1,208 matches
-
să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu să ne închipuim cum ar fi reacționat Russell chiar și față de versiunile cele mai moderate ale relativismului cultural din zilele noastre. Orientarea generală a gândirii lui Russell se exprimă foarte bine în atitudinea lui față de religie
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vedere limba în totalitate, ci numai un sector al ei, limbajul special propriu filozofiei, iar cînd se filozofează pornind de la fapte de limbă, acestea sînt de obicei situații particulare și tocmai prin aceasta evaluabile din perspectivă filozofică, fiindcă întregesc sau particularizează o imagine de ansamblu. Atît din perspectivă istorică, cît și din perspectiva oricărei epoci ce ar putea fi avută în vedere, ceea ce se poate atribui domeniului filozofiei limbii este un grup de investigații, mai mult sau mai puțin legate între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba ?" trebuie să-l dea filozofia, lingvistica avînd datoria de a cerceta cum se prezintă limba sau limbajul 37. În aceste condiții, trebuie stabilit, pe terenul filozofiei, ce este limba, adică modul general de a fi al limbii, care o particularizează între celelalte realități, și prin ce se caracterizează acest mod particular de existență. Sub aspectul statutului social, se poate constata că limba aparține atît individului, cît și comunității, dar în cazul individului ea are la bază conștiința că aparține și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
raportează la realitate prin mijlocirea gîndirii. Prin urmare, deși tendința (mai ales la nivelul limbii literare unde se denumesc și noțiunile științei) este ca noțiunile (conceptuale sau clasiale) să corespundă analizei (compartimentării) rezultate prin însăși delimitarea obiectelor din realitate, antropocosmosul (particularizat prin glosocosmos) este întotdeauna și o construcție a gîndirii, iar capacitatea gîndirii de a se aplica la realitate are și aspecte de relativitate. Se poate susține, în consecință, că, pe terenul unei limbi se manifestă două tipuri de semnificații, pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o limbă. Fenomenul atribuirii numelor este dominat de tradiția limbii istorice, dar cuprinde și o latură a inovației curente, ce se poate înscrie sau nu în această tradiție. Atît cunoașterea considerată în întregime, cît și repartizarea ei în semnificații este particularizată în cazul unei limbi istorice, dar această particularizare nu se produce prin manifestarea unor intenții sau scopuri, ci prin adaptarea la starea generală din punct de vedere cultural, social și istoric a comunității vorbitoare și, de aceea, traseul conceptual-semnificativ de la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sau sentimentele sale, ci este manifestată aptitudinea lui de a face metafore, asociații de idei care nu sînt date prin norma limbii și nici prin solidaritățile lexicale ale cuvintelor ei, care se pot înscrie într-un tip comun sau pot particulariza modul de folosire a limbii. În acest caz, informației specifice i se adaugă aceste elemente suplimentare care rezultă dintr-o construcție textuală diferită de cea obișnuită și dintr-o inovare (voită) în exprimare. De aceea, această funcție este și creativă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu sînt întrunite simultan, existînd eventual doar una dintre ele, ritmul evoluției este mult mai lent. Fără îndoială că obsevațiile sînt corecte, căci, ceea ce produce în mod real slăbiciunea tradiției sau preferința pentru unul din tipurile lingvistice, sînt aspecte care particularizează fiecare epocă-salt. Situîndu-se pe altă platformă filozofică, Coșeriu nu aduce în discuție factorii articulatorii pe care îi aveau în vedere neogramaticii, deși în analiza sa vizează în primul rînd limba populară și uneori admite că există "deprinderi articulatorii" ce caracterizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o asemenea relație constantă tuturor evenimentelor și, în special, acțiunilor umane. Interdependența și interacțiu-nea fenomenelor, ca trăsături ale întregii lumi, au generat la nivelul cugetării filozofice teoria determinismului universal de tip ontologic, care, în funcție de un domeniu existențial sau altul, se particularizează ca mod de manifestare și ca forță de structurare a entităților, sistemelor, complexelor etc. În acest context, s-a stabilit că și omul este "determinat", adică este încadrat într-o rețea de condiții, cauze și legi, care-i orientează existența
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formală, ca și cum formele nu ar avea și un conținut ce rezultă din cunoașterea realizată și stocată tot prin intermediul gîndirii. Această cunoaștere nu mai este însă universală, aceeași pentru toți oamenii, și, ca atare, se constată că și gîndirea manifestată se particularizează, la fel ca limbile, actele de gîndire adîncind individualitatea. De aceea, numai într-o atare perspectivă se poate face o relație eficientă între existența și manifestarea limbajului și existența și manifestarea gîndirii. Gîndirea este facultatea umană de reflectare abstractă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individuală se manifestă, pe de o parte, ca subiectiv ontologic, care marchează desemnarea prin entități-le la care se raportează cuvintele, și, pe de altă parte, ca subiectiv lingvistic, care vizează semnificația prin distribuirea cunoașterilor noționale ale discursului și este particularizată în raport cu stările obișnuite ale limbii. Este evident că desemnarea și semnificația individualizate oferă condițiile unei accentuate individualizări a sensului, care generează un subiectiv discursiv. Atîta timp cît alteritatea este funcțională, se produce comuniunea dintre locutor și interlocutor și, prin aceasta
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de o parte, că nu există redări identice pentru aceeași stare de lucruri și, pe de altă parte, că nu există receptări identice pentru același mesaj, pentru că atît cel care emite un mesaj cît și cel care îl primește îl particularizează. Un aspect al comunicării este acela în care vorbitorul preia informația de la altcineva și o transmite altora, realizînd astfel o decodificare și o recodificare a ei, în ambele activități manifestîndu-se individualitatea sa. Dacă însă vorbitorul decodifică informația și apoi o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
textului, care decurg din modul de a folosi limba caracteristic autorului. Din acest motiv, atît textul original cît și textul tradus sînt unice în limbile în care sînt scrise, iar uneori intens individualizate. Ca atare, fiecare text filozofic original este particularizat, iar traducerea lui conduce tot la un text particularizat, printr-o echivalare de mijloace ale limbii-scop cu mijloacele limbii-sursă. Această echivalare se realizează la nivel lexical, la nivel morfologic, la nivel sintagmatic, la nivel textual și la nivel stilistic. Dintre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modul de a construi și de a reconstrui la nivelul discursului 323. Desigur, textul filozofic este reprezentativ pentru modul de a construi discursul într-o limbă, dar el are și particularitatea, la fel ca textul literar, de a fi intens particularizat de la un autor la altul și în traducere se pune, pe lîngă problema găsirii corespondențelor dintre limbile implicate, și problema redării manierei de a scrie a filozofului. De aceea, așa cum stilul originalelor este diferit, tot diferit va trebui să fie
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Pe de altă parte, filozofia însăși trebuia să se apropie de poezie, împrumutînd de la ea elemente care să-i desăvîrșească capacitatea inovatoare în construcția textuală, la nivel sintagmatic. Se explică în acest mod de ce operele care conțin idei filozofice sînt particularizate intens din punctul de vedere al modului de alcătuire a discursului, deși fundamentarea rațională a filozofiei nu-i impunea acest lucru. Cercetînd problema printr-o interpretare a textelor unor înaintași iluștri, în mod deosebit a textelor lui Aristotel, Paul R
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
selecționate, riguros definite, de obicei cu semnificație unică și, de aceea, și cu desemnare unică 355. În aceste condiții, polisemia este restricționată înainte de context, înainte de antrenarea cuvîntului într-un lanț comunicativ care să-i dea un sens și să-i particularizeze semnificația. Filozofia face parte dintre producțiile alternative ale spiritului, deoarece activitatea gînditorilor se desfășoară printr-o sumă de eforturi paralele, uneori, este drept, cu scopuri convergente, dar niciodată cu mijloace identice, nici din punctul de vedere al metodelor și nici
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de unicat) și, pe de altă parte, făcîndu-l să se simtă altceva decît ceilalți (să aibă conștiința eului). Ca atare, existența umană se consumă între limitele a două registre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
repetabile, datorită condițiilor sale exterioare și interioare. În actul creației științifice și artistice, această imposibilitate este transformată în virtute, în posibilitatea de a contrapune lumii reale o lume creată și irepetabilă (antropocosmosul), care, prin relația cu o anumită limbă, se particularizează potrivit trăsăturilor ei (prin structurare în glosocosmos). Fiind și o construcție subiectivă, glosocosmosul se realizează în infinite configurații, fără ca vreuna dintre ele să coincidă cu cosmosul. În analizele de acest tip, Blaga pleacă de la premisa că metafora ține indisolubil de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individualizează. De altfel, procedeul se poate înscrie și în conceperea filozofiei ca o continuare a teoriei științifice în general și a teoriei lingvistice în special, printr-o trecere în alt registru al interpretării realității și al exprimării acestei interpretări. Ceea ce particularizează în mod deosebit discursul lui Blaga este însă structura frazeologică și textuală, iar nu terminologia. Fraza este de obicei amplă și cuprinde, alături de terminologia neologică, de derivate personale sau de alte elemente curente ale limbii literare, și numeroase cuvinte populare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
între neologism și cuvîntul vechi. S-a remarcat în acest sens Mihai E m i n e s-c u, traducător al unui important text filozofic pentru care înaintașii realizaseră mijloacele necesare de redare, încît numai voința sa de a particulariza textul filozofic l-a făcut să prefere anumite mijloace lingvistice. Dar, între predispoziția lui Eminescu de a uza de termeni preluați din limba veche și populară, îmbogățiți cu sensuri noi, alături de termeni împrumutați, și atitudinea lui Lucian B l a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cazul unei creșteri economice axată pe sporirea exporturilor. Dacă fenomenul se produce însă în cadrul unui sector economic mare importator, majorarea producției va conduce la diminuarea bunurilor din import, creșterea economică fiind centrată pe înlocuirea importurilor. Teorema lui Rybczynski poate fi particularizată pentru cazul țărilor în curs de dezvoltare care, în marea lor majoritate, se rezumă la exportul unui număr destul de redus de produse, în general cu o valoare adăugată limitată. În acest context, a fost analizat de către o serie de economiști
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
În Japonia și cu anii 80 În Europa sunt elaborate noi metode ( metoda Taguchi, Analiza modurilor de defectare și a efectelor acestora), ce sunt utilizate și În prezent În planificarea și Îmbunătășirea calității proceselor și produselor prin sistematizarea relațiilor client-furnizor. Particularizând pentru managementul de proiecte, putem afirma că acesta este asociat În primul rând cu prezentarea de către Henry Gantt a graficului cu bare la Începutul secolului XX și apoi cu tehnicile dezvoltate În proiectele militare și aerospațiale din perioada 1950-1960, derulate
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba Mică baladă întrece iubirea tuturor altor femei. Dintr-un alt text, esențial și acesta, că cităm ca reprezentativ
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
impus în final în franceză utilizarea cuvântului Shoah. Scenariul este publicat cu o prefață de Simone de Beauvoir (Fayard, 1985), care-i conferă o imensă autoritate morală 34. În cele din urmă, acest termen ebraic ocultează celelalte desemnări ale genocidului, particularizând la extrem exterminarea evreilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și sustrăgând-o plasării într-un cadru mai larg. Acest fenomen este specific francez. În alte părți, răspândirea cuvântului Shoah s-a lovit de puternica rezistență a concurentului anglo-saxon
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
care a condus, în ultimii ani, trecerea de la memorie la dogma memoriei, o dogmă care încorsetează iudaismul, îl prinde în jugul de fier al durerii rememorate la nesfârșit. Și de aceea Holocaustul devenit Shoah, entitate în sine, rigidizată, iudaizată și particularizată la extrem riscă, paradoxal, să devină abstract și opac pentru ne-evrei. În același timp, alt paradox, shoah a devenit un fel de substantiv comun. Deja a început să fie folosit fără noimă pentru a desemna acte sau fapte fără
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
stări de influență diferite asupra elevului în funcție de personalitatea fiecăruia, convingerile personale și discernământul pe care îl are pentru a se încadra într-un anumit tip de atitudine (M.Zlate, 1997; A.Cosmovici, 1998; G.Matthews, I.J.Deary, M.C.Whiteman, 2005). Particularizând problema formării atitudinilor la disciplina „Educație fizică” putem sublinia faptul că acestea devin decisive la nivelul de eficiență obținută și contribuția acestei discipline la realizarea obiectivelor și finalităților stabilite pentru fiecare nivel de învățământ. Atitudinea elevilor față de educație fizică, la
ANALIZA EFICIENȚEI FORMĂRII ATITUDINILOR ÎN CADRUL LECȚIILOR DE EDUCAȚIE FIZICĂ LA ELEVII DIN CICLUL LICEAL. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Teodora Mihaela Iconomescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_781]