674 matches
-
li s-a îngăduit până la urmă să rămână în București) decât în rândul celorlalte categorii ale locuitorilor, totuși s-a dovedit că, proporțional, ea a fost mai scăzută, circumstanță atribuită practicii adoptate numai de ei, ajutorîndu-se unul pe altul în timpul paroxismului maladiei, prin aplicarea de cataplasme calde stimulative pe abdomenul suferinzilor și prin frecarea extremităților, când sunt amorțite sau în convulsii. Dacă știrile date de persoane tocmai sosite din București sunt demne de crezare, s-ar părea că molima se apropie
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aș jigni dacă aș lua în serios metamorfoza ta religioasă, fiindcă, pentru mine, adevărații credincioși sunt sau proști, sau șarlatani! Prost și șarlatan nu ești, prin urmare ar trebui să te cred smintit ca pe Cervenko... Și încă Cervenko, prin paroxismul iubirii pentru iubire, e mai aproape de mine decât oricare alții. El iubește așa de mult omenirea, încît, în realitate, urăște pe toți oamenii, convins că numai el e om adevărat... L-am văzut ieri și m-a mișcat... E aici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ochii lor care păreau să nu se mai dezlipească de ochii băieților așa încât le-a încântat cu glumele ce i-au trecut prin minte; simțea întruna cum își pierde firea când își adâncește privirea în ochii lor și trecerea la paroxismul situației s-a produs firesc. Își mărturisea singur, uimit și mai ales fermecat de existența celorlalți, Nu poate fi adevărat, atât de ușor și repede să ne apropiem! Și-a continuat... a uitat de fierătanii și tinerele de pacienți, părea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de formulare a propozițiilor pornind de la anumite cuvinte sau utilizând obligatoriu anumite forme verbale " Iată că s-a făcut nouă. Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară"103momentul de "paroxism demețial"104 manifestat prin segmentarea cuvintelor în vocale, consoane, diftongi etc. ca-ntr-un curs uscat de fonetică și fonologie replicile succedate într-un ritm amețitor, specific exercițiilor de dicție: "Nu mușca de unde miști, nu mișca de unde muști!", Musca mișcă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de un comic al absurdului, asociabil pe de o parte acelui râs crispat al disperării, înghețat prin intuirea sau manifestarea angoasei și, pe de altă parte, deriziunii. Unei deriziuni duse la extrem, pentru că dramaturgul avangardei postbelice susține că doar prin paroxisme și excese poate fi demascată criza aspectelor fundamentale care definesc umanul: rațiunea și comunicarea verbală. Demistificării prin parodiere a principiilor logice îi corespunde în plan lingvistic o desconsiderare a normelor care îi asigură limbajului statutul de principal instrument al comunicării
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sforile, ci făcute vizibile, deliberat evidente, ajungându-se la grotescul profund, la caricaturi, dincolo de ironia spirituală a comedienilor de salon"180. Imperativul teatrului absurdului, redat în această celebră formulare ionesciană, viza chiar această funcție catartică a plonjării prin grotesc în paroxismul care marchează sursele tragicului. Putem spune, așadar, că grotescul profund, echivalat cu extrema caricatură, exhibat deliberat ca într-un exercițiu terapeutic de exorcizare și stăpânire a temerilor, provine din mezalianța subversivă a comicului cu tragicul. Această paradoxală combinație va fi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vehicul care transportă religia în spațiu și mai ales în timp." 46 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 106. Conform lui Eliade, doar istorismul iudeo-creștin (pe care îl blamează fără rezerve datorită abandonării omului în închisoarea temporală a istoriei) cu paroxismul atins în Hegel depășește mitologia, cu toate că ea rezidă și în istorism. 47 Ibidem, pp. 147 ș.urm. Încă o dată trebuie subliniat că nu dispunem de informații edificatoare privind contextul ritualic al miturilor grecești, ci doar în privința formelor artistice. 48 Ibid.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de nisip sub ochii lacomi de spectacol ai celor din tribună. Chiote salută îndemînarea unui călăreț care trântește din alergare un taur răsucindu-i coada. Una dintre echipe a luat, se pare, avantaj. Entuziasmul a ajuns în tribună aproape la paroxism. Nu mai sunt cruțate nici palmele, nici coardele vocale. Și cum aceste dovezi nu ajung să exprime tot ce simt ei, spectatorii aruncă în arenă pălării, șaluri și chiar pantofi sau evantaie, pe care concurenții omagiați le aruncă înapoi. Exuberanța
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
brațe. Abia apoi ne-am lăsat amândoi pe sofaua cu cearșafuri boțite. Toate femeile rămase goale sânt frumoase în semiîntunericul albastru al serilor de iarnă, au toate atunci ceva grav și vrăjitoresc... întîlnirea noastră a fost scurtă, stângace și violentă. Paroxismul m-a golit parcă nu doar de conținutul canalelor seminale, ci de toate viscerele corpului meu, dizolvate într-o gelatină cenușie și omogenă. M-am întors pe spate cuprins de o deprimare oribilă. 84 De sentimentul că sânt terminat, că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am lucrat la... — Dă-mi-l pe mexican, fiule. I-am înmânat receptorul lui Vasquez. L-a luat și și-a îndreptat automatul spre mine. Eu am ținut arma îndreptată spre femeie. Secundele se scurgeau una câte una. Încordarea atinse paroxismul, iar șeful jandarmilor asculta ce-i spunea federalul, devenind din ce în ce mai palid. În cele din urmă lăsă receptorul să cadă și își plecă arma. — Du-te acasă, ticălosule! Afară din orașul meu! Afară din țara mea! Mi-am băgat arma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
totdeauna se nota, În gesturile ei, o tensiune, o Încordare, acea atitudine de autoimplicare pe care ceilalți n-o divulgau, fiind trași pe sfoara existenței aproape inconștient. Ea se situa Într-o hiperconștientizare Înaltă; de aici, preocuparea permanentă, anxietatea și paroxismul În a urmări orice gest al nostru, al copiilor, ca acesta să se Înscrie Într-o diagramă specială, trasată de propriu-i sistem de a echivala existența. Sensibilitatea ei anticipa parcă pe cineva care trebuia să se nască (trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil cu plăcerea adusă la paroxismul senzual, actul ar fi evitat de către parteneră. Se poate spune că, de fapt, ca și antropoizii, ei urmăresc un anumit rafinament al actului, pe care-l repetă toată ziua, din perversiune, căci altfel ar fi de ajuns o singură copulație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt Înrudit sonor cu numele său - și, totodată, pe culmi de glorii procedeul deducțiilor, tocmai Într-o celulă goală, nefrecventată decât de rari vizitatori ai Penitenciarului unde el Însuși ispășește pedeapsa pentru o crimă. V. Un lunfardo de mucava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celui care ar asculta-o, dar care n-a trăit nimic asemănător? Cum ar putea, mai ales, să explice sentimentul nedefinit de așteptare care o stăpânește de atâta amar de vreme și, dacă se gândește bine, dintotdeauna, ajuns acum la paroxism? Așteptând cu nerăbdare să vadă Parisul, ca sub o vrajă în care își trăise întreaga adolescență, cu baluri, recepții, petreceri, discuții, ceaiuri, toalete și obiceiuri provinciale, toate perfecte în măsura în care erau după moda franțuzească, cu nenumărate romanțuri de amor, stupide de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a fost moartea. Trăind, de aceea, cu frenezie, dorind să-și umple mâinile, mintea, inima cu de toate - lecturi, vizite, spectacole, idei, oameni, flori -, ca și cum mâine i s-ar fi arătat, pe neașteptate, capătul. Iar acum așteptarea asta ajunsese la paroxism. E bolnavă, desigur, altfel nu se explică durerile. Are o șansă operându-se, rareori a dat cu piciorul șanselor. Dar, până la operația care va fi poimâine sau poate chiar mâine, n-are altceva de făcut decât să aștepte în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rămânea cu un ușor și, desigur, și relativ amuzament și cu suspiciune și neîncredere care nu făceau decât să amplifice dorința ori sentimentul ori nevoia Îpe care nu și-ar fi recunoscut-o) de iubire. Atunci se accentua, ajungând la paroxism aproape, dorința lui - de acum foarte veche, căci izbucnise, neclar, la șase ani - de a spune ce simte și încă mai mult, de a le povesti celor din jur, fie că-i știe, fie că nu, nu numai cum înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fac cu scrisul? Dacă mă las fascinat numai de simțuri...“, „Nu de simțuri, de sentimente“, „Dacă mă las fascinat numai de simțuri și de sentimente, ce-o să mai fiu în stare după aceea, după clipele în care ajung la un paroxism al simțurilor?“, „Iubirea o să te ajute și să te îndemne“, „Nu cred, asta-i doar în cărți“, „Dar eu simt așa!“, „Iar eu nu cred! Și deci ce-o să fie după aceea? N-o să mi se revolte conștiința, căreia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai multe acțiuni cu un grad de risc ridicat, toate acestea ducând la încrederea în propriile forțe. d) Panica constituie forma absolută a fricii care se manifestă sub forma unor stări de dezorientare, de confuzie cvasitotală, o frică ajunsă la paroxism în prezența unui pericol real sau imaginar, o reacție individuală sau colectivă caracterizată prin pierderea autocontrolului, dezorganizarea conduitei, a tuturor proceselor psihice ale individului. Aveți în vedere imaginile cutremurătoare ale evenimentelor de la 11 septembrie 2001 din New York, imaginați-vă un
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că în urma unui astfel de comportament trece în "partea cealaltă", lucru neîngăduit nici chiar pe timp de război când ucizi doar pentru că așa rămâi în viață. Iar firescul apariției acestui tip de emoție îl sperie. Nervii biciuiți și zgâriați de paroxismul ultimelor minute aproape că plesnesc atunci când simțurile sale aduse la intensitate maximă receptează niște pași care alunecă cu atenție peste dalele de piatră. Vizibil speriat, își face apariția un preot. Mic de statură și destul de îndesat, nu are nimic deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
clipele de care m-am speriat cel mai tare pe care le-am trăit în celule. Dacă nu mă părăseau? Ce s-ar fi ales de mine? Am înțeles atunci de ce se sinucid unii în închisori. Cred că împinși până la paroxism de acest rău mai puternic decât biata conștiință agresionată de revolta generalizată a viscerelor. Răul acela insuportabil nu s-a mai repetat... II Drumul spre o închisoare și o noapte petrecută în celulă te îndepărtează de viața anterioară tot atât de mult
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea în fața plutonului de execuție discursivă, în sarcina ei reținându-se "prăbușirea intelectuală a Occidentului", care ar "începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Domnia demagogiei fanariote trebuie eternizată, ideea statului creștin, ideea apărării celui slab trebuie înlăturată cu totul, furia câștigului, a exploatării, a amăgirii trebuie să se întindă asupra țării întregi. Și, pentru că constatăm toate lucrurile acestea incontestabile, furia grecoteilor ajunge la paroxism, la delir. Citească cineva insinuațiunea din numărul de joi al "Romînului", că sincerii reacționari amenință pe rege cu asasinatul. Asta-i culmea minciunii, culmea istericalelor grecești care i-a apucat acești apelpisiți după frecătura ce le-o tragem de câteva
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
novatoare, identificând, printre cei dintâi la noi, elementele cele mai productive pentru evoluții ulterioare. „Obiectivității” și ordinii intelectuale mallarméene și constructiviste, el le imprimă, pe de altă parte, energia unui temperament neliniștit, cu exaltări și entuziasme romantice atingând momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, în esență, spiritul avangardist, în ciuda unor momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
săvârșite de cei desperați” etc. Dintre temele relevante politic, dacă scădem cele 16 ocurențe ce reflectă discuțiile parlamentare din jurul acestei grave probleme, cele mai caracteristice rămân Înfierarea drastică a oprimării naționale exercitate de Anglia, ale cărei consecințe ajung acum la paroxism (șase ocurențe), și represiunea declanșată În Irlanda ca răspuns la tulburările sociale (nouă ocurențe). Dacă indicatorii politici tradiționali, ce reflectau atenția față de mișcarea lui O’Connel, sunt acum În scădere, crește, În schimb, interesul față de aripa radicală, al cărei ascendent
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]