827 matches
-
lăsându-și concubinele pentru prostituate și mai urâte. — Cum poate o femeie să schimbe asta? — Ți-am spus, totul stă în jocul minții. Adevărul e că bărbații au nevoie de încurajare, indiferent cât de puternici ar părea că sunt, zice patroana. În timp ce se uită la o pictură erotică în care un bărbat privește intens sânii unei femei, patroana continuă: — Fii oarbă la înfățișarea și la obiceiurile sale. Încearcă, de asemenea, să-i ignori manierele. Fii pregătită. Se poate ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spus, totul stă în jocul minții. Adevărul e că bărbații au nevoie de încurajare, indiferent cât de puternici ar părea că sunt, zice patroana. În timp ce se uită la o pictură erotică în care un bărbat privește intens sânii unei femei, patroana continuă: — Fii oarbă la înfățișarea și la obiceiurile sale. Încearcă, de asemenea, să-i ignori manierele. Fii pregătită. Se poate ca el să aibă trăsăturile unui panda, mirosul unui grajd, instrumentul său solar poate să fie mic precum o nucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
N-ai vorbit cu buzele tale de jos, nu-i așa? — Ă... ă... ă... așa este. — Pune-ți arta la treabă. Da, desigur. Jena mea se transformă în amuzament. — Ai putea ajunge să îți faci plăcere chiar și ție, zâmbește patroana. — Dar dacă... Fac o pauză, căci nu știu dacă pot să-mi fac întrebarea înțeleasă. Mă hotărăsc să întreb totuși: Dacă lui nu-i place ce fac? — Nu există așa ceva. Bărbaților le place, zice patroana cu încredere. Însă sincronizarea contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plăcere chiar și ție, zâmbește patroana. — Dar dacă... Fac o pauză, căci nu știu dacă pot să-mi fac întrebarea înțeleasă. Mă hotărăsc să întreb totuși: Dacă lui nu-i place ce fac? — Nu există așa ceva. Bărbaților le place, zice patroana cu încredere. Însă sincronizarea contează foarte mult și, de asemenea, starea sănătății sale. Și dacă mie nu-mi place de el? — Nu ți-am spus deja? Acordă atenție numai afacerii. Tu nu după el umbli, ci după buzunarul lui. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pretind că sunt excitată când nu sunt? — Prefă-te! E un afurisit de rol! Partea cea mai proastă e că atunci când ajungi la perfecțiune ești deja prea bătrână. Tinerețea se evaporă precum roua care se naște dimineața și moare după-amiaza. Patroana se aruncă într-un scaun. Pieptul ei saltă ca și cum ar fi fost pe punctulo de a se îneca, iar acum își trage suflarea. Cele două fete stau deoparte cu chipurile imobile. Îmi pun hainele înapoi și mă pregătesc să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scaun. Pieptul ei saltă ca și cum ar fi fost pe punctulo de a se îneca, iar acum își trage suflarea. Cele două fete stau deoparte cu chipurile imobile. Îmi pun hainele înapoi și mă pregătesc să plec. Un ultim lucru, zice patroana de pe scaun. Să nu dai niciodată glas dezamăgirii tale, indiferent cât de rănită sau furioasă ești. Nu încerca să te cerți cu el. Nici măcar nu știu dacă va fi vreo conversație. — Unora dintre bărbați le place să sporovăiască după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trebui să mă port ca o proastă? — Îți vei face un favor. — Dar... Nu mă pot imagina purtându-mă ca o proastă în mod intenționat. Îi spun: Nu-mi stă în fire. Fă în așa fel încât să-ți stea! Patroana mă fixează cu ochii larg deschiși. Pielea ei pare mult mai albă în lumina lămpii, apoi devine palidă, aproape vineție. — Vă mulțumesc, doamnă, îi spun. Scoțând acul de păr din buzunarul interior, îl șterge cu mâneca: — Vorbim despre supraviețuire. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vineție. — Vă mulțumesc, doamnă, îi spun. Scoțând acul de păr din buzunarul interior, îl șterge cu mâneca: — Vorbim despre supraviețuire. Cum ziceam, vreau să merit acul tău de păr. — A fost o lecție bună. La revedere și mulțumiri, îi spun patroanei, înclinându-mă ușor. Ea linge acul de păr: — Cu ce fel de bărbat o să te vezi, dacă nu te superi că te întreb? Asta aș vrea și eu să știu. Pășesc către ușă și ridic draperia. 10 De pe acoperiș atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fotografii, nu? Clienta pare să nu fie deloc atentă la mine. Dar, lasă, când o să mă vadă pe mine cumpărând‑o, poate o să se răzgândească. Mă grăbesc să ajung la casă, și femeia de la tejghea îmi zâmbește. Cred că e patroana magazinului, pentru că am văzut‑o intervievând personalul și vorbind cu furnizorii. (Nu că aș veni aici foarte des, e o simplă coincidență sau ceva de genul.) — Îmi pare bine să vă revăd, zice ea. Chiar vă plac ramele astea. — Mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot, zic cât pot de tare. Și la ce preț nemaipomenit! Însă clienta se uită la o carafă de sticlă și pare că nici nu ne aude. Câte ați cumpărat până acum? Cam... douăzeci? Ce? Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu ceva... spun, făcând privirea roată. — Ați putea să îi scrieți finului dumneavoastră numele întreg, sugerează patroana, săritoare. Care e numele de familie? — Ă, Wilson, zic, fără să mă gândesc. — Wilson. Și, spre oroarea mea, începe să caute în coș. W... L... uite un O... — Mai bine, zic repede, mai bine nu. Fiindcă... fiindcă... părinții lui divorțează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Și, spre oroarea mea, începe să caute în coș. W... L... uite un O... — Mai bine, zic repede, mai bine nu. Fiindcă... fiindcă... părinții lui divorțează și s‑ar putea să trebuiască să își schimbe numele de familie. — Serios? spune patroana, luându‑și un aer plin de compasiune, în timp ce lasă literele înapoi în coș. Ce îngrozitor. E o despărțire urâtă, înțeleg. Da, zic, uitându‑mă în jur, după ce aș mai putea să cumpăr. Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și un aer plin de compasiune, în timp ce lasă literele înapoi în coș. Ce îngrozitor. E o despărțire urâtă, înțeleg. Da, zic, uitându‑mă în jur, după ce aș mai putea să cumpăr. Foarte. Mama lui... a fugit cu grădinarul. — Vorbiți serios? Patroana se holbează la mine, și observ brusc că un cuplu din apropiere e cu urechile ciulite. A fugit cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu grădinarul? Era foarte... foarte bine făcut, improvizez, ridicând o cutie pentru bijuterii și văzând că este 75 de lire. Nu‑și mai lua mâinile de pe el. Soțul ei i‑a găsit împreună în hambar. În fine... — Doamne Dumnezeule! spune patroana. E incredibil! — E perfect adevărat, răspunde o voce din magazin. Ce? Mă răsucesc - și femeia care se uitase la ramele lui Suze se apropie de mine. — Vorbiți despre Jane și Tim, nu? Ce scandal! Dar parcă pe copil îl cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ramele lui Suze se apropie de mine. — Vorbiți despre Jane și Tim, nu? Ce scandal! Dar parcă pe copil îl cheamă Toby. Mă uit la ea, incapabilă să articulez vreun cuvânt. — Poate că Peter e numele lui de botez, sugerează patroana, arătând spre mine. Dânsa e nașa lui. Deci dumneavoastră sunteți nașa! exclamă femeia. Da, am auzit vorbindu‑se despre dumneavoastră. E ireal. Ireal. — Poate că dumneavoastră îmi puteți spune. Femeia înaintează și își coboară vocea. Tim a acceptat propunerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cum e, zic, disperată. Una‑alta... despre curățenie... ă, de fapt, cred c‑am să plătesc cu bani gheață. Caut în portofel și trântesc o bancnotă de 50 de lire pe tejghea. — Păstrați restul. — De care lumânare parfumată doriți? zice patroana. Puteți alege între vanilie, lemn de santal... — Lăsați, spun, și mă grăbesc spre ușă. Stați puțin! zice femeia, precipitată. Și ce s‑a întâmplat cu Ivan? — A... emigrat în Australia, spun și trântesc ușa în urma mea. Doamne, era cât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cârtițe. În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de gheață ale pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În urechi îmi țiuia ceva ca un fluid gregorian: ordinarium missae. Apoi, un om gârbovit ieși tiptil în stradă. Era încotoșmănat într-o pufoaică zdrențuită și căra o sacoșă burduhănoasă. Strigătul m-a bușit pe nări și pe gură: Patroane! Patroane! Dar aurul beznei nu se cutremură și aerul înțepeni nemișcat și uniform. Jean se îndepărta, se pierdea apărând și dispărând pe după cocoașele de gheață ale pieței. Își luase doar o sacoșă de mere pentru un alt început. Șarpele începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
viața pe care a dus-o în șatră.Teofana se întâlnise cu Izaura într-un turneu cu un spectacol în Olanda. Din întâmplare, cei din trupa teatrului de operă au servit masa la restaurantul „Izaura”, fără ca Teofana să știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost bucuria când s-au revăzut. — Nu mă gândeam că ne vom întâlni aici, a îmbrățișat-o Teofana. Cum de te-ai stabilit? Am muncit din greu împreună cu Păun și cu Rozmarin până când ne-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de la stăpân, și tăticu îi ardea o mamă de bătaie și-a doua zi îl ducea la altul. Și pe ea o dase la Casa de Mode, pe colț, pe bulevardu Pache, la sora lu madam Ioaniu, la Margo Geblescu, Patroana, cum îi zicea ele ntre ele. Un an a stat la croitorie și-a pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-sa mare, grecoaica : Dă-mi-o mie pe Vica la probă, zicea ele, că are șarm fata asta. Atuncea a văzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care mai fuge și-acuma... Casele lor a îmbătrânit și ele, e și ele pe ducă. Uite și la casa lu madam Ioaniu, cojită toată p-afară. S-a dus și biata madam Ioaniu, s-a dus și sor-sa, Patroana, s-a dus și bărbații lor, acu vezi că s-a-nvechit și casa. O avea madam Ioaniu de la bărba-su dintâi, de la Mironescu, a murit repede-repede ăsta, da a lăsat-o cu casă, și cu argintărie, și cu cristale, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vie sub ochi, ca și când ți-ar fi scris acum o oră, două ? Ca și când ar mai putea să se întoarcă... Așa cum în mintea ei de unsprezece ani mai spera, și aprindea lumânări mari, și se ruga câte o oră la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-lui. Trecuse atâta timp, dar ea încă îl mai visa, noapte de noapte : visa dormitorul masiv, de lemn de nuc și pe el, pierdut dincolo de tăbliile înalte ale patului, între perne cu dantele groase, înfoiate. Răsufla șuierător. Câteodată, avea la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la comuniști, zic io, când începe. Și numa atâta-mi trebe ! Că știi, face, că astea ce zic acu le-am zis todeauna... — Ba, madam Delcă, eu cred ! Eu am crezut de copilă ! Câte lumânări am mai aprins la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-ului, și cât m-am mai rugat să se întoarcă Papa acasă... în mai multe rânduri, în viață, mi s-a părut că simt mâna lui Dumnezeu deasupra mea - chiar și în timpul nenorocirilor. Nu sunt superstițioasă, dar lumea îmi pare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în cetate, ajutat de ai săi, a pus stăpânire pe loc și așa începe stăpânirea acestui principat putred de bogat, al doilea ca mărime, după cel mai mic stat din lume, care este Vaticanul. O biserică foarte frumoasă este dedicată patroanei principatului, sfintei Devota, martiră din sudul Italiei, din anul 304, ale cărei moaște au fost puse de creștini pe o barcă, pentru a le salva de pângărirea păgânilor, și încredințate valurilor mării care le-a purtat până aici. Tot aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]