634 matches
-
aproximativ 10% din populație), în care femeile se află la periferie, deși, teoretic, și ele, și bărbații au fost pasagerii aceleiași Mayflower la intrarea în tranziție (vezi Miroiu, 2003 b, p. 24). Nu ne rămâne decât să admitem că patriarhatulxe "„patriarhat" tradițional asociat cu cel comunist, grevându-se pe conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga al tranziției, au creat un patriarhatxe "„patriarhat" nou sau patriarhate noixe "„Pasti,Vladimir", aflate la începuturile teoretizării lor. 5. Concluziitc "5. Concluzii" După cum reiese din practica tranziției, „bărbații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
pasagerii aceleiași Mayflower la intrarea în tranziție (vezi Miroiu, 2003 b, p. 24). Nu ne rămâne decât să admitem că patriarhatulxe "„patriarhat" tradițional asociat cu cel comunist, grevându-se pe conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga al tranziției, au creat un patriarhatxe "„patriarhat" nou sau patriarhate noixe "„Pasti,Vladimir", aflate la începuturile teoretizării lor. 5. Concluziitc "5. Concluzii" După cum reiese din practica tranziției, „bărbații statului” consimt bucuroși să își ia povara macropoliticii și să o lase femeilor pe cea a micropoliticilor. În acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
la intrarea în tranziție (vezi Miroiu, 2003 b, p. 24). Nu ne rămâne decât să admitem că patriarhatulxe "„patriarhat" tradițional asociat cu cel comunist, grevându-se pe conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga al tranziției, au creat un patriarhatxe "„patriarhat" nou sau patriarhate noixe "„Pasti,Vladimir", aflate la începuturile teoretizării lor. 5. Concluziitc "5. Concluzii" După cum reiese din practica tranziției, „bărbații statului” consimt bucuroși să își ia povara macropoliticii și să o lase femeilor pe cea a micropoliticilor. În acest mod, femeile nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
femei și o empatie veritabilă față de alți bărbați. Uneori, empatia a fost înlocuită cu frica de „bărbații de pe stradă”, frică niciodată resimțită față de „femeile de pe stradă” și cu atât mai puțin față de „femeile de stradă.” În absența feminismului politic, patriarhatulxe "„patriarhat" structural rămâne neatins, inclusiv de legislația profemei. În România (ca de altfel și în celelalte țări est-europene - vezi Grünbergxe "„Grunberg,Laura", 2000, Johnsonxe "„Johnson,Janet" și Robinsonxe "„Robinson,Jean", 2003), feminismul s-a dezvoltat în zona societății civile, influențând rar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
legislative menite să asigure o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor au fost încurajate mai ales de către partidele social-democrate. Eu susțin însă că - într-o astfel de societate, în care domină conservatorismulxe "„conservatorism" de stânga - propensiunea spre ieșire din patriarhatxe "„patriarhat", spre emanciparexe "„emancipare" și autonomiexe "„autonomie" are nevoie de o asociere mai pregnantă cu liberalismulxe "„liberalism". Mi-ar fi greu să susțin încă necesitatea asocierii cu ecologia, deși în perspectiva celor relevate în ecofeminism, o astfel de asociere este dezirabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
liberalism". Mi-ar fi greu să susțin încă necesitatea asocierii cu ecologia, deși în perspectiva celor relevate în ecofeminism, o astfel de asociere este dezirabilă. Tranziția românească este, cred, un caz paradigmatic, în contextual, căruia i se pot studia metamorfozele patriarhatului, în condițiile marilor restructurări ale puterii și o bună lecție despre caracterul endemic al patriarhatului în absența unui feminism politic de anvergură, care să încerce să păstreze o justă balanță între „ceea ce este personal este politic” și „ceea ce este politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
celor relevate în ecofeminism, o astfel de asociere este dezirabilă. Tranziția românească este, cred, un caz paradigmatic, în contextual, căruia i se pot studia metamorfozele patriarhatului, în condițiile marilor restructurări ale puterii și o bună lecție despre caracterul endemic al patriarhatului în absența unui feminism politic de anvergură, care să încerce să păstreze o justă balanță între „ceea ce este personal este politic” și „ceea ce este politic este personalxe "„ceeaceestepolitic,estepersonal"”. Într-o societate atât de stratificată și de marcată de lipsuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
1975: Against Our Will. Men, Women and Rape, Simon and Schuster, New York. Bryson, Valerie, 1992: Feminist Political Theory, Macmillan, Hampshire. Bryson, Valerie, 1999: Feminist Debates. Issues of Theory and Political Practice, Macmillan, London. Bucur, Maria și Miroiu, Mihaela (eds.), 2002: Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Bucur, Maria, 2002a: Eugenics and Modernization in Interwar Romania, Pittsburg University Press, Pittsburg. Bucur, Maria, 2003: „Feminism, Nationalism, and Citizenship in Modern Romania, (1848-1918)”, paper presented at the AAASS National
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
propaganda regimului comunist”, în vol. Femeile în România comunistă, Olteanu, Cristina (ed.), Editura Politeia, SNSPA, București. Gherasim, Gabriel, 2002: „Constantin Dobrogeanu-Gherea și Lucrețiu Pătrășcanu - între patriarhalismul reformist al tradiției autohtone și străpungerile doctrinare emancipatoare”, în Bucur, Maria, Miroiu Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1910: Neoiobăgia. Studiu economico-sociologic asupra problemei noastre agrare, Editura Librăriei Socec, București. Gherea, Constantin Dobrogeanu, 1976: „Ce vor socialiștii români?”, în Opere complete, vol. II, Editura Politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
University of New York Press, New York. Millett, Kate, 1971: Sexual Politics, Aron Books, New York. Miroiu, Adrian (ed.), 2002: Instituții în tranziție, Editura Punct, București. Miroiu, Andrei, 2002: „Conservatorii români: între patriarhalism și construcția statului modern”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Miroiu, Mihaela (ed.), 1995: Jumătatea anonimă. Antologie de filosofie feministă, Editura Șansa, București. Miroiu, Mihaela, 1994: „The Vicious Circle of the Anonimity”, în Thinking, nr. 1, New Jersey. Miroiu, Mihaela
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Should Political Theory Be Now?, State University of New York Press, Albany. Nicolaescu, Mădălina, (ed.), 1996: Cine suntem noi?, Editura Anima, București. Nicolescu, Valentin Quintus, Pircă, Radu, 2002 „Femeia în gândirea naționalistă românească: patriarhalismul indiferenței”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Nozick, Robert, 1997: Anarhie, stat și utopie (1974), traducere de Mircea Dumitru, Editura Humanitas, București. O’Brian, Mary, 1981: The Politics of Reproduction, Routledge & Kegan Paul, Boston. O’Brian, Mary
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Editura Nemira, București. Phillips, Anne (ed.), 1998: Feminism and Politics, Oxford University Press, Oxford. Phillips, Anne, 1997: Engendering Democracy, Polity Press, Cambridge. Plumwood, Val, 1993: Feminism and the Mastery of the Nature, Routledge, London. Popa, Raluca Maria, 2002: „Dimensiuni ale patriarhatului în gândirea liberală românească între 1848 și al doilea război mondial”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Popescu Liliana (ed.), 1999: Gen și politică: femeile din România în viața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Democracy, Polity Press, Cambridge. Plumwood, Val, 1993: Feminism and the Mastery of the Nature, Routledge, London. Popa, Raluca Maria, 2002: „Dimensiuni ale patriarhatului în gândirea liberală românească între 1848 și al doilea război mondial”, în Bucur, Maria, Miroiu, Mihaela (eds.), Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești, Editura Polirom, Iași. Popescu Liliana (ed.), 1999: Gen și politică: femeile din România în viața publică, PNUD și AnA, București. Popescu, Liliana, 2004: Politica sexelor, Maiko, București. Quinton, Anthony, 1993: „Conservatism”, în A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
intelectuale) poate și trebuie să aibă relevanță pentru politicile publice. O parte tare a lucrării este demonstrația vastă, rar practicată în literatura românească de specialitate, a faptului că, adesea, ceea ce este personal este politic. Cristina Ștefan întreprinde o analiză a patriarhatului politic, extins de la relațiile de putere publice la cele private. În contrapartidă, ea argumentează pentru un model partenerial și pentru modelul egalității de șanse. Societatea modernă a avut limitele contractualismului între capi de familie, fapt pentru care negocierea legilor, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
remarc drept semnificative, în cadrul analizei făcute, concepte specifice pentru demersul de față, cum sunt familia monoparentală, drepturile părinților naturali, dependența de statul bunăstării, protecția socială a maternității 20, iar altele menite să circumscrie ansamblul social din perspectiva teoretică asumată: gen, patriarhat, discriminare de gen, relații de putere 21. Familia formată din copil și singurul său părinte trebuie recunoscută ca un tip aparte de familie și luată în seamă corespunzător la nivelul politicilor publice. În cercetarea stării de fapt, un demers constant
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este sancționată indirect (prin atitudini și comportamente cotidiene, la nivelul practicilor instituționale) devierea de la modelul clasic al familiei tradiționale. Am reușit să identific modalități subtile de manifestare a patriarhatului în viața privată, să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
căsătoriei între părinți, atunci, în cele mai multe situații, numele purtat de copii este cel al tatălui. În modul de manifestare a autorității, față de maniera tradițională, în care autoritatea putea fi deținută de bărbatul cel mai în vârstă sau de soț (în patriarhat), de femeia cea mai în vârstă sau de soție (în matriarhat), în cazul familiei monoparentale, autoritatea este exercitată de părintele unic, susținător al familiei. Din acest punct de vedere, familia monoparentală se apropie de modelul de autoritate specific pentru secolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
din moment ce se dedică muncilor gospodărești, au mintea ocupată de grijile cotidiene, nu pot decide pentru sine, sunt sensibile și vulnerabile, cum pot realiza totuși o bună educație a copiilor? Liberalismul românesc se oprește nu numai la ușa casei, de unde începe patriarhatul, ci, mai mult, chiar la granițele unui sex, deoarece femeile nu se bucură de libertăți nici în sfera publică. Moștenirea liberală va acționa, în planul ideilor, ca un mecanism de determinare a modului de abordare a multora dintre problemele pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este vizată destructurarea familiei rezultă în primul rând din centrarea atenției spre spațiul public. Privatul nu este luat în seamă în sensul emancipării femeilor, chiar în cadrul familiei. Deși în plan public liberalismul este profund emancipator, în plan privat, rămâne tributar patriarhatului. Premisele deschise de liberalism privesc emanciparea individuală, proces de înaintare spre autonomie, dar aceasta este predictibilă doar în spațiul public. În paradigma liberală, în prim-plan au fost aduse revendicările privind egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații, egalitate în fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acoperire și era de asemenea gratuit. Se realiza o protecție bună pentru mamă și copil (nu pentru părinte și copil)46. Acest lucru venea în continuarea tradiției patriarhale privind familia. Ar putea fi considerat un bun argument în favoarea ideii că patriarhatul, ca formă de dominare a femeilor de către bărbați, este constant, indiferent de organizarea politică a societății 47. 4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistătc "4.2. Provocări privind familia în paradigma marxistă" Feminismul marxist evidențiază bazele economice ale aservirii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
era tolerată (inclusiv hărțuirea sexuală, violul marital, alături de faptul că bătaia era folosită ca mijloc de educare a copiilor). Raporturile de putere în familie erau stabilite în favoarea statului, apoi a bărbatului ca soț și tată. Se acreditează existența unui dublu patriarhat (M. Miroiu, 2004, capitolul „Comunismul: emanciparea prin muncă și patriarhatul de stat”, pp. 185-213). Privatul este cercetat, planificat și bine luat în stăpânire de către stat. De aceea, sub aspectul vieții lor private, oamenii nu aveau șanse de emancipare. Relațiile de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
bătaia era folosită ca mijloc de educare a copiilor). Raporturile de putere în familie erau stabilite în favoarea statului, apoi a bărbatului ca soț și tată. Se acreditează existența unui dublu patriarhat (M. Miroiu, 2004, capitolul „Comunismul: emanciparea prin muncă și patriarhatul de stat”, pp. 185-213). Privatul este cercetat, planificat și bine luat în stăpânire de către stat. De aceea, sub aspectul vieții lor private, oamenii nu aveau șanse de emancipare. Relațiile de putere erau impuse în conformitate cu interesul public (de pildă, prin controlul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
În fond, însă, dificultățile lor (subordonarea, dependența, exploatarea, violența fizică sau simbolică) sunt o constantă, indiferent de regimul politic sub care trăiesc. Acestea se constituie și pot fi înfruntate numai în plan privat. Aici va avea loc marea confruntare cu patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat de demersul teoretic al feminismului radical. Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
întrupați și condiționați de nevoile acestui trup, trăim într-un context social-istoric dat. Acesta își pune amprenta inclusiv asupra corpului devenit corp politic (M. Miroiu, 2002, p. 143). Oprimările diferă în funcție de context, ca de altfel și dependențele, inferiorizările, chiar și patriarhatele. O astfel de observație este proprie feminismului valului III81. Maternitatea devine o categorie de analiză și un mod de construcție a identității. Pentru problematica familiei monoparentale, este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
întrebarea: care sunt șansele pe care un părinte singur le poate avea în condițiile în care pentru el sfera privată e resemnificată diferit față de părinții din familiile complete? Observația făcută în paradigma feminismului radical, conform căreia inegalitățile sunt puse pe seama patriarhatului 44, se poate verifica aici prin existența unui număr disproporționat de mare de familii monoparentale conduse de femei, față de cele conduse de bărbați. Structura de putere specifică patriarhatului și modul cum este constituită ordinea de gen apar ca surse de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]