505 matches
-
3. ’"b: „Tată-tău” (Dt 32,C, „Părintele” (Is 63,16), „Tata” (Ier 3,4; 31,9) (SC); „Părintele”, „Tata” (Ier 3,4;31,9) (Blaj); „Tatăl” (Dt 32,6), „Părintele”, „Tata” (Ier) (BVA); „părinte”, „tata” (G-R, BS); „Tata” (C); pater (LXX); „pater” (Vg); „Père” (BJ); „Father” (RSV). Contexte: Ha la-YHWH tigemaló zo’Ö ‘am n">"l we lo’ ƒ"k"m ha lo’ hó’ ’!>k" q"nek" hó’ ‘"œek" wa-yekonenek" (Dt 32,6): „Pe Domnul îl răsplătiți astfel! Popor nechibzuit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tată-tău” (Dt 32,C, „Părintele” (Is 63,16), „Tata” (Ier 3,4; 31,9) (SC); „Părintele”, „Tata” (Ier 3,4;31,9) (Blaj); „Tatăl” (Dt 32,6), „Părintele”, „Tata” (Ier) (BVA); „părinte”, „tata” (G-R, BS); „Tata” (C); pater (LXX); „pater” (Vg); „Père” (BJ); „Father” (RSV). Contexte: Ha la-YHWH tigemaló zo’Ö ‘am n">"l we lo’ ƒ"k"m ha lo’ hó’ ’!>k" q"nek" hó’ ‘"œek" wa-yekonenek" (Dt 32,6): „Pe Domnul îl răsplătiți astfel! Popor nechibzuit și fără
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110,9c: Q":Äš we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”. 3.2.1.2. Numele revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl”, voc. „Părinte” (Blaj, BVA, G-R); „Tatăl”, voc. „Tata” (BS, C); „Pater” (Vg); „(le) Père” (BJ); „(the) Father” (RSV). Acest nume exprimă esență revelației Noului Testament cu privire la Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
we nÄr"’ šemÄ, „Sfânt și înfricoșător e Numele lui”. 3.2.1.2. Numele revelat (ho) pater: „Părintele/ Tatăl”, voc. „Tatăl” (Rom 8,15)/ „Părintele” (Gal 4,6) (SC); „Tatăl”, voc. „Părinte” (Blaj, BVA, G-R); „Tatăl”, voc. „Tata” (BS, C); „Pater” (Vg); „(le) Père” (BJ); „(the) Father” (RSV). Acest nume exprimă esență revelației Noului Testament cu privire la Dumnezeu, fiind comparabil ca importanță și procent de ocurenta cu YHWH/ ’A:Än"y în Vechiul Testament. Așa i se adresează sau vorbește despre el Isus
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și procent de ocurenta cu YHWH/ ’A:Än"y în Vechiul Testament. Așa i se adresează sau vorbește despre el Isus în evanghelii: Páter, kýrie to¤ ourano¤ kaì tQÎs gQÎs..., „Tata, Domn al cerului și al pământului” (Mt 11, 25); ho pater mou, „Tatăl meu”; însă, cel mai adesea, pur și simplu ho pater; ucenicii sunt îndemnați să i se adreseze și ei cu Páter hQmÄÎn, „Tatăl nostru”. Cand, în Evanghelia după Ioan, Isus își afirmă dumnezeirea, el folosește acest nume: EgÄî kaiÙ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
i se adresează sau vorbește despre el Isus în evanghelii: Páter, kýrie to¤ ourano¤ kaì tQÎs gQÎs..., „Tata, Domn al cerului și al pământului” (Mt 11, 25); ho pater mou, „Tatăl meu”; însă, cel mai adesea, pur și simplu ho pater; ucenicii sunt îndemnați să i se adreseze și ei cu Páter hQmÄÎn, „Tatăl nostru”. Cand, în Evanghelia după Ioan, Isus își afirmă dumnezeirea, el folosește acest nume: EgÄî kaiÙ ho patgr hén esmén, „Eu și Tatăl una suntem” (În 10,30
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să i se adreseze și ei cu Páter hQmÄÎn, „Tatăl nostru”. Cand, în Evanghelia după Ioan, Isus își afirmă dumnezeirea, el folosește acest nume: EgÄî kaiÙ ho patgr hén esmén, „Eu și Tatăl una suntem” (În 10,30); en emoì ho pater kagÄî en tÄÎi patrí, „Tatăl este în mine și eu în Tatăl” (În 10, 39); ho heÄrakÄîs emè heÀraken tòn patéra, „cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl” (În 14, 9). Și în Vechiul Testament Dumnezeu este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
israelit 250. Această paternitate este efect al alegerii și al răscumpărării din partea lui Dumnezeu, iar termenul e folosit pentru a arăta iubirea și grijă ocrotitoare a lui Dumnezeu. Isus însă nu-l numește pe Dumnezeu „Tatăl lui Israel”, ci ho pater, „Tatăl”, pater mou, „Tatăl meu” și, uneori, pater hymÄÎn, „Tatăl vostru”, după cum am arătat mai sus. Redând rugăciunea lui Isus din Getsemani, Evanghelia după Marcu transcrie ca atare cuvântul aramaic cu care Isus i se adresează lui Dumnezeu: Abba, „Tata
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Această paternitate este efect al alegerii și al răscumpărării din partea lui Dumnezeu, iar termenul e folosit pentru a arăta iubirea și grijă ocrotitoare a lui Dumnezeu. Isus însă nu-l numește pe Dumnezeu „Tatăl lui Israel”, ci ho pater, „Tatăl”, pater mou, „Tatăl meu” și, uneori, pater hymÄÎn, „Tatăl vostru”, după cum am arătat mai sus. Redând rugăciunea lui Isus din Getsemani, Evanghelia după Marcu transcrie ca atare cuvântul aramaic cu care Isus i se adresează lui Dumnezeu: Abba, „Tata” (Mc 14
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și al răscumpărării din partea lui Dumnezeu, iar termenul e folosit pentru a arăta iubirea și grijă ocrotitoare a lui Dumnezeu. Isus însă nu-l numește pe Dumnezeu „Tatăl lui Israel”, ci ho pater, „Tatăl”, pater mou, „Tatăl meu” și, uneori, pater hymÄÎn, „Tatăl vostru”, după cum am arătat mai sus. Redând rugăciunea lui Isus din Getsemani, Evanghelia după Marcu transcrie ca atare cuvântul aramaic cu care Isus i se adresează lui Dumnezeu: Abba, „Tata” (Mc 14,36). Jeremias e de părere că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de acest apelativ, de la forma corectă a vocativului grecesc páter (Mt 11,25 par. Lc 10,21a; Lc 11,2; 22,42; 23,34.46; În 11,41; 12,27-28; 17,1.5), la cea a nominativului cu articol ho pater folosit că vocativ (Mc 14,36; Mt 11,26 par. Lc 10,21b) și mai ales la alternarea, în aceeași rugăciune, a lui páter și ho pater folosite că vocative (Mt 11,25-26 par. Lc 10,21) indică o bază
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
41; 12,27-28; 17,1.5), la cea a nominativului cu articol ho pater folosit că vocativ (Mc 14,36; Mt 11,26 par. Lc 10,21b) și mai ales la alternarea, în aceeași rugăciune, a lui páter și ho pater folosite că vocative (Mt 11,25-26 par. Lc 10,21) indică o bază aramaica, ’Abba, care, în timpul lui Isus, servea și că vocativ, si ca formă emfatica, si ca formă cu sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu sufix de persoana I („Tatăl meu”, „Tatăl nostru”)251. Creștinii au învățat să folosească și ei acest nume în formă aramaica: ou gàr elábete pne¤mă douleías pálin eis phóbon, allà elábete pne¤mă hyiothesías en hÄÎi krázomen: abba ho pater (Rom 8,15): „Într-adevăr, n-ați primit duh de robie ca să vă fie iarăși frică, ci ați primit spiritul înfierii, prin care strigam Abba! (Părinte!)” (G-R) hóti dé este hyioí, exapésteilen ho theòs tò pne¤mă to¤ hyio¤ eis
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ați primit duh de robie ca să vă fie iarăși frică, ci ați primit spiritul înfierii, prin care strigam Abba! (Părinte!)” (G-R) hóti dé este hyioí, exapésteilen ho theòs tò pne¤mă to¤ hyio¤ eis tàs kardías hQmÄÎn krăzon: abba ho pater (Gal 4,6): „Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru ho pater, si pentru Abba. Doar când se vorbește despre el, ca, de pildă, în Evanghelia după Ioan, unde Isus folosește preponderent acest nume pentru a vorbi despre Dumnezeu 252, ori în expresia: patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤, „Tatăl Domnului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
folosește preponderent acest nume pentru a vorbi despre Dumnezeu 252, ori în expresia: patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤, „Tatăl Domnului nostru Isus Hristos” din epistolele apostolice (Rom 15,6; 2Cor 1,3; 11, 31; Ef 1,3; 1Pt 1,3), pater este tradus cu „Tatăl”. Percepția despre tata este un element ce ține de mentalități și, de asemenea, de experiență individuală. Distanță pe care capul familiei o păstra față de copii în majoritatea societăților tradiționale excludea familiaritatea, intimitatea. Dar în contextul Evangheliilor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
multe dintre acelea pe care le posedă numele divine din Vechiul Testament. În ordinea importanței, acestea ar fi: divinitate unică, iubitoare, iertătoare, ocrotitoare, transcendență, dar prezenta și apropiată, vrednica de încredere, care a creat toate și care este modelul suprem: șho pater,ț ex ho¤ pasă patrià en ouranožs kaì epì gQÎs onomázetai, „sTatal,ț de la care își ia numele orice paternitate în cer și pe pamant” (Ef 3,15). La acestea se mai adaugă implicarea Tatălui în mântuirea omului, dându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hòn apésteilas IQso¤n Christón: „Iar viața veșnică aceasta este ca să te cunoască pe tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, si pe Iisus Hristos, pe care l-ai trimis.” (G-R) 3.2.1.5. Transcendent, Desăvârșit 3.2.1.5.1. ho pater șhymÄÎn/mouț ho ouránios: „Tatăl ceresc” Expresia apare numai în Evanghelia după Matei, în care și stăpânirea lui Dumnezeu se numește basileía tÄÎn ouranÄÎn, în vreme ce în celelalte este numită basileía to¤ theo¤i. Aici ho ouránios semnifică transcendență lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
presus de toate, este „Tatăl nostru” și suntem îndemnați: ésesthe o¤n hymežs téleioi hÄs ho patgr hymÄÎn ho ouránios téleiós estin: „Fiți așadar desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (5,48). La v. 7,21, Isus vorbește despre ho pater mou en tožs ouranožs, „Tatăl meu care este în ceruri”. 3.2.1.5.2. ho hágios: „Cel Sfânt” (toate traducerile românești); „Sanctus” (Vg); „le Saint” (BJ); „the Holy One” (RSV). În 1In 2,20, kaì hymežs chrísma échete apò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
greacă. Semnificație de bază: cu putere/stăpânire peste toate. 3.2.1.7. Creator, Dătător de viață 3.2.1.7.1. ktístQs: „Ziditoriu” (SC, Blaj); „Dumnezeu” (BVA); „Ziditor” (G-R, BS, C); „creator” (Vg); „Créateur” (BJ); „Creator” (RSV). Întrucât ho pater conține și ideea de creator, ktístQs, nume de agent de la ktízÄ, apare o singură dată, în 1Pt 4,19:...hoi páschontes katà tò thélQma to¤ theo¤ pistÄÎi ktístQi paratithésthÄsan tàs psychàs autÄÎn...: „...cei ce sufăr, după voia lui Dumnezeu, să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
semantic al acestei expresii neotestamentare cu cel al lui ra> ƒese: din Vechiul Testament. Semnificații de bază: cel care are și manifestă bunăvoință statornica. 3.2.1.10.3. ho patgr tÄÎn oiktirmÄÎn: „Părintele milelor” (Blaj); „Părintele indurărilor” (celelalte traduceri românești); „Pater misericordiarum” (Vg), „le Père des miséricordes” (BJ); „the Father of mercies” (RSV). Acest nume și următorul se întâlnesc o singură dată în formula de salut din 2Cor 1,3: EulogQtòs ho theòs kaì patgr to¤ kyríou hQmÄÎn IQso¤ Christo¤, ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.15.1.), epískopos (3.2.2.16.2.); - feminine: hodós (3.2.2.15.5.); - neutre: arníon (3.2.2.13.3.), hilasterion (3.2.2.13.4.); • de declinarea a III-a: - masculine: mártys (3.1.9.2.), pater (3.1.10.5., 3.1.16.3. și 3.2.1.2.), basileús (3.1.8.2., 3.2.1.6.1. și 3.2.2.8.1.), pantokrátÄr (3.1.1.4.; 3.1.7.6. și 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.9.5.), TokQn (3.1.9.6.), Ro’eh (3.1.9.7.), YÄțQr (3.1.10.2.), YÄsQ: (3.1.10.3.), ‘OœQh (3.1.10.4.), ’!> (3.1.10.5. și 3.1.16.3.) - respectiv (ho) pater (3.2.1.2.), Ro‘eh (3.1.13.3. și 3.1.16.6.) - respectiv ho poimen (3.2.2.16.1.), MÄšia‘ (3.1.16.1.) - respectiv ho sÄter (3.2.1.11. și 3.2.2.13
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
8. YÄsQ: (3.1.10.3.), „Întemeietorul”, este tot un nume metaforic ce exprimă faptul că Dumnezeu este creatorul absolut, care a pus început la toate. 4.4.9. ’!> (3.1.10.5. și 3.1.16.3), respectiv (ho) pater (3.2.1.2.). Nume rar întâlnit în Vechiul Testament, metaforă pentru Creatorul a toate sau pentru Întemeietorul și Ocrotitorul poporului israelit, apoi, în Noul Testament, numele revelat menit să exprime dragostea necondiționată a lui Dumnezeu pentru fiecare om, exprimă o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fără echivalent în Coran: cele străvechi (Šaddai, ’Pl ‘ol"m, cele specifice revelației mozaice (YHWH, YHWH Te>"’ ÄÖ) sau care exprimă și legătura privilegiată cu poporul israelit (’!>r Ya‘aqo>) și mai ales cele ce țin de revelația neotestamentară (ho pater, ho sÄter, numele hristice și pneumatice). 4.5. Ni se pare interesant de comparat, în acest context, și modul în care numele divine sunt accentuate, puse în valoare, în fiecare dintre cele două cărți sacre.tc "4.5. Ni se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]