539 matches
-
valorile date, în general, respectiv contextualizat, conceptelor operaționale care se vor regăsi și în următoarele capitole ale cărții, prefațând astfel exemplificări reperabile la nivelul comunicării interpersonale și la cel al comunicării școlarilor mici/cu școlarii mici (desigur, aceasta reprezintă o particularizare posibilă, din multe altele subsumate comunicării didactice/ educaționale sau comunicării între/cu persoane aparținând unor categorii de vârstă diferite, plasate în diverse tipuri de relații, în care își asumă anumite roluri etc.). Așadar, prezentarea se dorește a fi nu una
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
social, politic, religios etc.; de exemplu, "Mai bine nu discutăm politică...", spune locutorul atunci când reacția interlocutorului este mai vehementă decât și-ar fi dorit). (c8) Variabilele de ordin instituțional sunt relevante, în contextul lucrării de față, cu precădere prin prisma particularizărilor pe care le implică, în general, comunicarea didactică/educațională. Pentru comunicarea interpersonală, contextul instituțional devine operațional prin rolurile pe care și le asumă la un moment dat subiecții actului comunicativ (de exemplu, locutorul poate vorbi în calitatea sa de director
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
multiplele valențe ale unei situații de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări Am folosit, contextual, supra, fie sintagma "comunicare didactică", fie alternanța "comunicare didactică/educațională" cu trimitere către valențele deosebite pe care le poate avea comunicarea, în general, în condițiile plasării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a strategiilor politeții pozitive/negative. Nu există, așadar, o cheie general valabilă de comunicare, de transmitere optimă a intenției comunicative a locutorului și de relaționare optimă cu interlocutorul, există particularizări și soluții particulare. I.1.3. Comunicarea didactică/educațională delimitări, particularizări Am folosit, contextual, supra, fie sintagma "comunicare didactică", fie alternanța "comunicare didactică/educațională" cu trimitere către valențele deosebite pe care le poate avea comunicarea, în general, în condițiile plasării acesteia într-un context cu miză în planul educației. Dacă prima
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
legii litotei, presupunând o organizare logică, graduală, coerentă a mesajului; * maxima relației corespunde legii interesului/pertinenței, impunând subsumarea mesajului, pe de o parte, contextului/ domeniului implicat de tema discursului și, pe de altă parte, sferei de interes a interlocutorului. Continuând particularizările la nivelul aspectelor normative ale construirii/transmiterii unui mesaj (ca discurs), accentul merită pus pe meta-regulile de coerență propuse de Charolles: (a) meta-regula de repetiție: "un text [...] coerent trebuie să cuprindă în dezvoltarea lui lineară elemente cu recurență strictă"; (b
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicăm non-stop, fie că ne dăm seama sau nu. Tot ceea ce facem sau nu facem, tot ceea ce spunem sau nu spunem, îi determină pe cei din jurul nostru să-și formeze o impresie despre noi" (Erickson, 2009, p. 18). 17 Ca particularizare, vezi și contexte în care "formularea întrebărilor și solicitarea de informații pot fi privite ca acte de vorbire agresive, pentru că, în anumite situații, asemenea intervenții metalingvistice sunt interpretate ca un tip de protest" (Radu, 2010, p. 54). 18 Care invocă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
2007b; Ciobotaru, 2006a; Ciobotaru, 2006b; Dănăilă, 2003; Banham, 1990, p. 795; Dinescu, 1982; Dinu & Lenkisch, 1963, p. 6; Gîtză, Chimet & Silvestru, 1968; Niculescu, 1957 etc. 57 Pentru detalii privind teatrul de umbre turc, chinezesc, european etc., vezi Bălăiță, 2007a. Pentru particularizarea teatrului de umbre adus de către turci în Țările Române, vezi Dinescu, 1982, p. 168. 58 Pentru ipostaza "emițătorului multiplu", vezi și Munteanu, 2005, p. 17. 59 De aici și prezentarea textului dramatic drept "matrice a textului de spectacol" (Măciucă, 1989
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de "lecturi" posibile" (Eco, 1969, p. 49), "pe plan sincronic și diacronic" (Corti, 1981, pp. 22-23). 67 Relevantă este, în acest sens, și "existența modelului de receptare" (Pascadi, 1971, p. 200) subsumat gustului estetic al publicului, în general. 68 Pentru particularizări în cazul limbajului scenic păpușăresc, vezi tabelul elementelor acestuia în Bălăiță, 2007b, pp. 6-8. 69 În opinia lui T. Kowzan (1975, pp. 182-205), teatrul implică 13 sisteme de semne: 1. cuvântul; 2. tonul; 3. mimica; 4. gestul; 5. mișcarea scenică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
obstrucționând procesul de învățare. În acest sens, se impune ca profesorul să conștientizeze faptul că orice clasă își construiește și își eficientizează propria cultură managerială care vizează, printre altele, utilizarea elementelor decorative pentru tapetarea clasei (de exemplu, produsele activității elevilor), particularizarea clasei prin culoare, calitatea mobilierului și aranjarea diferită a acestuia, promovarea unor valori expresive (sloganuri, simboluri) etc., amenajate conform cerințelor de ordin instructiv-educativ, estetic și managerial. 3. Cunoașterea elevilor Aceasta este una dintre responsabilitățile fundamentale ale cadrului didactic în calitatea
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente clasicizante i se pot opune fapte esențiale, în netă opoziție cu viziunea clasică. Interesul dominant pentru generalitate se află în contrast cu atenția acordată unor moduri de a particulariza oamenii și împrejurările
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în netă opoziție cu viziunea clasică. Interesul dominant pentru generalitate se află în contrast cu atenția acordată unor moduri de a particulariza oamenii și împrejurările. Viziunii statice i se opune interesul pentru mișcarea istorică. Pentru Caragiale, auditivul prin excelență, planul principal de particularizare este limba personajelor, la care se adaugă imitația stilistică - „stilul indirect liber“ -nararea în maniera personajului. Trebuie să amintim, pentru o mai bună fixare istorică, faptul că opera dramatică a lui Caragiale precede Schițele și Momentele. Înainte de 1890, opera sa
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
232 Cultivarea limbii / 238 Limbă și gîndire / 241 Limbă și psihic / 249 Limbă și realitate / 251 Limbă și valoare / 258 Libertatea lingvistică / 263 Obiectiv și subiectiv în limbă / 268 Partea a treia: Relațiile și determinările filozofării / 275 Implicarea limbii în particularizarea filozofiei / 275 Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic / 280 Comunicarea interculturală prin filozofie / 284 Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice / 291 Reconstrucția textului în traducere / 295 Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului / 299 Trepte ale relației dintre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dacă se ia în considerație faptul că limbile și limbajele pot fi atît naturale, cît și artificiale, dar că cele artificiale se constituie și funcționează numai pe baza celor naturale, se relevă faptul că obiectul cercetării filozofice trebuie să fie particularizarea limbajului (a facultății de a comunica) în limbile naturale (sau istorice), singurele, de altfel, care creează și susțin o conștiință lingvistică. Deseori, se folosește însă sintagma filozofia limbajului atunci cînd se tratează această tematică, deși observațiile privesc situații ce țin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tradiția limbii istorice, dar cuprinde și o latură a inovației curente, ce se poate înscrie sau nu în această tradiție. Atît cunoașterea considerată în întregime, cît și repartizarea ei în semnificații este particularizată în cazul unei limbi istorice, dar această particularizare nu se produce prin manifestarea unor intenții sau scopuri, ci prin adaptarea la starea generală din punct de vedere cultural, social și istoric a comunității vorbitoare și, de aceea, traseul conceptual-semnificativ de la obiect la numele lui este unul subiectiv-comunitar, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În vorbire, așadar, semnificația se poate actualiza sub mai multe aspecte, care pot viza semnificația conceptuală sau noțiunea sub aspect intensiv 74, semnificația clasială sub raport extensiv (Omul (= oamenii) este muritor), semnificația selectivă sau o diviziune a sferei clasiale (prin particularizarea cu ajutorul cuantificatorilor: Unii oameni sînt harnici) și semnificația individualizantă sau un exemplar din sfera noțiunii (prin izolarea unui singur exemplar din întreaga clasă: Acest om este genial). În acest ultim caz, semnificația semnului lingvistic capătă un statut asemănător aceluia al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-o facă, o face în așa fel încît cel căruia i se adresează să-l poată înțelege, să rezoneze la ceea ce spune el. Această spusă a vorbitorului nu este din acest motiv decît o sumă de instanțializări și de particularizări ale faptelor de limbă generale. În cazul artei însă, printr-o operă individuală se propune ceva universal, creația artistică realizează o refacere a universalului în individual, realizează modele, tipuri de exprimare construite potrivit intuiției scriitorului, trecînd dincolo de norma limbii, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acesteia 159. Acest fenomen se produce în modul cel mai evident la nivelul limbii literare, iar investigarea lui intră în sfera stilisticii lingvistice, care studiază în mod special stilurile funcționale ale limbii. S-ar putea considera că, în vreme ce limba este particularizarea comunitară a limbajului, stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modul cel mai evident la nivelul limbii literare, iar investigarea lui intră în sfera stilisticii lingvistice, care studiază în mod special stilurile funcționale ale limbii. S-ar putea considera că, în vreme ce limba este particularizarea comunitară a limbajului, stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică, delimitată de poetică, hermeneutică, textologie etc., așa cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a devenit specific unei limbi literare, după constatarea însumării de elemente marcate și nemarcate, trebuie stabilite palierele de caracterizare, indicii sau dimensiunile în funcție de care se delimitează și care, în forma lor abstractă, reprezintă normalitatea și instituie norma stilistică, adică o particularizare a normei limbii. Cît privește dimensiunile ce trebuie avute în vedere în delimitarea stilurilor funcționale, dimensiuni care trebuie luate în considerare și în cercetarea speciilor subordonate lor, acestea sînt următoarele: dimensiunea ontică, dimensiunea gnoseologică, dimensiunea cultural-istorică și dimensiunea lingvistică (și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin gîndirea efectivă și se concretizează prin acte de gîndire. Privind astfel lucrurile, ar exista deci o corespondență între nivelele de existență și de manifestare ale facultății limbajului și cele ale facultății gîndirii. Dar, în vreme ce manifestarea limbajului prin limbă presupune particularizare, limbile fiind diferite una de alta, iar concretizarea limbii în vorbire înseamnă o accentuare a particularismului, despre gîndire se crede că este cvasiuniversală, indiferent de nivelul care este avut în vedere. Această concepere a gîndirii este consecința reducerii ei la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
francezul porter pot fi echivalate, însă porter se folosește numai cu obiecte ce pot însoți o mișcare, adică numai cu lucruri, nu și cu persoane, în vreme ce a duce din română se poate aplica și la lucruri și la ființe. Această particularizare a posibilităților de desemnare este semnificația primită în cadrul unei limbi de fiecare semn, care se concretizează în discurs sau în text, într-un act de vorbire deci, orientîndu-se spre o realitate individuală sau spre o anumită stare de lucruri fundamentînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întîmplă pe terenul logicii, și atunci unei construcții determinative precum zăpadă pufoasă, unde determinantul este o predicație a substantivului, i se poate aplica regula obiectivității din perspectiva concordanței cu realitatea. Partea a treia : RELAȚIILE ȘI DETERMINĂRILE FILOZOFĂRII Implicarea limbii în particularizarea filozofiei Investigarea limbii din perspectiva filozofiei a fost de cele mai multe ori orientată spre a afla un răspuns la între-barea dacă există sau nu o legătură între aspectul și structura sistemelor filozofice create pe terenul unei culturi și limba culturii respective
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe de altă parte, fiind prin tradiție refractar șabloanelor și deschis predispoziției de particularizare, scrisul filozofic nu se poate diversifica în opera fiecărui gînditor decît prin valorificarea diferită a resurselor ce vin din tezaurul lingvistic. Comunicarea interculturală prin filozofie Istoria culturală atestă, pe de o parte, fenomenul transpunerii operelor culturale din limba în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiindcă aceasta nu s-ar putea reali-za325. Plecînd de aici se poate afirma că traducerea unui text filozofic este reușită dacă redă ideile dezvoltate de autor, în înlănțuirea și cu fundamentarea din original. Dacă în original există propuneri terminologice sau particularizări semantice ale termenilor, în funcție de reorganizările noționale, acestea trebuie, de asemenea, relevate ori de cîte ori nu sînt intuibile pe baza contextului, uzînd îndeosebi de mijloace paratextua-le. În sfîrșit, la nivel textual, trebuie refăcută pe terenul limbii-scop forma discursivă a textului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singularizat, ca în artă, dar construit și exprimat altfel, cu mijloacele științei, adică uzînd de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]