45,675 matches
-
nimeni n-o să-i clintească din scaunele puterii, își permit chiar luxul de-a admite că lucrurile merg prost. Tonul, peremptoriu, coborând peste capetele prostimii din înălțimea atotșiinței și atotputerii pesediste, e cam următorul: "Corect, avem corupție, avem sărăcie, dar parcă America nu are?" Firește că o astfel de replică îți taie răsuflarea. Cu atât mai mult cu cât partidul cleptoman de la putere și-a pavoazat aberațiile cu cartonaște care atestă sprijinul necondiționat al Occidentului. Spre deosebire de noi, obligați mereu la improvizații
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
Nu-și mai pot lăsa nici un minut afacerile, a intrat în ei demonul câștigului, foamea de aur, de bani, în contul lui Balzac Balzac? nu cunosc ar fi făcut nedumerit Marquez. A... ( îi suflase repede traducătoarea) franțuzul acela din Europa? parcă am auzit, câte ediții a avut? Nobel, ceva?... Cultural și explicativ cum e, marele politician român căzuse pe bec, venind numaidecât cu amănunte și aprecieri laudative ascultate de sus de columbian, mușcându-și mustața și care în cele din urmă
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
Mircea Dinescu, de-a lungul anilor, în cele mai diferite situații. L-am văzut declamându-și versurile, provocator și melodios, în fața unor mulțimi extaziate. L-am văzut pescuind tot felul de vietăți acvatice ( inclusiv o pisică de mare, monstruoasă, adusă parcă de pe altă planetă). L-am văzut acostat pe stradă de femei mai frumoase decât Claudia Schiffer și Andreea Marin la un loc. L-am văzut pregătind mâncăruri suave, de genul celor din poezia lui Emil Brumaru. Recent l-am văzut
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
albi, la rândul lor, odată vânați îi readuceau pe bunici în stomacul nepoților, într-o sacră circularitate. Toate acestea s-au pierdut, desigur, și iată-ne, în primul deceniu al primului secol al celui de al treilea mileniu ( sună rotund, parcă am mai auzit) cu patru bravi bătrâni pe umeri de salariat și cu un plăpând fond de pensie, care mai și dispare scurt, precum cursurile de apă, în peșteri. Ă ne gândim numai ce ușurare bugetară am resimți când ar
Bătrâni, luați-vă gândul! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13973_a_15298]
-
Adaptation e titlul original al filmului), în timp ce, "la oameni", la nefericitele creaturi preagînditoare, "adaptarea e rușinoasă, e ca și cînd ai capitula"... În rolul scriitoarei, fascinată mai întîi de orhidee și mai apoi de hoțul de orhidee, Meryl Streep iradiază, parcă, și ea, ceva din stranietatea unei orhidee; în plus, are tristețea unei făpturi care ar vrea să simtă ce e aceea "o pasiune nemărginită", dar are resurse limitate... Personajul i-a adus Globul de aur pentru cea mai bună actriță
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
compozițională a lentei acumulări a istoriei de verva citatelor, găsite în perimetre de lectură cu destine proprii. Jurnalul anului 1915 debutează cu voiajul în Anglia al Marthei Bibescu. Scena debarcării la Denver a prințesei, însoțită de colonelul conte Ignatiev este parcă anume căutată să pregătească atmosfera generală a "jurnalului" care, pentru ziua de 3 august, semnala trecerea unui an de la declanșarea primei conflagrații mondiale. De la stricta puritate lineară a descrierii omului de veghe situat la jumătatea catargului, în caz că e solicitat să
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
și inițierea orientală, Editura Humanitas își continuă lăudabilul plan editorial cu Itinerariu spiritual, scrieri de tinerețe, 1927. Astăzi este greu de crezut că la 20 de ani se poate citi și scrie atât de mult, este o vârstă pe care parcă am sărit-o, una de neimaginat chiar și pentru savanții străini aflați în corespondență cu tânărul student, aceștia adresându-i-se cu "Domnule Profesor" sau "Domnule Doctor". Dincolo de incontestabila sa cultură și de îndelungatul exercițiu, care i-au ascuțit sensibilitatea
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
una-alta, peste plaiul străbun s-a simțit o adiere a zefir de primăvară. Așadar, în fața micilor ecrane și nu numai, vreo doi FNI-ști cu lacrimi în ochi, au prezentat în sinteză situația de sub pragul sărăciei în care se aflau ( parcă numai ei) din cauza fugarei-întoarse. Pe toate tv-urile am văzut aceeași câțiva inși fericiți, români fericiți, care se bucurau într-o deplină inconștiență. Deși unii nu prea erau optimiști... Dar, după părerea mea de Telefil umil, nimic nu e putred în
Întoarcerea fiicei risipitoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14024_a_15349]
-
părea să fie să nu stea în drumul nimănui, să nu i se dea atenție, să treacă neobservată, să nu bage nimeni mâna în buzunar pentru ea, ca s-o miluiască. Am întrebat-o de ce rămâne înadins stingheră și de ce parcă se înfricoșează de bănuțul primit? Haina ei subțire de tot, cu aspect de carton putred, gata să se destrame, aceeași de ani de zile, m-a făcut să-i aduc de-acasă ceva de îmbrăcat. În duminica următoare însă, femeia
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
apărut ca din pământ la poarta unei biserici de pe Calea Victoriei. Era un ger cumplit, mi-era foame și rupeam dintr-o pâine fierbinte pe care abia o cumpărasem. Băiatul se uita la mine, de departe, cum mâncam. Totul în jur parcă se pustiise deodată din voința cuiva. Nici mașini, nici trecători, nici sunete. Nimeni. Am trecut strada ca plutind, ca împinsă de la spate de o mână nevăzută, știind însă că nu mai aveam nimic prin buzunare. Oprindu-mă din mestecat, i-
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
din mestecat, i-am întins restul de pâine, contemplând și conștientizând disperarea ajunsă la limită a acelui învinețit de soartă sărac la poarta bisericii. Când a luat pâinea, mâna i s-a desprins cu greu de pe cârja rece, de care parcă era lipită ca de când lumea. "Muream de foame, eram gata să cad aici, pe trotuar. Dar v-am văzut venind cu pâinea asta binecuvântată și m-am rugat să mă vedeți cât sunt de prăpădit. Și atunci ați trecut strada
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
și gustul prescurei, la umbra bisericii strămoșești". Oare ce dangăt de clopot îl va fi îndemnat pe Petru Groza să scrie la distanță de două sute de pagini aceste cuvinte insultătoare la adresa unor social-democrați români morți în pușcăriile comuniste, cuvinte extrase parcă din manualele de socialism științific: Iar poporul nostru de țărani, în mare parte până în ajun iobagi, menținuți în întunericul unui obscurantism, n-avea încă de partea lui alianța proletariatului, care, pe vremuri, aproape că n-a existat ca forță organizată
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
lucrurile așa cum au căzut, n-a propus un scenariu misterios pentru a-și acoperi lipsa de fler analitic. l "Funcționarii Ministerului Culturii și Cultelor vor colinda sexy-cluburi ca să decidă ce este "pornografie legală" ne anunță ADEVĂRUL. Decît să fabrice scenarii, parcă e mai bine să vadă despre ce e vorba.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
Leopoldina Bălănuță sau pe Irina Răchițeanu ( altă fiică a Brăilei, ca și Vasilica Tastaman) fără să-i aud. A tăcut pentru totdeauna o voce feminină de o rară frumusețe. N-o să-i mai auzim clinchetul de clopoțel de argint agățat parcă de gâtul unui ied, râsul molipsitor, râsul tineresc al blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
era un bărbat mititel, precis, a cărui vorbă, spre deosebire de obiceiul bengalez, depășea doar cu un sfert de decibel nivelul șoaptei. Dacă voiai să auzi ce spune, erai obligat să te apleci în direcția lui, așa încît toată seara Chanu rămase parcă atîrnat de buzele lui. - Veniți, îi zise doctorul Azad lui Nazneen care se pregătea să-i servească preumblîndu-se prin spatele mesei: Veniți să stați cu noi la masă. - Soția mea e tare sfioasă, zîmbi Chanu și-i făcu semn din
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
în care a zvârlit-o modelul sovietic? Cât va dura să ajungă la o mentalitate modernă, demnă de oameni liberi, când vedem câte dificultăți întâmpinăm noi, românii, în lichidarea sistemului care ne-a subjugat aproape o jumătate de secol? Și, parcă, avem alte tradiții și alt spirit decât locuitorii insulei în care se complăcea atât de mult Hemingway. Din nefericire, socialismul pervertește grav mentalitatea. Vedem la noi cum niciun domeniu și nicio categorie n-a scăpat de acțiunea sa destructivă. La
Mentalitate socialistă by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10364_a_11689]
-
emoțional lumea. Și totuși, parabola Florinei Ilis este verosimilă, anticipând dilemele filosofice, etice și sociale cu care este posibil să se confrunte omenirea în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat. Unui roman care ne unge pe suflet nu putem parcă decât să-i dăm o interpretare subiectivă, într-un gen critic despre care ni se spune că ar trebui să fie obiectiv, și care, ah, nu poate și nici nu vrea uneori să-și mai păstreze obiectivismul. Precum robotul Qrin
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
a sosit în România. Imaginea mea cu el? O siluetă delicată, văzută din spate, care privește spectacolul Audiția, la Sala Atelier a Teatrului Național din București. Mister și emoție. A intrat discret pe rîndul lui, a ieșit la fel, nevrînd, parcă, să tulbure apele și existențele nimănui. Shakespeare, Cehov, Beckett - fenomene, cum spune el - vechii greci... investigații, cercetări, laborator, inițiere, energii... Africa, o civilizație pe care o consideră realmente bogată și profundă. "L'Afrique, c'est l'humain...", spune Brook. Poate
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Liviu Dănceanu Am fost să-l văd pe Enescu. Mi s-a părut oarecum singur și trist. Pe lespedea sobră de piatră, tăiată parcă de mâna fratelui Brâncuși, pesemne că demult nu s-a mai pus o floare. Am vrut să-i ofer un mărțișor. Mi-a mulțumit și m-a lăsat să înțeleg că ființa lui e rănită de faptul că sub numele
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
ce se întâmplă în mod obișnuit. Rău sau bun. Departe sau aproape. Când i-am cunoscut prin 1990, combatanții din ,Emphasis" erau la vârsta când toți porii ar vrea să fie ochi și guri deschise ori când totul e luat parcă prea în serios, și totuși în zeflemea ca într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra gustului colectiv, ca niște agitatori voluntari
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
cât cititorul are posibilitatea de a le așeza față în față cu destinul poetului, cu realitatea: "Mi-aduc aminte, în plină noapte trează, de visul nocturn de-acum câteva zile, vis în care străbăteam un labirint întunecat, maroniu, cenușiu, luminat parcă, pe dinăuntru, sub tavanul foarte scund de o lună moale. Eram condus de o persoană blândă care îmi arăta cum e când mori. Când, la capăt, am întâlnit chiar moartea, înmănușată la singura ei mână vizibilă cu o mănușă roșie
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
și regizor) s-ar putea să fie prea mult pentru amatorul de mall, tocmai din cauza umorului negru împins foarte departe. Pe de altă parte, verva replicilor din voice off e suficientă să te țină alert. Plauzibilitatea variază, de la o imunitate parcă puțin trasă de păr la un mini-bombardament cu statistici, ceea ce dă un halo inegal lungmetrajului. Un alt element contrastant dintre cele două filme e de găsit la nivelul imaginii, una sterilă, alta aparent în degringoladă (ca elemente) dar luxuriantă. Traficantul
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
au țintă precisă și ca atare o lipsă dureroasă de straturi și substanță. Una merită însă citată. O emite personajul lui Dennis Quaid, o clonă mai arătoasă a lui Bush Jr.: "Nici nu mai știu de ce am intrat în politică. Parcă era din cauza mamei. Vroia să îi arate lui tata că orice idiot o poate face".
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
Într-adevăr, bucuria muceniciei, nădejdea celor făgăduite, dragostea de Hristos și Duhul Tatălui ușurau pe aceia (...) De fapt, cei ce mărturisiseră pășeau veseli, multă demnitate și bucurie se citeau pe fețele lor, iar lanțurile îi înfășurau ca o podoabă fermecătoare, parcă ar fi niște mirese gătite de nuntă cu haine Țesute și brodate cu aur (Ps. 44, 14), răspândind totodată mireasma lui Hristos (II Cor. 2, 15) încât unii credeau că sunt unși cu uleiuri frumos mirositoare”. (Eusebiu de Cezareea, Istoria
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
viața lor, a celor care și-au rânduit bine darurile și primesc fără să crâcnească răul loviturilor. Dar dintre toate lucrurile bune, nimic nu este mai mare și mai fericit decât să alegi a muri pentru Dumnezeu. Spunând acestea, și parcă învățându-i pe fiii săi cum se cuvenea ca fiecare să fie instruit în întrecerile sfinte, Simion înainta voios spre moarte. Și după ce călăul îi omorâse pe cei o sută, la urmă a venit la Simion, la Abedeealla și la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]