534 matches
-
am vizitat după război, în Franța), pe Dan Scurtu... Cu Dan Scurtu am zburat odată pe sub podul de la Cernavodă, într-un Fleet sau Nardi, nu-mi mai amintesc exact. De vreo două ori am zburat și într-un hidroavion ca pasageră, doar. Prima dată țin minte că am amerizat cu un Cant, pe lacul Siutghiol. A doua oară eram într-un Savoia S55, care făcea un zbor cu ocazia paradei de 10 mai, era probabil prin '38 sau '39... Îi cunoșteam
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
sectorul Stalingrad, mai întâi pe aerodromul de la Kotelnikovo, apoi pe cel de la Plodovitoje. În această campanie, escadrila primește noi aviatoare: Victoria Pokol, Maria Nicolae și celebra Smaranda Brăescu. Aceasta din urmă avea să facă și zboruri din proprie inițiativă ca pasageră la bordul unor avioane de bombardament greu Heinkel 111, deasupra Stalingradului. Tinerele femei dormeau în corturi, aveau de înfruntat arșița zilei și frigul nopților în plină stepă, praful și pericolul partizanilor. Pentru Mariana Drăgescu, aceasta a fost etapa cea mai
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mi-a înghițit mare parte din viața mea, copiii. Nefiind, prin urmare, apă, nu poate fi un loc de eșuare, dacă ar fi să ne gândim la vasele care eșuează din când în când din cauza comandanților care "se țin" cu pasagerele aflate într-o croazieră spre nicăieri cu fericiri întâmplătoare. Deși, pe locul unde-mi duc veacul l-aș putea numi și așa, dacă ar fi să iau în tragic ceea ce cred unii despre provincie. Eu am trăit și trăise aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să înăbușe ființa eterică. În iubire, dragă Valeriu, oamenii sunt egali, ca și în moarte. Imbecilii și geniile simt același lucru, au aceleași porniri, se comportă aproximativ la fel, diferența stă în nuanțe. Iubirea este o victorie, de cele mai multe ori pasageră, a îngerului. De ce această secundă? În dramă fiecare secundă e determinantă, ori e vorba de prima, ori de a douăzeci și șaptea, este generată aceeași tensiune. Oricum, nu avem voie să pierdem niciun om pe drum, dacă ascunde în el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât 10 paturi. Într-un moment de confuzie politică și organizatorică În care se vânturau tot felul de reforme dar de fapt se urmăreau rezolvarea unor interese meschine personale câțiva dintre colegii noștri mai tineri cu putere de decizie administrativă pasagera care nu cunoșteau nimic din valoarea spitalului de neurochirurgie ar fi dorit să-l reprofileze. Prestigiul, memoria prof. Oblu și intervenția fermă a clinicii de neurochirurgie (prof. H. Aldea, prof. dr. N. Ianovici) a pus capăt acestui posibil act de
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
insulă, nesperînd totuși să dea șase șase, Își Încercase norocul cu numele străbunei ortografiat În fel și chip. O găsise. M-am pus și eu pe căutat și am avut confirmarea. Într-adevăr, de pe vasul Pannonia, În iulie 1906, debarcase pasagera Pomján Flore, loc de origine, satul Piskárkos, Hungary. Aceleași coordonate pe lista de pasageri a vasului Caronia, ajuns la New York În august 1913. Neîndoielnic era ea, Floare Pomean, cu numele transcris potrivit ortografiei maghiare și cu denumirea localității de proveniență
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pielea rumenită ca pâinea scoasă de pe vatră. A fost un șoc pentru că am întâlnit-o în poarta casei părintești, tocmai ieșisem să mă duc nu știu unde. M-am oprit și-am început să fluier admirativ: asemenea minijupă purta și-o profesoară pasageră prin școala noastră generală; dar asemenea picioare bine proporționate nu crescuseră în satul nostru! (S-au născut în acel an, 1969, și s-au dezvăluit peste vreo 16 sau 18!). Lita era absolventă de școală medie, cum încă se spunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
râsul și acolo atacam brusc, spunîndu-le că am apă caldă (ceea ce conta înainte de'89). " Ce faci, măi, căscatule, dormi?" mă trezește un agitat care voia cu orice preț să mai avanseze cinci metri până la locul accidentului. I Mă uit la pasagera mea din nou. Cred că deja se citea pe fața mea dorința și pentru o secundă am avut senzația că mi-a citit gândurile, așa că am întrebat-o: "Ei?" "Ei, ce?" răspunde senzuală, dîndu-și puțin ochii peste cap. Urcăm până la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
familie și societate... Oricum, tu ești un partener de discuție mult mai bine ancorat în realitate decât maică-ta! Dar ea e mama voastră și trebuie s-o respectăm așa cum este! Să sperăm că fu vorba doar de o rătăcire pasageră... Nu-i mai puțin adevărat că și eu am partea mea de vină, că în afară de bani, o soție mai are nevoie și de un dram de iubire, capitol la care eu am rămas dator... Meseria, bat-o vina! Se cuvenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mi-a zâmbit. Nu știu dacă suferă, n-am vorbit despre asta. Poate a mai făcut alte avorturi, n-am întrebat-o. Pare liniștită. S-a așezat lângă mine și nu ne-am sărutat. În centru nu riscăm. E o pasageră prudentă, o ființă în trecere, în afara țarcului ei. În dimineața asta este mai severă, țeapănă ca balonul cu care-i îmbrăcată. Suge crucea de argint și simt că ceva îi lipsește, ceva uitat în micuța ei vizuină. Este rezervată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fost împreună acolo. — Fugi de-aici! Știi cum i se spune în LA? — Cum? —Patrick Sexton. Nu că-i bună?! Nu cred că-i genul meu de bărbat. — Fugi de-aici! E genul tău întru totul, bazat pe o relație pasageră, fără complicații. Dar fii atentă la nevastă-sa. E nebună rău de tot, mai ales dacă-l bănuiește că-i place de cineva cu adevărat. Ascultă, păstrăm legătura. Pe curând, mai spuse Daphne și închise. Ν Echipajul de pe Essex mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Titanicul se apleca vădit spre prora, Încetul cu Încetul luminile-i slăbeau. Eram cu toții uluiți, amuțiți. Deodată, o chemare, aceea a unui bărbat care Înota; am manevrat barca de salvare astfel Încât să mă Îndrept spre el; Șirin și o altă pasageră mă ajutară să-l ridic la bord. În curând, alți naufragiați ne-au făcut, la rândul lor, semn și ne-am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că a atins 101 ani? Un zâmbet amar că viața ei bate la porțile neantului? Cine știe? Dar această trecere pasageră prin viață și toată cohorta de sentimente ce o însoțește, îmi cuprinde gândurile și mă interpe lează în prag de ducă..., pentru că anul acesta fac și eu 80 de an i! A fost o vreme, dragul meu, Mie mă‐adresez
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să fie atinsă de degetele "cerești": "Nu eu sunt cel care gândește. ideile sunt cele care mă gândesc pe mine." Shelley scria: Atunci când creează, mintea este asemenea unui jar mocnind, asupra căruia un suflu invizibil determină o flacără strălucitoare și pasageră". Suflul inspirației este un fulger, un trăsnet", atestă și René Char. În poezia Cerească atingere, Lucian Blaga descrie astfel dicteul: "Ce arătare! Ah ce lumină!/ Stea albă-a căzut în grădină,//necăutată, neașteptată: noroc,/ săgeată, floare și foc.// ...S-a-ntors ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
se pierd tradițiile, credințele, morala strămoșească; prin cartea mea, eu pun cutuma în drepturi, o revigurez, îi dau legitimitatea cuvenită!” Așa aș (mi-ai) spune! Doar justiția (opinia) modernă condamnă imixtiunea în (sfânta) familia altuia. Una este o relație extraconjugală, pasageră, la cotitura unei întâmplări și alta este o încercare disperată, diabolică de însușire a bunului (bărbatului) alteia, proprietate privată cu cununie! De ce te-ași condamna pentru apărarea unui adevăr, unui bun câștigat prin căsătorie? Drama este că femeia căzuse într-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
în timp ce eu îmi trag burta înapoi ca să nu-și dea seama cât sunt de grasă. După un timp destul de lung, simțim nevoia de aer și respirăm adânc. Mă desprind puțin din îmbrățișarea lui și mă întind lângă el, într-o pasageră stare de semiconștiență. Stăm așa, față în față, zâmbind prostește, cu totul prizonieri obsesiei de a ne săruta, dar privindu-ne și trăgându-ne sufletul la răstimpuri. Ne simțim foarte fericiți și ne întrebăm uluiți cum de am avut șansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
relație liberă, fără obligații. Treptat, se îndrăgostesc unul de altul, dar pentru că e un film franțuzesc, adică plin de bun simț psihologic, și nu un film american siropos, își dau seama că, fiind așa cum sunt, nu pot transforma aventura lor pasageră în ceva serios. Amândoi văd în despărțire cea mai bună soluție. E un film frumos, trist și apropiat de realitate. Apoi am venit la Jake, am pus niște muzică sentimentală și am început să ne sărutăm pe canapea. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au dat medicii. Charlotte a găsit două bucăți de carne congelată în frigider și insistă ca Jim să le țină, pe rând, pe ochiul învinețit. Doamna Jim a fost arestată - la timp, după părerea mea. Polițiștii au avut o tentativă pasageră de a-l aresta și pe Finn, dar Charlotte a dus tratative cu ei pe niște tonuri atât de energice și de stridente, că la sfârșit nu mai știau cum să ascundă cătușele și să iasă mai repede pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Mi-a zis că unele relații durează toată viața, și că altele sunt făcute să dureze doar câteva zile și că așa e viața. După care mi-a povestit despre nu știu ce tip din Paris, cu care a avut o aventură pasageră absolut incredibilă, de patruzeci și opt de ore. Mi-a zis că niciodată n-a mai trăit o asemenea pasiune și că știa că nu va dura, dar lucrul ăsta a făcut ca totul să fie și mai intens. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și nereușit reparate zvâcneau Învinețite. Altfel suntem bine cu toții, Sorin lucrează pe un mare vas de croazieră, Ocean’s, este bine plătit de firma Princes internațional, are viză USA pentru ape dar și teritorială, are o relație cu o fostă pasageră bogată care i-a propus să se căsătorească iar el mai analizează dacă să meargă sau nu În California, Sorina s-a căsătorit cu doctorul pe care Îl știe nenea Victor, s-au mutat la Timișoara și vor să plece
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
câteva sculpturi neterminate și matrițe albe, dezmembrate, unele erau năpădite de rotunjoară, pe astea mereu trebuia să le ocolim, îndreptându-ne spre intrare, în spate, în grădină, a mișcat ceva, întorcând capul, am văzut cu coada ochiului doar o umbră pasageră, s-a uitat și bunicul, probabil că a văzut-o și el, pentru că l-am auzit bombănind, curvele astea de mâțe, care se cacă-n iarbă. Am intrat în bucătărie, bunicul mi-a dat un scaun, spunându-mi să stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu îndeplinise parametrii pretențiilor sale, dacă era să se exprime în limbajul specific profesiei pe care o practica. Socotea că venise timpul să se așeze, să devină om cu familie, fiindcă timpul trecea impasibil. Își dădea seama că tinerețea este pasageră și apoi, cum îi spunea adesea mama lui, va lua o văduvă uitată de timp din cartier, sau în cel mai bun caz, îl vor însura babele. Știa că nu poate fi vorba de așa ceva, dar îngrijorarea mamei sale venea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
într-o masă neagră de cioburi. Mașina fu aruncată trei metri în spate pe garlinele sale, și se opri lângă șine. Capota, parbrizul și acoperișul fuseseră zdrobite de impact. Înăuntrul cabinei, familia zăcea într-o grămadă asimetrică, bustul decapitat al pasagerei din față încastrat în parbrizul spart. Tehnicienii fluturară din mâini către mulțime într-o încercare de a o liniști și se duseră spre motocicletă, care stătea pe-o rână cam la cincizeci de metri în spatele mașinii. Începură să strângă bucățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei înșiși spre a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru, parcă dornice să vadă toracele-planor cum trece în zbor peste capotă. Bărbatul de la volan și pasagera se rostogoliră amândoi în față pentru a întâlni parbrizul, atingându-l cu creștetul capetelor plecate în același moment în care profilul motociclistului izbi sticla. O trombă de cioburi de sticlă erupse în jurul lor, prin care, ca într-o celebrare, figurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmele corpului întors cu capul în jos al motocicletei la un metru deasupra coloanei sale vertebrale. Brațul drept îi intră prin parbrizul spart, pierzându-și mai întâi mâna sub ghilotina ștergătorului de parbriz stâng, apoi antebrațul la impactul cu fața pasagerei din față, retezându-i pometele drept. Corpul motociclistului se roti grațios pe-o parte într-un slalom elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l la punctul central de sudură. Picioarele i se rotiră în jurul mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]