466 matches
-
de Foucault. Dacă gândirea lui A. Comte este dincolo de vreo ideologie politică, în ciuda faptului că unii au văzut în el un soi de "radical socialist", la fel și Foucault este reprezentantul unor noi forme de gândire, dincolo de bipolarism și de partizanat 100, dincolo de îngustimea intelectuală oferită de socialism sau de liberalism, ambele ideologii fiind "lipite", total aiurea, de cariera intelectuală a profesorului francez. A fi de stânga sau de dreapta e o opțiune îngustă, valabilă doar pentru intelectuali nesemnificativi în raport cu schimbările
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și bucureșteni). Această lume răutăcioasă, insidioasă, nihilistă, profund înrădăcinată în mediul universitar postdecembrist, nu are nicio valență epistemologică. Ceea ce face să existe o luptă în istorie și prin istoria scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrisă sunt, mai degrabă, intențiile conferite cunoașterilor, înregimentarea acestor cunoașteri în partizanate și dispute ideologice. În acest caz, avem ceea ce Popper numea mizerie a istoricismului. Există ceva insidios în structura omului modern, în gândirea sa incapabilă să se ridice dincolo de partizanate, de subiectivisme, de tot felul de polarități ideologice. Istoria îți arată, îți oferă (strategii și tehnici de luptă), dar nu te îndeamnă niciodată să te lupți, să îți "precizezi opțiunile" această deviză totalitară. Precizarea opțiunilor ideologice este unul dintre elementele-cheie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu acea putere-cunoaștere a instituțiilor politice. Discursurile din societățile moderne țin loc artificial de dueluri și de lupte deschise. Această concepție a utilizării istoriei în luptele social-politice este validă doar atunci când ele nu urmăresc interese subiective, personale sau susținerea unor partizanate. Foucault nu a luptat pentru un interes mărunt, al său sau al unui grup, ci pentru altfel de practici, altfel de discursuri în societatea contemporană. Luptele lui Foucault nu se înscriu nici în "a doua stângă", nici în formarea unei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
A gândi cu istoria înseamnă a dez-autoriza cultul modern idei-putere, responsabil pentru menținerea dialecticii (guvernare-opoziție) și responsabil pentru cultul reprezentării (în politică și în cunoaștere). Întotdeauna în istoria conflictelor moderne cei care au fost dincolo de guvernare, dincolo de politică și dincolo de partizanate s-au aflat, în situația celor "prinși la mijloc". Acest lucru devine vizibil și șocant în războaie civile. Mai sunt dispuși civilii să plătească nota de plată pentru acțiunile tribaliste ale intelocrației și guvernelor? În ce măsură civilii sunt "un rest mut
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai mult pentru creierele de televiziune de prin media. Dacă această "stângă românească" ar exista prin cărți și atitudini civice similar cu cea din Franța, din Anglia sau din SUA, atunci aș susține-o necondiționat drept o contrapondere binevenită la partizanatul nedemocratic, de gașcă și fără scrupule al unei "drepte" monopoliste, care își exercită presiunea la nivel instituțional și mediatic asupra vieții intelectuale românești. Unele dintre motivele pentru care spațiul mioritico-intelectual românesc nu are o stângă intelectuală sunt: 1) dificultatea condițiilor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
într-o manieră clar-obscură. Acest "pozitivist neașteptat"229 a întors pe dos fața filosofiei (îndeosebi a ontologiei heideggeriene), a lingvisticii postbelice, atot-hegemonice, și a istoriilor în cheia unui pozitivism obedient politic și redundant la nivelul tehnicilor de figurare. Istoria și partizanatul politic nu se admit decât în cazul Curții și al saloanelor sale politicianiste. Însă istoria are o funcție ideologică sine qua non prin seriile ei de date, de informații și de poziții între puteri; o funcție de a crea noi idei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politice. Cum preciza Foucault, ideologia nu exclude factorul științific, ci, dimpotrivă, îl implică drept o reduplicare fondatoare. Oricum intelectualii de mâine și formele tradiționale de exercitare a puterii nu se vor mai întâlni... Pentru Hayden, atitudinea de parti-pris ideologic, de partizanat cu o anumită facțiune politică este "ireconciliabilă"247 cu ideea de știință. Prin "ideologie", profesorul american se referă la angajarea unor cunoașteri umaniste în platformele program ale unor facțiuni politice. Foucault atribuia o cu totul altă conotație conceptului de ideologie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unde au apărut, între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de colecția „Adonis”, și-a publicat majoritatea poeziilor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
940. Încă din primele rânduri ale articolului-program, s-a explicat stringența apariției acestei publicații, pentru caracterul ei independent din punct de vedere politic, în care se dorea prezentarea realităților din societatea românească de după Marea Unire, dar și situația internațională, fără partizanate politice. Nu s-au făcut precizări directe legate de statutul confesional al ziarului (acesta fiind independent), iar tematica era de interes general (și nu una religioasă), publicul vizat fiind reprezentat de întreaga populație a capitalei (și nu numai: el s-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a repausat din cauza lipsei de colaboratori, de redactori iscusiți, de neplata abonaților și mai ales din cauză că devenise instrument "marghilomanist" deci ceva cu totul greșit"957. Arhiepiscopul a acuzat așadar, redacția ziarului că nu a fost "iscusită" și că a făcut partizanat politic, devenind "instrument marghilomanist". După dispariția publicației Albina, s-a încercat înființarea unui nou ziar la București. Au existat numeroase discuții între responsabilii cu dezvoltarea presei catolice românești de la Iași și de la București, în vederea materializării acestui proiect considerat de importanță
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în sânul conducerii editurii au coexistat două tendințe care s-au ciocnit frecvent: una propunea colaborarea cu regimul, cealaltă era reticentă față de acesta. Alte ziare importante au fost monarhistul liberal ABC și La Vanguardia, care-și arăta în doze echilibrate partizanatul catalan și spiritul liberal moderat. (Jose Maria La Porte Fernandez-Alfaro, op. cit., p. 87.) 215 Propagandă, în sensul de apărare a poziției Biserici Catolice în societate și de expunere a viziunii sale în toate problemele trecute și actuale și nu în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în birou, sau în ideal, ci cu unul văzut în natura sa fiziologică și-n perspectiva restaurării sănătății sale integrale, având caracterul unui umanism autentic. Medicina secolului înțelege, poate, cel mai bine cearta prelungită dintre vechi și nou, ca și partizanatul pentru modern, al lui Charles Perrault (1628 - 1703) în „Parallèle des Anciens et des Modernes“ și al lui Bernard Fontenelle (1657 - 1757) în „Entretiens sur la pluralité des mondes“. Este în spiritul medicilor să distingă mai exact între tradiție = experiență
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ideologică în favoarea promovării valorilor. Așa cum se arată într-un articol de bilanț ( În pragul celui de-al doilea an), periodicul ignoră „trecătoarele tulburări ale timpului, pentru a urmări afirmarea seninelor puteri ale spiritului omenesc”. Abandonarea oricărui angajament ideologic și a partizanatului politic nu înseamnă totuși o diminuare a implicării în actualitate - dovadă stau rubricile „Evenimente culturale”, „Portretul săptămânii”, „Între șvarț și călimară”, „De la A la Z”, „Răsfoind revistele” -, ci doar acea libertate care i-a îngăduit R.l. să devină una dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
Iorga, democrația se sfîrșea acolo unde începea naționalismul. Iorga respecta democrația și admitea sistemul politic predominant în țările prietene și aliate ale României. El știa de ce Președintele Wilson sprijinea autodeterminarea României. Deși Iorga dorea unitatea tuturor românilor ca egali, iar partizanatul său pentru democrație din primul deceniu al perioadei interbelice era sincer, el nu considera democrația de tip occidental din România ca un rezultat al unui proces organic. Anomaliile din politica românească nu au făcut decît să-i întărească ulterior îndoielile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în această paradigmă fac mai degrabă istoria conflictului asupra continuității care au încordat relațiile interetnice din Transilvania. Administrarea probelor care conduce inexorabil la concluzia "netemeiniciei teoriei imigraționiste" lasă loc prezentării citatelor prin care sunt luate poziții diverse asupra continuității. Abandonarea partizanatului militantist și a poziției belice în favoarea analizei istoricului problemei și a instrumentalizării sale politice este reflectată, de pildă, de citarea in extenso a interpretării făcute de L. Boia în Istorie și mit în conștiința română (Dumitrescu et al., 1999, p.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]