1,079 matches
-
de 5-10 mg prednison pe zi ar favoriza cicatrizarea;prezența inflamației acute bronșice; iradiere preoperatorie în doză mare, de peste 5 000 Rad, mai recent de un an [34]. A. Rezecții bronho-anastomoze (RBA „sleeve-resection”) Rezecțiile bronho-anastomoză cu sau fără rezecție de parenchim pulmonar reprezintă o metodă chirurgicală conservatoare. A I. RBA fără rezecție de parenchim pulmonar se poate practica atunci când tumora carcinoidă este localizată la nivelul bronșiilor primitive sau a bronșiei intermediare (fig. 6.77, 6.78). Există situații în care se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
iradiere preoperatorie în doză mare, de peste 5 000 Rad, mai recent de un an [34]. A. Rezecții bronho-anastomoze (RBA „sleeve-resection”) Rezecțiile bronho-anastomoză cu sau fără rezecție de parenchim pulmonar reprezintă o metodă chirurgicală conservatoare. A I. RBA fără rezecție de parenchim pulmonar se poate practica atunci când tumora carcinoidă este localizată la nivelul bronșiilor primitive sau a bronșiei intermediare (fig. 6.77, 6.78). Există situații în care se impune rezecție de perete lateral traheal sau rezecție parțială de carenă asociată cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
6.78). Există situații în care se impune rezecție de perete lateral traheal sau rezecție parțială de carenă asociată cu RBA în cazul tumorilor carcinoide cu localizare la originea unei bronșii primitive (rezecție-anastomoză bronho-traheală). A II. RBA cu rezecție de parenchim pulmonar se poate efectua atunci când tumora carcinoidă are diferite localizări la nivelul arborelui bronșic și când intervenția chirurgicală se pretează la această tehnică. RBA asociată rezecției lobare este preferabilă pneumonectomiei sau bilobectomiei și trebuie efectuată ori de câte ori este posibil. RBA cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
un „double sleeve-resection” cu reimplantare venoasă în scopul detensionării anastomozelor bronșice și arteriale [47]. Poate fi practicată în situațiile în care topografia tumorii carcinoide impune bilobectomie superioară (invazie de bronșie intermediară superioară). Rezecția extracorporeală constă în excizia unei porțiuni din parenchimul pulmonar sau a întregului plămân cu extirparea tumorii pe masa de operație și autotransplantarea parenchimului restant sănătos [47]. B. Rezecții bronho-plastice (RBP) - „wedge-resection” Bronhotomia și excizia în „ic” a peretelui bronșic împreună cu formațiunea tumorală poate fi practicată în tumorile carcinoide
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
fi practicată în situațiile în care topografia tumorii carcinoide impune bilobectomie superioară (invazie de bronșie intermediară superioară). Rezecția extracorporeală constă în excizia unei porțiuni din parenchimul pulmonar sau a întregului plămân cu extirparea tumorii pe masa de operație și autotransplantarea parenchimului restant sănătos [47]. B. Rezecții bronho-plastice (RBP) - „wedge-resection” Bronhotomia și excizia în „ic” a peretelui bronșic împreună cu formațiunea tumorală poate fi practicată în tumorile carcinoide tipice cu dezvoltare exclusiv intraluminală, fără bază largă de implantare, cu localizare în bronșiile primitive
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
intraluminală, fără bază largă de implantare, cu localizare în bronșiile primitive sau intermediară (fig. 6.85). Rezecția tumorală se face astfel încât se păstrează un fragment din circumferința peretelui bronșic opus peretelui invadat tumoral. Rezecție bronșică în „ic” cu rezecție de parenchim pulmonar are ca și corespondent „wedge-resection”. Acest tip de rezecție se practică cel mai frecvent atunci când tumora carcinoidă este situată la nivelul originii unei bronșii lobare. Deoarece localizarea tumorii carcinoide este mai frecventă la nivelul originii bronșiilor lobare superioare și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
este mai frecventă la nivelul originii bronșiilor lobare superioare și mai ales în dreapta, lobectomia superioară dreaptă cu rezecție bronho-plastică (fig. 6.86) este cea mai utilizată intervenție chirurgicală de acest tip. Reprezintă o tehnică chirurgicală conservatoare prin care este păstrat parenchim pulmonar sănătos, înlocuind rezecția radicală ori de câte ori este posibil. Rezecția bronșică cu „clapetă” (fără corespondent de terminologie în literatura de specialitate) se referă la acele tehnici chirurgicale la care, odată cu rezecția peretelui bronșic, se păstrează un segment din acesta opus peretelui
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
se formează astfel o clapetă utilizată pentru acoperirea orificiului bronșiei rezecate printr-o sutură bronho-plastică. Rezecția bronșică „în scară” procedeul Horvat reprezintă un subtip al rezecției bronho-plastice. Este o tehnică de lobectomie inferioară dreaptă bronho-plastică realizată în scopul conservării de parenchim pulmonar [26]; secționarea bronșică se realizează într-o manieră particulară: „în scară” (fig. 6.87); procedeul are aplicabilitate restrânsă, fiind utilizat în tumorile carcinoide situate la nivelul peretelui extern al treimii distale a bronșiei intermediare cu extensie spre marginea externă
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
resection pulmonar), enucleorezecție. Lobectomia este cea mai utilizată intervenție chirurgicală deoarece majoritatea tumorilor carcinoide apar la nivelul bronșiilor lobare, în special la nivelul lobarelor superioare (fig. 6.88). Uneori este necesară adăugarea unei proceduri bronho-plastice sau bronho-anastomoze ce permit păstrarea parenchimului pulmonar distal care, altfel, ar trebui sacrificat. Pneumonectomia este mai rar utilizată în ultimul timp (fig. 6.91), fiind înlocuită din ce în ce mai frecvent cu diferitele tehnici de rezecție bronșică. Trebuie luată în considerare atunci când parenchimul pulmonar este afectat în întregime de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
bronho-plastice sau bronho-anastomoze ce permit păstrarea parenchimului pulmonar distal care, altfel, ar trebui sacrificat. Pneumonectomia este mai rar utilizată în ultimul timp (fig. 6.91), fiind înlocuită din ce în ce mai frecvent cu diferitele tehnici de rezecție bronșică. Trebuie luată în considerare atunci când parenchimul pulmonar este afectat în întregime de tumoră, în caz de plămân distrus prin procesul supurativ retrostenotic sau când există extensie extrabronșică asociată cu invazie de arteră pulmonară distal și la care rezecția angio-plastică/ angio-anastomoză nu poate fi efectuată. Rezecția atipică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
fi efectuată în tumorile carcinoide de tip I, de mici dimensiuni, localizate periferic; este necesară biopsierea ganglionilor bronho-pulmonari și eventual mediastinali cu examen extemporaneu din ganglioni și tumoră. În cazuri selecționate (leziuni cu diametrul sub 2 cm situate superficial în parenchimul pulmonar) rezecția atipică poate fi realizată prin chirurgie toracică video-asistată sau chirurgie toracoscopică [5, 13, 19]. Unii autori [14] nu recomandă rezecția atipică pulmonară nici la carcinoidul de tip I datorită riscului de metastazare la distanță (os, creier, tiroidă); de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Teodor Horvat, Adrian Ciuche () [Corola-publishinghouse/Science/92108_a_92603]
-
acestor criterii specifice, donarea este contraindicată și în caz de: tumori maligne, infecții generalizate, infecția HIV, hepatite B și C, șoc prelungit. Decizia finală de acceptare a organului pentru transplantare se face după explantare cu plămân expansionat și după inspectarea parenchimului și a structurilor hilare. Donatorii în moarte clinică (Non heart-beating donors) După publicarea în Lancet a unui transplant pulmonar reușit efectuat de Steen, la care organul a provenit de la un donator aflat în moarte clinică, procedura a fost adoptată de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
circumstanțe în care transplantul lobar este o soluție. Un plămân de dimensiuni mari poate fi împărțit, putând fi transplantați doi pacienți sau un plămân poate fi folosit pentru un transplant bilateral (split). Pentru transplantul lobar, structurile lobare sunt disecate, iar parenchimul pulmonar interlobar este staplat, după care bronhia și vasele pulmonare sunt anastomozate cu omonimele primitorului. Transplantarea lobară poate fi realizată folosind lobul superior drept sau stâng sau lobul inferior stâng, sau un bloc format din lobul superior drept sau lobul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
laparotomiei și al laparoscopiei. Este format din doi lobi principali (lobul drept și lobul stâng) și doi lobi accesorii (lobul pătrat și lobul caudat). Delimitarea lobilor este făcută de șanțuri vizibile (fisuri, sau sulcusuri) ceea ce corespunde definiției clasice după care „parenchimul delimitat între fisuri sau șanțuri vizibile constituie definiția unui lob adevărat” (Steelman) [4]. Morfologia descriptivă include și mijloacele de fixare ale ficatului care sunt: vena cavă inferioară, ligamentele peritoneale (falciform, coronar cu cele două extremități ale sale drept și stâng
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
hepatectomiilor. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ În anatomia funcțională a ficatului se descrie segmentația hepatică ce se bazează pe distribuția pediculilor portali și topografia venelor hepatice. Segmentația descrisă de C. Couinaud are cea mai largă accepțiune, cuprinde 8 segmente, care sunt teritorii de parenchim cu pediculi vasculari și biliari perfect individualizați [5]. Delimitarea anatomic-funcțională între ficatul drept și cel stâng nu este cea clasică, corespunzătoare ligamentului falciform, ci este realizată de o linie virtuală ce unește marginea stângă a venei cave inferioare suprahepatice cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
a limfaticelor eferente hepatofuge fiind depășită, limfa de pe suprafața ficatului ajunge în peritoneu producând ascita. ANATOMIA CHIRURGICALĂ Reprezintă baza rezecțiilor hepatice. Un aport tehnic deosebit, pentru orientarea corectă anatomic reală,o constituie ecografia intraoperatorie, operatorul putând repera vasele din interiorul parenchimului, traiectul lor cu ramificații și variante precum și proiecția structurilor vasculobiliare pe suprafața ficatului. Noțiunea de hepatectomie reglată corespunde rezecțiilor anatomice de parenchim cu control vascular prealabil, nivelul controlului vascular putând fi portal, suprahepatic, la nivelul venei cave inferioare (supra-subhepatic) sau
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
aport tehnic deosebit, pentru orientarea corectă anatomic reală,o constituie ecografia intraoperatorie, operatorul putând repera vasele din interiorul parenchimului, traiectul lor cu ramificații și variante precum și proiecția structurilor vasculobiliare pe suprafața ficatului. Noțiunea de hepatectomie reglată corespunde rezecțiilor anatomice de parenchim cu control vascular prealabil, nivelul controlului vascular putând fi portal, suprahepatic, la nivelul venei cave inferioare (supra-subhepatic) sau cu clamparea pedicolului hepatic sau chiar cu excluderea vasculară totală a ficatului (fig. 4). În tabelul 1 se prezintă clasificarea rezecțiilor hepatice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92123_a_92618]
-
în diametru. Conform consensului internațional, nodulii displazici sunt clasificați ca fiind de grad scăzut (LGDN în engleză) sau de grad înalt (HGDN în engleză), în funcție de gradul atipiilor cito-nucleare [3-5]. La examinarea microscopică, nodulii displazici apar adeseori ca fiind hipercelulari față de parenchimul hepatic învecinat. Creșterea densității celulare poate fi marcată în HGDN. Alte modificări citologice care ajută la diferențierea HGDN față de LGDN includ modificări de tipul distrofiei celulare clare, acumulări lipidice focale în exces, apariția corpusculilor Mallory și rezistența la acumularea de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
și termenii „CHC mic, vag nodular” și „CHC mic cu margini neclare” care au fost folosiți pentru a descrie această tumoră în literatură). Trăsăturile caracteristice, adeseori văzute în combinație, includ: o densitate celulară crescută, mai mult decât dublul celei din parenchimului adiacent, cu nuclei măriți; un model de creștere trabecular, neregulat și subțire; structuri pseudoglandulare;un exces de acumulări lipidice în hepatocite;artere nepereche;tracturi portale intratumorale [3,4]. Detectarea unei invazii stromale califică leziunea ca fiind un CHC. Trebuie accentuat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
hepatocelular incipient [3,5]. Diferențele în ceea ce privește fluxul sanguin între CHC incipient (vase portale, număr variabil de artere nepereche) și CHC nodular distinct (fără vase portale, artere nepereche bine dezvoltate) se reflectă și în imagistică: CHC incipient apare izosau hipovascular față de parenchimul înconjurător, în timp ce CHC nodular distinct apare hipervascular în faza arterială și hipovascular în faza venoasă. În consecință, un CHC incipient, cu un subnodul de CHC clasic, poate furniza un model de tip nodul-în-nodul în studiile imagistice [3]. Imunohistochimia ar putea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
potențialul biologic infectant. 2. Orice litiază suprainfectată trebuie tratată foarte serios. Înainte de tratamentul endourologic, extracorporeal sau chirurgical, un tratament eficace, conform antibiogramei, este absolut necesar. Durata lui este În funcție de tipul sau asocierea de antibiotice folosite și calea de administrare, starea parenchimului renal, și, nu În ultimul rând, experiența urologului. 3. Stă În puterea medicului de familie sau a medicului internist de a trata corect și complet infecția urinară și de a solicita sprijinul urologului pentru tratamentul infecției urinare recidivate. Dacă pentru
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
urinare - Complicațiile pot fi acute sau cronice. Complicațiile acute care pot fi diagnosticate ecografic sunt: hidronefroza, hidropionefroza, ruptura fornixului caliceal urmată de urinom și nefrita interstițială acută. Complicațiile cronice sunt reprezentate de cicatrici corticale fibroase, atrofia segmentară sau globală a parenchimului renal. Diagnosticul diferențial al litiazei urinareCalcificări papilare - apar În diabet zaharat, nefropatia fenacetinică. - Calcificări În parenchimul renal - nefrocalcinoza, calcificări posttraumatice, tuberculoza, rinichiul În burete, calcificare intraparenchimatoasă (vezi figura de mai jos) - Calcificări vasculare În diabet zaharat, nefroangioscleroză, ateroscleroză. - Prezența aerului
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
hidropionefroza, ruptura fornixului caliceal urmată de urinom și nefrita interstițială acută. Complicațiile cronice sunt reprezentate de cicatrici corticale fibroase, atrofia segmentară sau globală a parenchimului renal. Diagnosticul diferențial al litiazei urinareCalcificări papilare - apar În diabet zaharat, nefropatia fenacetinică. - Calcificări În parenchimul renal - nefrocalcinoza, calcificări posttraumatice, tuberculoza, rinichiul În burete, calcificare intraparenchimatoasă (vezi figura de mai jos) - Calcificări vasculare În diabet zaharat, nefroangioscleroză, ateroscleroză. - Prezența aerului În căile urinare În infecțiile cu anaerobi, după manopere iatrogene (sonde, operații). O problemă particulară de
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
mm sensibilitatea detectării calculilor scade sub 85%. HIDRONEFROZA reprezintă dilatarea anormală a aparatului colector intrarenal (calice, bazinet). URETEROHIDRONEFROZA reprezintă dilatarea anormală a ureterului. În evaluarea hidronefrozei, echografiei Îi revine rolul de a preciza existența hidronefrozei, severitatea ei cu repercursiunea asupra parenchimului renal, caracterul obstructiv sau neobstructiv al dilatării pielo-caliceale și nivelul obstrucției. Diagnosticul pozitiv al hidronefrozei Aspectul variază după gradul de severitate al hidronefrozei. Inițial apar zone transsonice lineare În sinusul renal cu originea În periferia sinusului (la nivelul papilelor renale
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
special la bolnavii cu insuficiență renală. Stadializarea hidronefrozei Gradul I - prezența de pungi lichidiene mici, intrasinusale (calice minore dilatate) care comunică prin imagini transsonice lineare (tije caliceale) cu bazinetul dilatat. Sinusul renal echogen este subțiat, dar se mai poate identifica. Parenchimul renal are grosime normală. Gradul II - dilatare evidentă a calicelor, tijelor caliceale și bazinetului. Diametrul antero-posterior al bazinetului depașește 3 cm, uneori chiar 5 cm. Sistemul pielo-caliceal dilatat ocupă În intregime sinusul renal care nu mai poate fi identificat. Parenchimul
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]