KorAP: Find »[drukola/base=participiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...38 >

939 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

de mai-mai-mult-ca-perfect (Densusianu 1961 II: 144; Frâncu 2009: 114), fie o formă de perfect ale cărei valori sunt greu de delimitat (Zamfir 2007: 37-62), v. discuția la Zafiu 2016) este format din verbul a fi la perfectul compus, urmat de participiul trecut; auxiliarul variază deci și după categoria de timp. Astfel, pe lângă competiția cu o formă sintetică moștenită, aceste formații 6 nu se conformează tiparului general de gramaticalizare a auxiliarelor românești (consolidat și relativ stabil dacă ne raportăm la formele discutate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mod; adăugând acestui factor și competiția dintre structurile de tipul (ii) și alte formații analitice și/sau sintetice, eliminarea diacronică structurilor de tipul (ii) este ușor explicabilă • structurile analitice în care verbul lexical este la gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent), selectat de auxiliarul fi, sunt mai variate în limba veche și au un grad mai mic de sudură, dată fiind dislocarea frecventă a nucleului verbal (fi - XP - gerunziu) • auxiliarul fi, marcând modalitatea irrealis (Avram și Hill 2007) este relativ

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mod sistematic prin inversiune: opțiunea de deplasare a centrului nu este disponibilă în gramatica limbii vechi, după cum nu este disponibilă nici în gramatica limbii moderne (v. §III.3.2). Astfel, în structurile perifrastice, auxiliarul rămâne in situ, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv sau, mult mai rar, gerunziu) se deplasează în domeniul complementizator. 3.1.4.1. Deplasarea V-la-C prin inversiune V-AUX Discutând influența slav(on)ă asupra sintaxei românei vechi, Dragomirescu (2015a) subliniază faptul că fenomenele de inversiune V-AUX25

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
viitor. De asemenea, Dragomirescu (2015a) arată inversiunea de acest tip este atestată în unele varietăți sud-dunărene (istroromână și meglenoromână) și că, cel puțin pentru structurile perfective, se poate invoca și moștenirea latină, dată fiind existența a două linearizări posibile HABEO + participiu și participiu + HABEO în latină (v. Adams 2013: 615-651; cf. și Vasiliu și Ionescu Ruxăndoiu 1986: 180 pentru româna comună). Inversiunea V-AUX antrenează și encliza pronumelor clitice, fenomenul luând forma unei inversiuni generalizate V-CL-AUX. Exemple ca următoarele ilustrează acest

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
asemenea, Dragomirescu (2015a) arată inversiunea de acest tip este atestată în unele varietăți sud-dunărene (istroromână și meglenoromână) și că, cel puțin pentru structurile perfective, se poate invoca și moștenirea latină, dată fiind existența a două linearizări posibile HABEO + participiu și participiu + HABEO în latină (v. Adams 2013: 615-651; cf. și Vasiliu și Ionescu Ruxăndoiu 1986: 180 pentru româna comună). Inversiunea V-AUX antrenează și encliza pronumelor clitice, fenomenul luând forma unei inversiuni generalizate V-CL-AUX. Exemple ca următoarele ilustrează acest fenomen în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
din perspectiva unei prezentări cât mai cuprinzătoare a acestui fenomen; principalele particularități ale enclizei pronumelor clitice au fost discutate în §2.1.2 supra și nu vom reveni asupra lor aici. În structurile cu auxiliar simplu (perfect compus: a avea + participiu; condițional prezent / viitor: aș / voi + infinitiv), toate formele de inversiune sunt atestate în textele românei vechi, însă cu frecvență diferită în funcție de auxiliar (77); inversiunea auxiliarului este adesea coocurentă cu encliza pronumelor clitice (77c-e). Structurile inversate sunt întregistrate de-a lungul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
comună, atât pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v), iar în cele inversate se

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru perfectul compus, cât și pentru formele care se bazează pe infinitiv ca verb lexical (viitor și condițional)29, ipoteză confirmată de cercetările lui Adams (2013: 615-651) asupra construcției care va da naștere perfectului compus romanic (i.e. HABEO + participiu și participiu + HABEO)30. De asemenea, Vasiliu și Ionescu-Ruxăndoiu (1986: 186-187) remarcă faptul că în structurile neinversate de condițional se preferă folosirea infinitivului scurt verbal (cf. Se așuîntra [...], se-așu sui, [...], se-așu da,PH.1500-10: 113v), iar în cele inversate se preferă selecția

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-te-va, au nu te va mai <vede>? (A.1620: 59v) b. Fratele nu-l va izbăvi, au izbăvi-l-va omul? (PH.1500-10: 41r) Uneori, efectul de focalizare asociat cu interogativele directe se obține prin deplasarea la focus a participiului pasiv: (93) Întru păcate tu născut ești tot și tu ne veri învăța? (CC1.1567: 28r-v) Există și date statistice care întăresc ipoteza că inversiunea nu este obligatorie în interogația totală. Lucrând pe un corpus reprezentativ de limbă veche (care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
rând, deplasarea la focus (și, în general, în periferia stângă, în proiecțiile noncompletive cu aport pragmatic) nu întâmpină efecte de blocare și localitate de tipul celor înregistrate în inversiunea V-CL și V-(CL-)AUX, cu auxiliar nonpasiv - de exemplu, participiul pasiv (chiar cu o structură complexă) poate fi în mod liber dislocat la stânga negației ([Citită serios]icartea nu a fost ti), pe când deplasarea verbului sub inversiune este blocată de negație. Pe scurt, o analiză mai flexibilă, care permite deplasarea neconstrânsă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
OK: prezent; *: absent): topica VSO (OK în primul grup, * în al doilea grup), marcare diferențiată a obiectului direct (OK în primul grup; * în al doilea grup); clitice partitive și locative (* în primul grup, OK în al doilea grup); acord al participiului (* în primul grup, OK în al doilea grup), între altele. 18 Cf. negramaticalitatea propozițiilor VSO în catalană (i) și italiană (ii): (i) *Fullejava en Joan el diari frunzări.PS.3SG DEF Joan DEF ziar '(lit.) Frunzărea Ion ziarul' (catalană; Gallego

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ești / este bătut - să fii / să fie bătut - erai / era bătut - fuseseși / fusese bătut -ai fost / a fost bătut - vei fi / va fi bătut etc.), deci din punct de vedere paradigmatic se comportă la fel ca verbele pline semantic; (ii) participiul pasiv este adjectival și se acordă cu subiectul propoziției, întocmai ca numele predicativ (ești bătut / bătută de dușmani); (iii) efectele de adiacență care caracterizează toate celelelalte forme analitice cu auxilar nu apar în structurile pasive (Romanele sunttoatecititevs *Ei au toți

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
structurile pasive (Romanele sunttoatecititevs *Ei au toți citit); (iv) efectele de blocare induse de negație nu apar în structura pasivă (Cititenumi-au mai fost de mult romanele vs Citește-mi! / Nu-mi citi!) etc. 31 Vom lăsa deoparte supinul verbal și participiul în construcția participială absolută; în ce privește supinul verbal, nu este clar dacă acesta generează o propoziție nonfinită în toate contextele în care este însoțit de complementizatorul prepozițional de (Pană Dindelegan 2003: cap. X, XI, XIV.1); de asemenea, valoarea pe deplin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
participială absolută; în ce privește supinul verbal, nu este clar dacă acesta generează o propoziție nonfinită în toate contextele în care este însoțit de complementizatorul prepozițional de (Pană Dindelegan 2003: cap. X, XI, XIV.1); de asemenea, valoarea pe deplin verbală a participiului absolut este echivocă, dat fiind acordul de tip adjectival cu subiectul (odată venit Ion / odată venită Ioana), care poate sugera și elidarea unei copule. Formele nonfinite care în mod sistematic organizează o propoziție nonfinită sunt deci gerunziul și infinitivul verbal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplin verbale (excludem deci construcțiile poate / trebuie că, care prezintă grade diferite de adverbializare) - se combină fie cu o propoziție finită la subjonctiv (o fază CP), fie cu un complement nonfinit, care reprezintă o fază vP (infinitiv pentru a putea; participiu sau supin pentru a trebui). Importante pentru discuția noastră sunt complementele nonfinite, adică fazele vP: în cazul verbului a putea, valoarea de diateză a construcției putea + infinitiv se exprimă prin intermediul variației de diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
diateză a infinitivului (activ - infinitiv activ: Ion poate citi romanul / pasiv - infinitivul pasiv: Romanul poate fi citit de Ion); în cazul verbului a trebui, complementul nonfinit nu variază după diateză, însă diateza este inerent specificată de complementul nonfinitiv (pasiv - selecția participiului pasiv adjectival: Trebuie citită cartea / non-pasiv, impersonal - selecția supinului: Trebuie mers la școală). Cu alte cuvinte, variația de diateză se marchează în domeniul lexical, nu în domeniul funcțional, fapt care justifică prezența unui Grup al Diatezei VOICEP în domeniul lexical

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Roberts (1994) efectul de blocare cade sub incidența Minimalității Relativizate: "[the Relativized Minimality Condition] applies to heads in a fashion analogous to the way in which it applies to maximal projections" (Roberts 1994: 219). 65 Concluzia nu se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor, ne- este un prefix lexical care formează antonime (Dominte 2003: 162-171; Iordăchioaia 2004). 66 Contra Barbu (2004), care consideră că nu marcă a negației propoziționale este un afix, nu un cuvânt

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Relativizate: "[the Relativized Minimality Condition] applies to heads in a fashion analogous to the way in which it applies to maximal projections" (Roberts 1994: 219). 65 Concluzia nu se extinde la participiile prefixate cu ne- (e.g. necitit; nevăzut); în situația participiilor, ne- este un prefix lexical care formează antonime (Dominte 2003: 162-171; Iordăchioaia 2004). 66 Contra Barbu (2004), care consideră că nu marcă a negației propoziționale este un afix, nu un cuvânt autonom. Între argumentele aduse în sprijinul acestei interpretări, ideea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
coocurent cu viitorul perfect:de va fi și fost cinevași scris și va fi lăsat, ca și noi (...) să știm, iată nicicum nu să află (CIst.1700−50: 6r; Zafiu 2016). 5 Forme de subjonctiv perifrastic bazate pe fi plus participiu (i) sau gerunziu (ii) sunt, de asemenea, atestate: (i) a. cuvine-ți-se ție să dai argintul meu târgarilor și, să viiu, să-mi fiu luat al mieu cu asupră (CC1.1567: 108r) b. Într-acesta iaste dragoste, necum să

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
necum să fim noi iubit pre Dumnezeu (CC1.1567: 25r) (ii) cum împăratul să deaie poruncă afară cum să fi cineva cerând ceva în 30 de zile (DVT.1679−99: 298r) 6 Perifraze izoforme, bazate însă pe gerunziu, nu pe participiu trecut, sunt de asemenea atestate ((i)-(iii), cu diverse valori, în textele vechi (surprinzătoare sunt mai ales perifrazele bazate pe perfectul simplu al verbului a fi, (iii)): (i) a. Stându era picioarele noastre în curtea ta, Ierusalime! (PH.1500-10: 110v

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Corola-website/Law/141463_a_142792

adjectivele pronominale (posesive, demonstrative și nehotărâte); - Pronumele: personal, reflexiv, posesiv*), demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional (prezent și trecut*), subjonctiv (prezent, si trecut*), imperfect*), mai mult ca perfect*), imperativ, infinitiv, gerunziu*), participiu, acordul participiului trecut; timpuri simple și compuse; diateza activă, reflexiva și pasivă*); - Adverbul: tipuri, gradele de comparație*); - Sintaxa propoziție: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze: imperativa, exclamativa

ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141463_a_142792]
posesive, demonstrative și nehotărâte); - Pronumele: personal, reflexiv, posesiv*), demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât, en și y; - Numeralul - cardinal și ordinal; - Verbul: - modul indicativ, condițional (prezent și trecut*), subjonctiv (prezent, si trecut*), imperfect*), mai mult ca perfect*), imperativ, infinitiv, gerunziu*), participiu, acordul participiului trecut; timpuri simple și compuse; diateza activă, reflexiva și pasivă*); - Adverbul: tipuri, gradele de comparație*); - Sintaxa propoziție: subiectul, inversiunea subiectului, predicatul, atributul, complementul (direct, indirect), complementele circumstanțiale; - Sintaxa frazei: juxtapuneRe, coordonare și subordonare; - Tipuri de fraze: imperativa, exclamativa, interogativa (directă

ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141463_a_142792]
sânto, adjectivele pronominale, posesive, demonstrative și nehotărâte. Adjectivul posesiv de politețe. d. - Pronumele: personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât. e. - Numeralul: cardinal, ordinal. Exprimarea orei, datei și secolelor. f. - Verbul: modul indicativ, condițional, conjunctiv, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, timpurile simple și compuse, acordul participiului trecut, folosirea auxiliarelor, folosirea conjunctivului, diateza activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație, de negație

ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141463_a_142792]
nehotărâte. Adjectivul posesiv de politețe. d. - Pronumele: personal, de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât. e. - Numeralul: cardinal, ordinal. Exprimarea orei, datei și secolelor. f. - Verbul: modul indicativ, condițional, conjunctiv, imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu, timpurile simple și compuse, acordul participiului trecut, folosirea auxiliarelor, folosirea conjunctivului, diateza activă, pasivă și reflexiva, construcții verbale perifrastice, concordanță timpurilor la indicativ și conjunctiv. g. - Adverbul: tipuri (de mod, de timp, de loc, de cantitate, de afirmație, de negație) gradele de comparație h. - Particulele: NE

ORDIN nr. 4.321 din 29 august 2001 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2002. In: EUR-Lex (2002) [Corola-website/Law/141463_a_142792]
Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644

indică deopotrivă masculinul și neutrul, iar dezinența de plural indică în același timp femininul și neutrul 8. Ar argumenta în sensul apartenenței la genul neutru enunțurile în care intră mai multe substantive singularia tantum care realizează funcția de subiect multiplu; participiul verbului la diateza pasivă sau adjectivul din structura predicatului analitic primesc dezinențae: „Aurul și argintul sunt foarte scumpe.”, „Aurul și argintul au fost ascunse.”, „Inul și grâul au fost recoltate/sunt coapte.”, „Untul și cașcavalul au fost puse la frigider

Gramatica limbii române by Dumitru Irimia (2001) [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]