533 matches
-
by-pass între mine și tine; numai tu poți învinge până și moartea... Eu sunt. Tu ești? motto: Când oamenii nu comunică să-și împărtășească iubirea există riscul să nu se cunoască niciodată... Nu pot să îți ghicesc gândurile; pune-mă pavăză la ele, atât! Sunt fidelă asemeni unui câine care își iubește stăpânul, născută pui de om, hrănită cu lapte de mamă, nu cu E-uri. Să nu te îndoiești niciodată de mine, mi-a intrat în sânge iubirea de oameni
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
vibreze, brațul să fie o aripă, iar în zborul meu degetele să înflorească poeme . - Vom sta acolo unde trebuie- au răspuns gândurile. În acest timp, gândurile negative s-au așezat pe umărul stâng. Voiau să-i reteze aripa care stătea pavăză la granița dintre bine și rău, dintre iubire și ură. Aripa a fâlfâit și toate gândurile negative s-au risipit... Și totuși balanța nu atârna întrutotul spre partea dreaptă; am descoperit un gând nehotărât care rămăsese agățat între granița celor
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
aud ecouri sparte din fântâni părăsite, secate de vremuri incerte; Strigă piatra nemângâiată de ape... Nu voi părăsi locul de baștină; voi săpa adânc în stâncă, să găsesc izvorul dătător de viață nouă... Voi fi chiar troița care va sta pavăză între bine și rău. Atitudine de ziua Unirii Țara mea plutește în derivă ca o arcă, de douăzeci și doi de ani a strâns numai minciuni. Astăzi pântecul ei a explodat nemaiputând ține greutatea lichelelor ce s-au îngrășat din
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gard; simbol al închisorii, cerul era de tablă inox, uneori de cupru, alteori de oțel. După cum se schimbă ziua pe timp de secetă, tablă de gard era și Dunărea, e drept, topită, pentru că înconjura granițele atâtor țări deci era o pavăză, un zid culcat și curgător, dar tot un zid. Așa învățase la școala de consultanță pe care o frecventa, dusă de mână de Mama, în care trebuia să învețe să se poarte cu oamenii, ea care avea tăcerea gardului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meu și fortăreața mea: Dumnezeul meu În care mă Încred,,. Pentru că El te va salva din lațul păsărarului, de ciuma distrugătoare. El te va acoperi cu penele Sale și sub aripile Sale te vei adăposti; adevărul Său este scut și pavăză. Nu te vei teme de groaza nopții, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă În Întuneric, nici de pieirea care pustiește În plină zi pentru că zici: ,, Domnul este adăpostul meu,, și faci din Cel Preaânalt locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai consistentă. Ciudat, pentru că nu se întindea mai aproape de ei, ci rămânea numai acolo unde o văzuse la început. Calistrat observase și el negura din față, pentru că îl simți încordându-se lângă el. Ridicase toiagul și îl ținea ca o pavăză înaintea lui Cristian. Vine! șopti acesta. Uită-te la mine, acum! Inspectorul se întoarse și îl privi pe moșneag. Iarăși văzu lumina aceea stranie strălucind în ochii lui. Trezește-te și lasă deoparte descântecul domniței, rosti Moș Calistrat, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în urmă cu trei ani. Intenționa să se lămurească asupra acestui lucru mai târziu, dar pentru a face asta, avea nevoie de toiag. Nu-i surâdea de loc ideea să o înfrunte singur cu mâinile goale. Iată însă că unica pavăză pe care o avea împotriva bestiei nu era de găsit. Oare să fi ascuns bătrânul toiagul? Puțin probabil, mai ales în situația în care duhul era din nou liber. Atunci, să i-l fi luat cineva? Această ipoteză era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit întotdeauna acolo
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună lumii că acum banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e o frumusețe, am spus. A fost încântată. Mi-a mângâiat mâna, după care s-a dus sus să se schimbe, cu câinele țopăind în urma ei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de română cu „Preda Buzescu“ îmi recitaseră: Tebecistul scoase o secure mică Și lovind pe Preda pavăza îi strică! Mai mult mă enerva acea pată roșie care se lățea de la o zi la alta fără ca eu s-o pot opri, fără să pot face ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Contimporanul la arghezienele Bilete de papagal...). După cum a observat Ov. S. Crohmălniceanu, și literatura lui Mateiu Caragiale își are rădăcinile în stilul Art Nouveau (filtrat prin bizantinism)... Articolele programatice ale lui Adrian Maniu de dinaintea Primului Război Mondial: „Cicatrizarea rănilor de lance pe pavăza lunii“ (în Noua revistă română din 22 iunie și 13 iulie 1914) și „Poezie“ (în Cronica din 12 iunie 1916), arată un adversar al anecdoticului pitoresc și un adept al intelectualizării peisajului: „Poezia nu mai e atît de importantă cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
văită: - Poți fi sigură că ăsta n-a văzut în viața lui un motor. - Liniștește-te! spuse Janine. Deodată tresări. Pe marginea drumului, chiar lângă mașină, se înălțau, neclintite, câteva forme înfășurate în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină. - Păstori, spuse Marcel. În autobuz domnea liniștea cea mai deplină. Cu capetele plecate, călătorii păreau că ascultă glasul vântului, slobozit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Ne-a spus că el e arămar și că va topi aramă. A făcut un cuptor de pietre și a topit aramă din care ne-a făurit vârfuri de sulițe și de săgeți și topoare. Mie mi-a făcut o pavăză. După aceea ne-am dus mai departe și am găsit o pădure mare în care ne-am oprit. Ne-am făcut colibă, și am trăit din vânat. Eram șapte. Dar pe unul l-au sfâșiat fiarele. Am rămas șase: eu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
boltelor albastre Zugrăvi-vor a lor cale spre imperiile voastre, Fluvii cu de pavezi valuri înspre Roma curgători. "De pe Alpi ce stau de-asupra norilor cu fruntea ninsă, De prin bolți de codru verde, de prin stâncile suspinse, Pe a pavezelor sănii coborî-vor în șivoiu; Cu cenușa pocăinței și-a împlea pământul fruntea, Cu cenușa Romei voastre - moarte legioane, - punte Peste râuri. Și nimica nu se v-alege din voi. Veți ajunge ca-n tâmpire, în sclavie, degradare. Pas cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În clipa aceea mulți oameni și-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic " Dacă Galilei n-a cutezat, având probe clare că pământul se învîrtește, cum o s-o facem noi?" Așa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Și mai e ceva, Galilei. ― Uită-te mai bine cum își arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos. ― Bine. Dar va trebui să duc într-o zi logica mea mai departe. Desigur, dacă nu fugi de ceea ce nu-ți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cuvânt: dandytc " Pe urmele unui cuvânt \: dandy" Motor de căutaretc "Motor de căutare" „Yankee doodle dandy”tc "„Yankee doodle dandy”" Prin 1754, În timp ce cântau Încolonați În marș, ca să-și facă puțin curaj, sau În jurul unui foc, lângă corturi ori la pavăza unui fort, spre a-și mai pierde din Încordare, soldații generalului Braddock repetau În cor, pe o muzică zglobie: „Yankee doodle keep it up,/ Yankee doodle dandy,/ Mind the music on the step/ And with the girls be handy”. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de ce anume pentru dandy, misogini prin structură sau măcar spernogini, amazoanele intră În categoria puținelor femei Îngăduite În preajmă, ba chiar simpatizate. Dar războinicele din care ne-am făcut un scut, făpturi plăsmuite, și nu aievea, s-au dovedit o pavăză prea slabă, o matrice firavă pentru ce trebuia să Însemne o exhortație. A urmat atunci, dintr-o nevoie firească de pattern, de model cu totul bărbătesc, un alt catalog. De data aceasta, nu Închipuiri, ființe de hârtie, ci oameni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străbate Între tinzi întunecate; 107 {EminescuOpVI 108} În pereți de piatră goală Au înfipt făclii de smoală, Fumegând cu flacări roșii Luminează - ntunecoșii Stâlpi de piatră grei și suri Unde - atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
propria lor neîndemânare, licitând din ce în ce mai mult, pe măsură ce Stanley continua să ne dea lecții tuturor. Mi s-a părut că era un râs complice și am făcut un efort conștient să nu mă alătur, studiindu-i pe cei doi tineri din spatele pavezei de cărți. Apoi, la sfârșitul jocului, Tom a spus ceva ce m-a luat prin surprindere: — Nu te întoarce la Brattleboro, i-a spus el lui Honey. E trecut de miezul nopții și ai băut prea mult. Simplă bună creștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înșelătoare și de greșite sunt toate iluziile din om și m-ai învățat cum anume trebuie să fac, ca să mă lepăd de ele. Și iacătă, exact așa am și făcut! Ei bine, îți spun că lucrul acesta a fost ultima pavăză, care îmi mai ascundea ceea ce căutam. Înlăturând-o, am constatat, fără chip de întoarcere, că slujba mea de la Poștă, această activitate cu totul searbădă și stupidă, mi-a distrus de-a dreptul viața! Pot spune că am muncit Istorisiri nesănătoase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
el, neclintite. 24. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesubt. 25. Cînd se scoală el, tremură vitejii, și spaima îi pune pe fugă. 26. Degeaba este lovit cu sabia; căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic. 27. Pentru el fierul este ca paiul, arama, ca lemnul putred. 28. Săgeata nu-l pune pe fugă, pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el. 29. Nu vede în ghioagă decît un fir de pai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți / pribegi, pierduți prin sate / Bănuiți, bîrfiți / Iubitori de frumusețe, Înfometați / Amăgiți cu sisteme, / Fără pavăză În fața controalelor // Voi care nu vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj ce este uneori banal, simplu și chiar inutil, dar tocmai de aceea ciudat de Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze, unei măști ce ascunde adevăratele sentimente. Din această cauză, pentru tînărul, pentru străinul, necunoscutul care vedea și auzea aceste lucruri, ceremonia plecării trenului avea ceva emoționant și pătrunzător. Văzînd și auzind aceste gesturi și cuvinte - gesturi și cuvinte care, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
său, prin care acest perpetuu, incurabil îndrăgostit să-și poată exprima insațiabila dorință în stare să-l facă să uite precaritatea ființei: între daimonul său, a cărui prezență o semnalează uneori explicit și chemarea spre Transcendent, dragostea este, deci, singura pavăză. Simona-Grazia Dima: Interiorul lucrurilor Poeme ample, elaborate, din centrul cărora instanța lirică privește caleidoscopic realitatea, demontând-o în părțile componente și remontând-o, descriptiv meditativ, ca după o imersiune în adâncul propriu, favorizată chiar de datele extrinseci, aparținând lumii din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]