676 matches
-
o cruzime greu de imaginat în Europa secolului XXI. Ceea ce face filmul remarcabil ține de felul în care aceste traume se reflectă prin sensibilitatea copiilor. Filmul are relevanța unei terapii psihanalitice, readuce trauma în planul conștiinței, o amplifică pînă la paroxism pentru a o dizolva în final. Regizorul prezintă drama unor destine distruse care recuperează din frînturi normalitatea, așa cum și morții descoperiți în gropile comune sunt recunoscuți după mici detalii. Adevărul, chiar cel foarte dureros pentru mamă și fiică, reprezintă catharsisul
IPIFF 2007 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9456_a_10781]
-
și cît de precară e metoda cu care visase să înțeleagă toate problemele. Pe alții tratatul îi putea încînta, ba chiar îi putea amăgi sub unghiul performanței atinse, dar pe el nu-l putea păcăli. În sinea lui intuia că paroxismul logic din acele pagini nu era decît răbufnirea unei minți sclipitoare, dar o minte căreia lămurirea misterelor îi rămînea departe. Resemnat ca după o bătălie irosită, Wittgenstein va abandona filosofia, lăsîndu-se în voia vieții și alegînd s-o guste în
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
spre care se îndreaptă un fascicol de lumină. Figuri grotești din cauza urâțeniei interioare a caracterelor. Singurul chip frumos: o fată blondă, citind, aproape adormită pe-o carte... Gri... negru... cărămiziu... Ca pământul Spaniei. Luna e în scădere prielnică ritualului păgân. Paroxismul viziunii lui Goya destramă idealul cerebral până la urâțenie și desfigurare...
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
cortegiilor de indivizi mărșăluind cu brațul ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la comandă pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în societățile democratice. E deajuns să fi urmărit imagini din campaniile electorale succesive ale diferiților candidați din SUA, sau mai recent pe acelea de la Convenția republicană din New York, care a propus realegerea președintelui Bush. Paginile din
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
gândim la o izgonire primită cu o încredere plină de candoare. Originalitatea profundă a poeziei Denisei Comănescu constă tocmai în acest mod naiv de a accepta maturitatea, într-o generoasă strângere la piept a suferinței. Chiar și în momentele de paroxism ale lucidității, cănd singura soluție pare sinuciderea, personajul liric are un ton voios și ingenuu și, cel mult, o inofensiva ironie în relatarea dramei sale: "o foarfecă foarte fină a mai tăiat astăzi din mine ceva/ cu multă delicatețe, cu
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
avizat al spațiilor așezate dincolo de bine și de rău. Ochiul suferind vede deșertăciunea și lipsa de sens - la scară mărită. Prin contrast, ochiul fericit te face să plutești peste lucruri fără să le vezi, ratând deci profunzimile lor. Ajunsă la paroxism, sorbind forță de pretutindeni, suferința reinventează lumea și miracolul, explorândule, fără să le epuizeze. Astfel, încetîncet, suferința lunecă spre limanul fericirii, investigate din palestra chinului sublim de a fi om”. Alături de aceste afirmații, găsim și alte numeroase observații și note
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
în zona asta. Nici nu-mi pot pune problema. Mi se pare dincolo de putința mea de imaginare". Ori să propună apropieri aidoma unor salturi acrobatice, bunăoară între Caragiale și Dostoievski, întrucît și ultimul "simțea enorm și vedea monstruos", stăpînind "arta paroxismului", fiind și "un artist foarte sigur și echilibrat": "De mai multe ori am făcut o analiză paralelă a procedeelor dostoievskiene și caragialiene, care sunt foarte asemănătoare". Dincolo de "extrema tensiune intelectuală" ce propulsează asemenea ingenioase jocuri, se ivește însă și răsfățul
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
situației să se prefigureze. Toată dificultatea stă în punerea diagnosticului, dar pentru asta trebuie să știu patogenia nefericirii, adică mecanismul care a generat-o. Potrivit lui Russell, etiologia nefericirii stă în cîteva trăsături ale vieții moderne: spiritul de competiție împins la paroxism, sentimentul de plictiseală, oboseala, invidia, conștiința păcatului, mania persecuției și frica de opinia publică. Fiecărei trăsături britanicul îi consacră un capitol, obținînd în final un set de cauze din a căror combinare rezultă nuanțele nefericirii. În chip simetric, logicianul întocmește
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5181_a_6506]
-
unui impuls frenetic cu imagini coborâte în suflet formează baza dispozițiunii lirice în spiritul creator al lui Chopin. Dela Mazurkă - dansul sufletului polon, străbătută de freamătul eroismului și al plânsului înăbușit - până la Poloneze - poeme epice cu dinanismul strâns într’un paroxism disciplinat, toate formulele sale melodice sunt o transpoziție a sensațiilor stârnite dintr’un șoc exterior, filtrate apoi de cuget și revărsate în echivalențe sonore. Georges Sand lăuda într’o zi preludiul supranumit „picătura de apă” scris la Valdemoza, în insula
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
muzicii Marin MARIAN Ice Age 4: Deriva Continentelor este un film foarte american. Găsim în el, ca în celelalte trei filme-secvențe, numeroase clișee tipice. De pildă, obsesia pledoariei pentru „valorile familiale”, și mai ales „apologia familiei”, dusă și aici la paroxism. Și solidaritatea de tip melting-pot, acceptarea și stimularea Diferenței/alterității este o pledoarie - aici ca în excesiv de multe filme americane (în Europa luând o formă mai subtilă, pe care am și numit-o „realism civic”). Dar să fie americanii sănătoși
Ice Age 4, critica Europei ?i relevan?a muzicii by Marin MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/83388_a_84713]
-
nu se lamentează prozaic și nici nu recurge la invective pentru a-i stigmatiza pe cei vinovați de imensa risipă de timp istoric. Suferința ei morală sublimează într-o gravitate care aduce aminte de tragediile antice; iar când indignarea atinge paroxismul - în sarcasm: " Mi se demonstrează că sunt fundamentalistă pentru că mă încăpățânez să susțin că 1 +1 = 2; mi se spune că am rămas încremenită în proiect, pentru că - oroare! - mai cred și azi ceea ce credeam ieri; se deduce că nu sunt
De la monolog la dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16126_a_17451]
-
a unui personaj scandalos, buimac, aproape patologic. Dezlănțuirea de instincte, patimi și ură năpraznică pe-o filieră am zice zolistă, alternează cu trezirea din psihoza lașității și culpabilizării destinelor fracturate. Provocările lui Sipică devin o pacoste și un blestem, ating paroxismul. Eliminarea lui prin "crima perfectă" devine unica soluție. Temporizată poate prea mult, atât de actorii câmpului infracțional, cât și de autor. Din motive diferite, evident. Mihai Stoian, Oameni uitați; Destine fracturate (1944-1989), Ed. Universal Dalsi, București, 2000, 224 p., f.
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
ne referim la prezența sa publică sau la acuratețea și la vigoarea exprimării plastice. Cu toate că este legat profund de spațiul artistic clujean, el nu se înscrie, la o privire mai atentă, în nici unul dintre stereotipurile picturii ardelenești. Departe și de paroxismele cromatice, reflexe tîrzii ale expresionismului nordic sau, mai exact, germano-maghiar, și de acea componentă reflexivă, conceptualizată și ideologizată a celor care s-au apropiat în ultimul deceniu de expresiile alternative și de mediile neconvenționale, Mihai Percă este mai aproape, în
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
exacte, precum și întreaga politică a statului român. În concluzie, nu există filozofii individuale, create de autori originali, ci doar concepții colective pe care un gînditor sau altul le exprimă mai mult sau mai puțin potrivit. Iar de acum încolo începe paroxismul autorului, căci asistăm la etalarea acelei iubiri strigate în glas tare de care pomeneam la început. E drama unui om care, iubindu-și țara, nu găsește modul cel mai nimerit s-o facă. De aceea, sunetul iubirii sale capătă alura
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
semenilor, mai toate umorile pe care le declanșează înclinînd de partea simpatiei. Cu alte cuvinte, Șora este omul care, culegînd cea mai mică doză de ură, atrage cea mai mare afecțiune. E filozoful împotriva căruia criticile, chiar dacă există, nu ating paroxismul patimii. E contemporanul nostru cel mai puțin dușmănit. De pildă, într-o vreme cînd, bănuindu-l de ocultarea unui episod din perioada interbelică, îl priveam cu o amărăciune suspicioasă, simțeam prea bine că nu-l puteam dușmăni. Era prea prevenitor
Venerabilul Șora by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9546_a_10871]
-
perfecțiunea. 2430. Absolutul absolutului Cunoașterii este Necunoașterea. 2431. Absolutul visului este trezirea. 2432. Absolutul abundenței este disperarea. 2433. Absolutul sărăciei este lăcomia extremă. 2434. Absolutul virtuții este umilința. 2435. Absolutul abstinenței este normalitatea. 2436. Absolutul abuzului este consecvența dusă la paroxism. 2437. Absolutul accidentului este evenimentul primordial unic și întâmplător: Dumnezeu. 2438. Absolutul războiului este victoria înfrângerii. 2439. Absolutul alpinistului este dorința de a-și escalada propria sa moarte. 2440. Absolutul absurdului este exactitatea într-o lume iluzorie. 2441. Absolutul dorinței
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pasă de a se conforma sentințelor obligatorii date de tribunal sau Curtea Supremă, care le sunt comunicate. Oare ce este în mintea lor? Câinii lătra (tribunalele) și ursul (primăria) merge. Țara lui Papura Vodă sau a nimicniciei românești ajunse la paroxism! La asta s-a ajuns în România. Dacă s-ar trezi cumva din morți Emil Cioran s-ar îmbolnăvi și ar muri imediat dacă ar vedea tragică Schimbare la fața a României după comunism. Cum este normal, dar trist, instituțiile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
din vremea lui Confucius. Lumea romanelor lui Mo Yan este dominată de dezorientare și frustrare, halucinantă prin gradul de absurd, o realitate haotică căreia mintea umană nu-i mai poate da sens. În contextul constrîngerilor sociale și politice care ating paroxismul, persistă elemente din vechea filozofie a țăranului, despre împletirea dintre viață și moarte, despre atotputernicul destin, dar și despre propensiunea spre bine a firii omului. Și exact această mentalitate salvează lumea satului de totala dezumanizare și desvrăjire, ființa umană nu
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
scriitor ani în șir: relația dintre artă și sexualitate, șansa noului în confruntarea cu vechiul, multitudinea de măști în care-și îmbracă artistul personalitatea. În Mosquitoes, preocupările așa-zicând teoretice, reflecțiile despre forma și misiunea artei vor atinge nu rareori paroxismul: În acest decor limitat, scriitorul adună o cantitate apreciabilă de artiști, pseudoartiști, gură-cască, bogătași și o considerabilă varietate de preferințe și activități sexuale, masturbatorii, incestuoase, heterosexuale și lesbiene." (Minter, 1980: 65) E inutil de comentat de ce Pat / Helen se află
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
a treia soție a lui Kim Jong-il, o dansatoare de origine japoneză decedată din cauza cancerului, a fost format în instituții elvețiene, unde a devenit un mare amator de baschet. Într-un regim în care cultul personalității a fost dus la paroxism, aparatul de propagandă pregătise deja ascensiunea acestuia, fiind desemnat încă de anul trecut cu titlul "tânăr căpitan" sau "tânăr general". Kenji Fujimoto, bucătar șef japonez mult timp în serviciul lui Kim Jong-il la Phenian, l-a descris că "făcut din
Kim Jong-un un fel de Nicu Ceauşescu. Vezi cine este viitorul lider nord-coreean () [Corola-journal/Journalistic/59003_a_60328]
-
luminează nu atât chipul cât discursul lui Viorel. Violență mustește, fiecare cuvânt se transformă într-o schija incandescenta, chestionarea resorturilor unor întrebări banale revendică o vaticinare a ipocriziei sociale. Pulsiunea care subîntinde aceste dialoguri eratice este una anihilanta, este un paroxism rece, o ardere înghețată. N-am mai văzut un personaj atât de complex în cinematografia românească de mult timp și pot înțelege investiția regizorului în acest rol. Miza este totală și niciun alt personaj nu este capabil să preia sarcina
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
indivizi. Acumulări îndelungate ce tind să atingă prea-plinul, la întâlnirea a două ființe în care stă gata să se spargă în bucăți același prea-plin sintetizat de specie. Chemarea elementară spre perpetuarea ei (a speciei), spre realizarea cuplului de elită atinge paroxismul, până la negare de sine prin ieșirea din timpul propriu (istoric). Prea-plinul se întoarce asupră-și, devenind durată pură. Receptaculul de carne în care clipa s-a epuizat trebuie să dispară, moartea pare unica rezolvare. Explicația mi se pare destul de la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
când se auzeau glasurile lor ușor cam ridicate țlucru nepermis totuși de codul bunelor maniere și de ora înaintată). Ba chiar cortul prindea uneori a se mișca și lua forme din cele mai bizare. Vremea trecea. Cum ajunseserăm deja la paroxism și tot nu ne lămurea nimeni care e în drept să se poarte semeț și care nu, până la urmă copiii noștri s-au căsătorit cu ai lor țținând pe alocuri seama de sex), noi i-am binecuvântat. Am ridicat case
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în numele netreb niciei, să sufoce elitarismul productiv de dragul egalitarismu lui atoatedistrugător, să scuipe și să calce-n picioare bla zoanele, indiferent dacă era vorba de boierimea conservatoare ori de burghezia liberală. Iar comunismul n a făcut „decât“ să ducă la paroxism furia slugii față de supe rioritatea naturală a stăpânului, alterând Ierarhia și Autoritatea, adică rânduiala, însăși energia vitalizantă a organismului social. Cât despre literatură, „eu îmi apăr sărăcia și nevoile“ a devenit de mult numitor comun. Oriunde te ai uita, de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
emoție. Era fluturele! Era inelul din păr de mamut pe degetul uscățiv, cu unghie lăcuită grena, al cântăreței. Maria țipă cât putu, și Vasilica se apropie în fugă. "Lehcă, lelică, e mâna doamnei Mioara!" Isteria urcă în tânăra fată până la paroxism, făcînd-o să urle animalic, încolăcită de umeri de Vasilica. Sora ei încerca s-o târască de-acolo, să nu mai vadă, să uite... Dar deodată, cu o crispare a mușchilor, Maria se opri din zbucium. Cu figura răvășită, cu ceva
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]