, s-a intensificat în dușman, s-a cuibărit în prieten; schimonosind frumosul, amputând mădularele binelui, paralizând hegemonia dreptății, profanând cununa adevărului, când Statul ateu a răsturnat valorile, virtuțiile, ordinea, omul, Națiunea promovând ignoranța, mojicia, bădărănismul, mârlănia crasă, hoția, corupția, lichelismul, parvenitismul, cameleonismul, bigotismul, demagogia, șarlatanismul, erezia, sectele, violența, calomnia, teroarea, înșelarea, tortura, manipularea, crima, apostazia, genocidul
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
viteză. Dorea să sară și atât. Când a izbit clanța, s-a și ridicat, gata să se arunce. Nu a speriat-o ușa blocată care nu a cedat, deși împinsese cu toată forța de care era în stare, cât a paralizat-o din nou vocea scrâșnită a omului de la volan: - Nu știam că ești proastă, târfă! Sunt blocate toate ușile și geamurile. Numai eu le pot desface. De nu vrei sa te înțep puțin, stai dracului cuminte acolo, că te omor
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
nici nu a putut dormi. Lacrimile-i curgeau în neștire pe perna ce mirosea a mucegai și cu greu se abținea să nu țipe, să nu urle, să nu lovească. Teama de acest bărbat și de pornirile lui sadice o paralizau... * Silvia spăla îngândurată vasele la bucătărie. Știind că Iuliana sosește acasă între șapte și opt seara, aproape în același timp cu tatăl ei, pregătise cina din timp și masa era deja aranjată când soțul a intrat în casă. Tudor, ca
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
urmasem o cărare, după o porțiune de drum, mușchii alunecoși pe care călcam și arbuștii pitici care abia se mai vedeau ca niște umbre, nu mai puteau oferi semnele după care se orientau noii mei prieteni. O angoasă rece, mă paraliză de-a dreptul, din creștet până în tălpi. -- Vedeți ceva? -- Nu mai striga, îmi șopti glasul Marei lângă umărul drept, glasurile sunt propagate în mod înșelător de ceață și nu vreau să riscăm să ajungem în vreo prăpastie! Prăpastie? Am prins
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]