1,560 matches
-
atitudinilor față de actul poetic, de la modernismul recuperator, prin care s-a impus generația ’60, și până la postmodernismul textualist al optzeciștilor. Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
care va rămâne și tema predilectă a poetei, este „celebrarea iubirii ca stare privilegiată de comunicare (și comuniune) absolută” (Laurențiu Ulici). Poemele din Dogoarea și flacăra (1977), Tirania visului (I-III, 1982-1993), Ephemeris (1987), cu precădere sonete, cântă, cu un patos neobosit, dragostea, intensitatea trăirii, puritatea sentimentului, dar apar și unele sonuri, câteodată mai stinse, salvând versurile de la monotonia abordării unei teme unice. Culoarea violet, aleasă ca titlu pentru un volum din 2001, trimite la aceeași voluptate a erosului, pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
toate acestea, jucătorii nu vor fi recompensați în caz de victorie. Țara e prea săracă pentru a-și putea permite așa ceva. Eurosportul insistă cu istoria Mondialelor. Retrospectiva a trecut și prin episodul Argentina ’78. Actor principal: Mario Kempes, povestind cu patos cum a marcat el două goluri în finala cu Olanda și vorbind bombastic despre voluptatea neasemuită de a deveni campion mondial. Reporterul nu s-a mulțumit cu ipostaza de scrib extaziat, ci i-a pus fostei mari vedete și întrebări
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
-l comentez, când mai căpătasem experiență și curaj. Dacă eseurile despre opera lui George Bălăiță ți-au adus laurii concursurilor literare, cele despre opera teleormăneanului aveau să te conducă în cele din urmă spre debutul editorial, studiul critic Marin Preda. Patosul interogației fiind girat de editura focșăneană Pro Juventute, în 1997. Deși ecourile critice nu au lipsit, impresia mea e că nu s-a acordat suficientă atenție acestei contribuții la mai buna cunoaștere a prozei autorului Celui mai iubit dintre pământeni
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
mea e că nu s-a acordat suficientă atenție acestei contribuții la mai buna cunoaștere a prozei autorului Celui mai iubit dintre pământeni. În ce măsură viziunea confraților asupra creației tale a avut sau nu vreo influență în evoluția ulterioară? Marin Preda. Patosul interogației a apărut, cum spuneai, la Editura „Pro Juventute”, în 1997. A fost editura mea. N am știut că ai avut și o asemenea inițiativă, tot așa cum nici n-am mai auzit să fi editat vreo altă carte. De ce nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
public, propagând opinii, principii de care a fost călăuzită în viața sa de dascăl: popularizând rolul școlii ca instituție și factor de educație, prezentând frumusețea și menirea profesiei de educator, sau modelul dascălului și relația acestuia cu comunitatea sătească. Cu patos și dăruire, depăna gândurile despre mijloacele educării elevilor în spiritul adevărului, cinstei și dreptății, despre rolul muncii în educarea sătenilor în spiritul celor mai alese precepte morale care să guverneze relațiile dintre semeni: spiritul de cooperare, de solidaritate, de corectitudine
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu pricina scoate în evidență sensibilitatea mai curând psihologică decât metafizică a filozofului din Stagiria, cum și perspectiva sa istorist-evoluționistă ceea ce justifică atât privilegierea caracterului pur dramatic al tragediei (definită ca "imitație a unor oameni în acțiune"), cu toate nuanțele patosului și cu efectele speciale menite să câștige inima publicului, cât și formularea teoriei despre catharsis, termen medical desemnând "purificarea" de patimi ca efect al participării la spectacol 50. Nu întâmplător, prin contradicțiile semnalate între forma ideală a teatrului (tragedia canonică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îndrăgostitului de a comunica "adevărul" trăirii în mod adecvat, fără distorsiuni majore. De bună seamă, dacă e percepută "din off", cu detașarea spectatorului neatins de microbul pasiunii oarbe, orice poveste de amor pare nițel stupidă, stârnind ilaritate prin contrasul dintre patosul unor emoții pretins inefabile, "unice", și precaritatea mijloacelor de verbalizare, invariabil aceleași. Discrepanța în cauză devine, normal, un motiv legitim de meditație îngrijorată, "comedia" iubirii datorându-se faptului că discursul îndrăgostit nu reflectă de fiecare dată cu fidelitate psihologia îndrăgostitului
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
zgomotoase și mișcarea nervoasă a gurii, dezvelind niște dinți "rari și puternici", de carnasier. Salvarea pare să vină până la urmă, ca și altădată, tot din partea unei femei, ce intervine în discuție doar pentru a suspina, nostalgic, după trecutul evocat cu patos viril de aprigul general. Însă lamento-ul doamnei ("Ah, cneazule, unde-s vremurile de atunci!") exprimă de data aceasta un reproș mult mai grav, vizând incapacitatea de a iubi a "tinerilor" cu sânge subțiat și comportament limfatic. Simțindu-se provocat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
un model-comedia antică (teatrul lui Euripide). Drama lui nu reprezintă decât un „fenomen rece și aprins totodată, la fel de apt să înghețe sau să ia foc”, ce aduce în prim-plan contemplarea apolinică, idei paradoxale și reci; extazul dionisiac tinde spre patos și nu spre acțiune. Așadar, primul pas spre depărtarea de originea divină a omului reprezintă, analizând ideile lui Nietzsche, substituirea adevăratei origini a artei neplastice adică moartea tragediei. Apropierea de natura umană a însemnat revoluția dogmatică (omul în ipostaza divinității
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut necesară, se ridicau numeroase probleme care țineau de reînnoirea limbajului, prin reintroducerea în circuitul public a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
importanța extraordinară a Logosului ortodox 19. Partea a II-a Confesional și național Biserică, Tradiție și națiune Raportul dintre autoritatea laică și autoritatea religioasă a constituit o temă permanentă de discuție în care elita intelectuală s-a implicat cu mult patos, majoritatea dezbaterilor articulându-se în jurul noțiunilor de Biserică și Stat; Ortodoxie și Națiune. Problema falsei disocieri între "autohtoniști" și "europeniști" de care se face mult caz în discursul istoric comunist și post- comunist, plecând de la adecvarea sau nu la un
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
desemnează mai multe tipuri de pasiuni, genuri diferite ale vocației care orientează o existență. Dorința națională e omogenizantă - iar narațiunile de viață au tendința să înregistreze aplecările spre morală, cunoaștere, literatură sub un unic semn. Biograful poate implica un singur patos, și doar pe acesta îl vede de fiecare dată când trebuie să mobilizeze o forță interioară în spatele gesturilor și creațiilor unui scriitor. Chemarea națională e pasiunea generică. De aceea posibilitatea literaturii ca act inspirat și ca finalitate a unei vieți
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ca act inspirat și ca finalitate a unei vieți s-a bazat pe existența unei populații de indivizi animați de dorința patriotică. Pasiunea pentru literatură se naște din pasiunea pentru țară pentru că numai ea poate fi presupusă by default ca patos universal, prezent la toți membrii comunității etnice ca figură a angajamentului lor sufletesc. Misiunea națională a fost pasta moale din care se putea modela chemarea literară: asta nu însemna că orice operă urma să fie tendențios naționalistă, ci doar că
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
text a conferit fiecăruia un timbru personal, o "semnătură". Și totuși, chiar și în aceste condiții, gestul lui Eminescu ne învață ceva despre regimul singularității în cultura română. Maniera nu se fondează pe o altă "pasiune". Nu a existat un patos diferențiat care a luat locul dorinței naționale. Reinventarea chemării literare ca apel singularizat s-a bazat nu pe universul psihic, nu pe jocul facultăților interioare, ci pe proprietățile opace ale textului - pe capacitatea operei de a-și exemplifica particularitățile și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
estetic. E locul în care se instalează o nouă exemplaritate, abstractă, dificilă și periculoasă în același timp, care avea să culmineze în maniera eminesciană, cea care conduce proprietățile unui text direct spre societate, ca să transforme un joc al limbii în patos al existenței. În acest sens, Dimitrie R. Rosetti, autorul unui dicționar al contemporanilor, putea să spună în 1897 că scriitorii nu au nevoie de biografie pentru că o încorporează în creația lor: "Toată lumea n-a fost Bolintineanu, Sion, sau alt literat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
managerială. Diversele halte pe traseul activității lui profesionale sunt descrise cu maximă claritate, în termenii progresiei sau regresiei. Dacă problema succesului și a evaluării - de către sine și de către alții- sunt temele esențiale ale poveștii, activitatea lui David este descrisă cu patos, accentul fiind pus pe dedicare și pe implicarea personală, până la punctul de a defini unele dintre activitățile efectuate drept dependențe. Mai mult decât atât, aceleași criterii, adică progresul și succesul, sunt aplicate și organizațiilor în care David își desfășura aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
istorice au determinat alegerea sa, din 1870, ca membru al Societății Academice Române. Viața și scrierile lui Grigorie Țamblac (1884) este un studiu foarte documentat, construit cu rigoarea omului de știință și scris cu o frază sigură, însuflețită uneori de patosul argumentației sau de căldura caracterizării, dar, așa cum s-a demonstrat mai târziu, fundamentat pe o ipoteză falsă. În acest volum este publicată și traducerea scrierii atribuite lui Țamblac, Martiriul sântului, slăvitului martir Ioan cel Nou care s-a martirizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288081_a_289410]
-
semnificativă. Pentru a conferi un caracter inteligibil "marii mutații" pe care "însăși existența noastră istorică cea mai proprie o are înainte", Heidegger evocă mărturia lui Nietzsche, referindu-se la acesta ca la "ultimul filozof german care l-a căutat cu patos pe Dumnezeu" acel Dumnezeu care pentru Heidegger este prezent mai intens acolo unde este trăit ca interogare și problemă, decât acolo unde este transformat în certitudine și care cu toate acestea, diagnosticând epoca prezentă, a ajuns la înfiorătoarea concluzie că
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
doctor în filologie cu o teza publicată sub titlul Poetica minulesciană (1986). Debutează în 1957 în revistă „Steaua”, colaborând apoi la „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Participa la volumele colective Sub semnul revoluției (1959), Caiet de poezie (1964), Patos contemporan (1965), Împlinire (1966), Continuitate (1970), 46 scriitori în dialog cu județul Dolj (1977), „Ramuri” (1980), Almanahul „Ramuri” (1983). Semnează și Șină Leonte. Volumul de debut, Ploaie în aprilie, apărut în 1964, este structurat pe motive lirice autobiografice sau social-istorice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
buni" înșiși, adică cei distinși, puternici, superiori prin poziție și spirit, au fost cei care s-au considerat pe sine și acțiunile lor drept bune, de prim ordin, în opoziție cu tot ceea ce era josnic, meschin, vulgar și grosolan". Acest "patos al distanțării", cum îl numește Nietzsche, este ancorat în stratificarea socială și își găsește întemeierea chiar în etimologia cuvântului bun19 (lat. bonus, -a, -um), care înseamnă nu doar de bună calitate, ci și "bogat", "de neam nobil" sau "frumos". Această
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
revenind de drept criticii. S-a rostit cu venerație despre Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, a respins impostura, experimentul și modernismul strident. Remarca orientarea liricii europene spre „poezia de construcție”, cerebrală și era contrariat de neglijarea „patosului”, cheie de boltă a capodoperei. Mai târziu a văzut în poezia de la „Gândirea” un ideal, iar în ortodoxism, o șansă a literaturii române; o opțiune mai mult formală, tradiționalismul său fiind, ca și la alți poeți ai vremii, o formă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
Teribile conflicte cognitive rezolvate prin scris. Ceea ce pe el l-a determinat să se miște spre un ideal, idealul eroului sfânt, pe alții îi lasă indiferenți. Încă din copilărie, amușina urmele sfinților. Le citea vecinelor din Viețile sfinților cu un patos care smulgea de la auditoriu bocete și țipete. Ba chiar hotărâse, copil fiind, să o șteargă spre port cu gândul Athosului, să ia urma sfântului Ioan, însă un căpitan l-a izgonit spre casă. „Atunci am eșuat ca sfânt”, conchide ironic
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
pe respectul ce și-l poartă unii altora ca ființe raționale și ar avea nevoie de etici deontologice, și urmărind sporul global de plăcere obținut și ar avea nevoie de etici utilitariste. Titlul se legitimează însă așa cum e și de la patosul cu care media aduce în spațiul public vrăjitoria, ca și cum ar catapulta țara înapoi cu 1000 de ani. Pentru ei, pentru occidentali, suntem înapoiați și exotici. Nu suntem moderni și competitivi pentru că mentalitățile noastre nu sunt ale unor moderni, și nici
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o coloratură mistică, fără ca omul să fi fost un spirit religios. Influența romanticilor Jules Michelet și Edgar Quinet, a lui Lamennais, dar și a socialismului utopic se regăsește în opera politică și socială a tribunului, în care el investește fantezie, patos, o forță reală a elocinței. Ca polemist, jurnalistul se ilustrează în replica pe care o dă, cu sarcasm și întărâtare, Domnilor Eliade și Tell (1850-1851), dar mai ales în cele trei epistole adresate domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Întreprinzând o critică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]