3,882 matches
-
era scris În ea? Călugărul ridică din umeri. Lângă scândură se afla un cufăr deschis, plin cu planșe și cu pergamente umplute cu planuri arhitectonice: detalii de arce și de șarpante din grinzi, scheme de decorațiuni mozaicate și proiecte pentru pardoseli aruncate laolaltă fără nici o socoteală. Nici un meșter din Artă nu și-ar fi ținut vreodată atât de rău instrumentele meseriei. Cineva trebuie că scotocise pe acolo, fără să se mai Îngrijească să le repună În ordine. Ce anume putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de-a lungul perimetrului sălii. În centru, trosnea focul dintr-un vas cu jeratic, pe ale cărui flăcări ațâțate În continuu bolborosea un ceaun mare din aramă și se roteau frigările cu carne, Învârtite de câțiva țânci nenorociți, ghemuiți pe pardoseală. Sclavi cumpărați pe câțiva bănuți de la vreo familie săracă de pe la țară, Își zise Dante dezgustat. Aerul era Îngreunat de fumul adunat de la opaițe și de la foc, zăbovind o vreme pe sub căpriori Înainte să se risipească printr-o deschidere din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din specialitățile celor din Como. — Aveți multe pe aici, după câte văd. — Întocmai. Sunt Însuși sufletul marilor construcții. Poetul privi În jur. Din vechea biserică Santa Reparata nu mai rămăseseră decât urmele zidurilor exterioare, care urmau să dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de el din alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze echilibrul. Mâna Îi fugi spre mânerul dăgii. Dar când reuși să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul de pari. Rămase nemișcat, Încordându-și auzul pană la chin, spre a Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
exista și un al doilea trup. Dar poate că fusese doar rodul imaginației lui. Între timp, izbutise să aprindă lampa. Apropie micul cerc de lumină de locul exact unde se petrecuse uciderea lui Ambrogio. Mai Întâi exploră cu luare aminte pardoseala; apoi, ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele amănunte ale colosului, fără ca vreodată Întreaga figură să reușească să iasă cu totul din tenebre. Ceva se schimbase. Observă o grămăjoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
om vorbea adresându-se micului grup de credincioși Îngrămădiți În jurul său. Nu era multă lume, poate că două duzini de persoane, bărbați și femei. Unii Împrăștiați printre coloane, alții șezând pe niște bănci simple din lemn, iar alții ghemuiți pe pardoseală, cu toții adânciți În ascultare. Tocmai fețele lor uimite, fețe simple, de oameni de la țară, Îi atraseră atenția, Încă Înaintea omului care vorbea. Păreau sub o vrajă. — Messer Durante! Rupe cu noi din pâinea Îngerilor. Apropie-te. Bruno Ammannati se Întrerupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de camere Încăpătoare la parter se aliniau pe laturile unei curți interioare pătrate, cu o galerie la exterior. Deasupra acestora se dezvolta un al doilea nivel, Împărțit În cubiculumuri restrânse. Intrară În străvechiul impluvium, transformat În adăpătoare, pășind peste resturile pardoselii. Sub picioarele lor, o corabie Înconjurată de delfini negri sfârșea prin a le dezagrega În naufragiul ei secular, călcată de copitele cailor purtători de clienți. Iar În jurul fântânii, pe jumătate șterse de timp și de neglijență, simbolurile constelațiilor și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cameră și se oprea În prag, din nou pradă amețelilor. Își aminti natura acelui sunet Încă Înainte să vadă. Intră bălăbănindu-se și Își dădu drumul să cadă pe marginea patului, cu ochii ațintiți asupra spectacolului din fața lui. Aplecată pe pardoseală, cu brațele Întinse În față, către un obiect așezat pe jos, lângă genunchii ei, era Antilia. Sunetul pe care Îl auzise era cel produs de plăcuțele din bronz legate de degetele ei, pe care femeia le lovea ritmic, În timp ce pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întuneric beznă. Am pășit afară șovăitor - un demon obscur mă ținea de picioare, Împiedicându-mă să iau viteză, așa cum Îmi comanda mintea. În toiul dilemei, am auzit din nou sunetul vătuit care anunța reluarea culisării porții pe șina Îngropată În pardoseală. Se-nchidea singură, deci. Fără să mă mai gândesc, am făcut iarăși pasul Înăuntru, lăsându-mă În voia hazardului: Dumnezeu cu mila! Poarta se deschidea și se Închidea În circa douăzeci de secunde per mișcare Înainte-Înapoi și cam tot atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la ceas. Ora 14. Începe să strîngă. Așează cu grijă foile la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe față. Pe pînza albă rămîn impregnate dîre de murdărie. De sub un raft ies la iveală cîteva colțuri de ziare vechi. Îngenunchează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui. Reuși astfel să-și deranjeze costumul maro, elegant. Își smuci furios cravata verde, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
murmur slab ce creștea pe măsură ce înainta. Recunoscuse imediat zgomotul apei curgătoare și privi repede în jos, spre picioare, așteptându-se să calce în apă. Nici vorbă de așa ceva, podeaua era în continuare uscată. Pășea încet peste traversele rare înșirate pe pardoseală. La intervale regulate pipăia cu piciorul șinele ca să se asigure că se aflau la locul lor. Spera din tot sufletul să găsească și un vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se pomeni într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poată trece dincolo de albie, cineva încropise un podeț rudimentar, îngust, numai cît să poată trece șinele peste el. Dincolo de acesta calea ferată continua spre peretele opus, intrând într-o galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se produce un cutremur de pământ slab. Numai că trepidația nu mai înceta. Ceva nu era în regulă, seismul era prea lung. Nu, sigur nu era vorba de un cutremur, mai simțise asta într-o uzină unde utilajele grele făceau pardoseala să vibreze. De unde utilaje grele aici, în creierul munților? Și norul acela de ceață adunat în fața găurii din peretele de stâncă. Nu mai văzuse așa ceva până atunci. Ți-ai revenit? îl prinse Calistrat de braț. Te simți în apele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pietricică de pe jos. Nu asta intenționase dar piatra zbură cu viteză în gura peșterii, pierzându-se în întunericul de acolo. Deoarece nu era la nici zece pași de intrare, se aștepta să audă zgomotul făcut de aceasta rostogolindu-se pe pardoseala din interior. Însă nu percepu decât un pleoscăit îndepărtat, ca și cum, dincolo de intrare s-ar fi aflat o întindere de apă. Valul intens de ură răbufni din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
degetul așezat pe garda trăgaciului îi dădeau un sentiment de siguranță. Se aplecă să ridice o piatră de jos, pe care o aruncă apoi cu putere în peșteră. Cu urechile ciulite, ascultă sunetul provocat de aceasta în timp ce se rostogolea pe pardoseala grotei. Trecuseră deja câteva minute și nu se întâmpla nimic. Mai aruncase câteva pietre, în speranța că va stârni bestia, dar fără rezultat. Ce se petrecuse acolo cât timp fusese plecat, ieșise arătarea din peșteră și plecase? Oare Vlad avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele acoperite de perdele groase. În sfârșit, ai înviat! i se păru că aude vocea lui Simion Pop, de undeva de departe. No, credeam că te-au omorât brutele alea. Pardoseala rece din mozaic de ciment, îl apăsa pe obraz. Mirosea urât și era plină de praf. Ca prin ceață, îl auzea pe socrul său mișcându-se undeva, în apropiere. Deschise ochii, clipind repede și îi zări silueta masivă la numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de la Clara, Învăluită În sudoare, fără suflare, cu coastele desenîndu-i-se pe sub piele și cu sînii tresăltîndu-i de dorință. Profesorul de muzică m-a Înșfăcat de guler și m-a tîrÎt afară din Încăpere. Mi-am simțit picioarele cum abia ștergeau pardoseala și, oricît am Încercat, n-am izbutit să mă eliberez din strînsoarea lui Neri, care mă căra ca pe-un colet prin seră. — Sufletul am să ți-l stîlcesc eu ție, nenorocitule, bîiguia printre dinți. Mă duse tîrÎș pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îmi ferfenițise jacheta și mîndria. — Cum ai intrat? N-am răspuns. Neri suspină, scuturînd din cap. — Hai, dă-mi cheile, mi-o trînti Neri, reținîndu-și furia. — Ce chei? La palma pe care mi-a administrat-o, m-am prăbușit pe pardoseală. M-am ridicat cu sînge În gură și cu un țiuit În urechea stîngă, care Îmi sfredelea capul precum fluieratul unui milițian. Mi-am pipăit fața și mi-am simțit buzele plesnite, arzîndu-mi sub degete. Un inel cu pecete strălucea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi-ar fi smuls stomacul. M-am Îndoit ca o marionetă frîntă, fără răsuflare, bălăbănindu-mă pe lîngă perete. Neri mă Înșfăcă dintr-o dată de chică și Îmi scotoci prin buzunare pînă cînd dădu peste chei. M-am prelins pe pardoseală, ținîndu-mă de stomac, scîncind de agonie sau de mînie. — Spuneți-i Clarei că... Mi-a trîntit ușa În nas, și am rămas În bezna cea mai desăvîrșită. Am căutat cartea bîjbîind prin Întuneric. Am găsit-o și m-am tîrÎt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așa cum spun ziarele, ci va muri de rîs, de banalitate, făcînd o glumă din tot și din toate și, În plus, o glumă proastă. Profesorul Velázquez avea biroul la etajul al doilea al Facultății de Litere, În fundul unei galerii cu pardoseală cadrilată și cu luz en polvo ce dădea către porticul dinspre sud. L-am găsit pe profesor În ușa unei aule, parcă ascultînd o elevă cu o figură spectaculoasă, Înveșmîntată Într-un costum grena care Îi Încingea talia În clin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ori să ne prefacem că sîntem, dar bănui că nu valorez cît frate-meu. Iartă-mă că te-am făcut să-ți pierzi vremea. Se răsuci și o zbughi pe coridorul ce ducea spre bibliotecă. Am văzut-o Îndepărtîndu-se pe pardoseala În alb și negru, umbra ei decupînd perdelele de lumină ce cădeau dinspre geamuri. Bea, așteaptă. Am blestemat poza pe care o luasem și am Început să alerg după ea. Am oprit-o la jumătatea coridorului, Înșfăcînd-o de braț. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]