1,318 matches
-
să-mi văd prietenii. Vreau să rămân. Și avem hot dog, la prânz. — Îmi pare rău, spuse ea. Du-te la dulăpiorul tău și ia-ți lucrurile. Trebuie să plecăm. În fața școlii, două mașini de poliție și patru polițiști examinau pavajul. — Sunteți doamna Burnet? întrebă unul dintre ei. — Da. — Avem un raport de la o femeie din biroul directoarei, care a văzut totul, spuse polițistul, arătând spre o fereastră din apropiere. Este foarte mult sânge aici, doamnă Burnet. — Da, femeia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ăsta. Până și Zeliha. Și totuși, iat-o În prima vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
oraș, să poarte fuste scurte În culori strălucitoare, bluze mulate care Îi scoteau În evidență sânii ampli, ciorapi de nailon satinați și, o, da, tocurile alea amețitor de Înalte. În clipa aia, pe când pășea pe o altă piatră desprinsă din pavaj și privea băltoaca de noroi de dedesubt Împroșcând pete negre pe fusta ei de culoarea lavandei, Zeliha dădu drumul unui alt șir interminabil de blesteme. Era singura femeie din Întreaga familie și una dintre puținele turcoaice care folosea un limbaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vrut să recupereze pentru toate celelalte. La fel se Întâmpla și acum. În timp ce alerga, Zeliha Înjura administrația municipală trecută și prezentă, fiindcă, de când era doar o copilă și până acum, nu prinsese nici o zi ploioasă În care pietrele alea de pavaj să fi fost fixate ca lumea. Totuși Înainte de a termina de Înjurat, se opri brusc, ridicând capul de parcă ar fi auzit pe cineva strigând-o pe nume, Însă, În loc să se uite În jur după vreo cunoștință, se strâmbă la cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura și a cotit-o Într-o parte, Încercând să-și croiască drum prin mulțime. Însă, În graba sa, tocul pantofului drept s-a Înțepenit sub o piatră desprinsă din pavaj. Înfuriată la culme, și-a tras piciorul din băltoaca de sub piatră. Pe când Își scotea piciorul și pantoful din noroi, tocul s-a rupt, reamintindu-i astfel o regulă esențială pe care n-ar fi trebuit s-o uite din capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ceasul din perete arăta că Întârziase patruzeci și șase de minute și, pe când privirea Îi stăruia asupra lui, a părut pentru o clipă că ar vrea să plece. — E din cauza ploii... Răspunsul nedreptățea oarecum ploaia, fiindcă traficul, pietrele crăpate din pavaj, municipalitatea, urmăritorul și taximetristul, ca să nu mai vorbim de oprirea pe care o făcuse În bazar pentru cumpărături, ar fi trebuit considerate și ele responsabile pentru Întârzierea ei, Însă Zeliha hotărâ să nu pomenească nimic despre ele. Poate că Încălcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aproape strălucitor. Încet, cu mare băgare de seamă, Înainta de-a lungul unui pod Înțesat de mașini și trecători, de pescari ce stăteau nemișcați În vreme ce viermii se legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un far vechi și Încețoșat care o Îndruma pe un drum greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care i-l dădeau fustele mini; amintiri apăsătoare, spinoase pe care și-ar fi dorit să le poată arunca peste bord o dată pentru totdeauna; imaginea surorii lui mai mici, Zeliha, căreia Îi plăcuseră Întotdeauna fustele alea, pășind pe pietrele de pavaj din Istanbul cu pași dureros de grăbiți, de parcă ar fi vrut să scape de propria umbră. Pe când Înainta Împleticindu-se, Mustafa a Întors rapid privirea În partea cealaltă de parcă ar fi vrut să evite să vadă ceva ce nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
alegerilor libere. La fel, putea să facă un avort pe cont propriu, dacă avea nevoie de așa ceva. Zeliha a avut același vis de prea multe ori. Se vedea mergând pe o stradă sub o ploaie de pietre. Pe când pietrele de pavaj cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
au vreo legătură cu acest contract. ă Dar nu este adevărat, spuse Virginski obosit. ă Ah, adevărul! ridică Porfiri din umeri. Dacă va fi să devii avocat, Pavel Pavelovici, vei afla repede că nu trebuie să te bizui pe adevăr. § Pavajul acoperit de zăpadă de pe Nevski Prospect era plin de urme negre de pași. Porfiri mergea cu capul aplecat, uitându-se la urmele de pași și așteptându-se ca acestea să îl conducă spre soluția misterului și, deci, spre criminal. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
zăpadă de pe Nevski Prospect era plin de urme negre de pași. Porfiri mergea cu capul aplecat, uitându-se la urmele de pași și așteptându-se ca acestea să îl conducă spre soluția misterului și, deci, spre criminal. De fapt fixa pavajul doar pentru a evita să privească cerul deschis de deasupra care îi aducea aminte de nesfârșirea lumii, iar prezența mediatoare a clădirilor imense îi făcea bine, la fel cum îi făcea și crucea de lemn din jurul gâtului pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
abia începuse să se lumineze, acum dimineața a adus în lume destulă lumină ca să se putem observa cicatricea lui Marçal Gacho și să ghicim sensibilitatea mâinilor lui Cipriano Algor. Călătoresc cu viteză redusă din cauza fragilității încărcăturii, dar și a neregularităților pavajului. Livrarea mărfurilor care nu sunt considerate de primă sau secundă necesitate, e cazul vaselor rustice, se face, în acord cu orarele stabilite, la jumătatea dimineții, dar cei doi bărbați au plecat cu noaptea în cap pentru că Marçal Gacho trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dus să vizităm o sală secundară, cu tavanul strâns În câteva chei de boltă. Erau niște mici rozete, dar pe unele am văzut sculptată o față bărboasă și vag caprină. Bafomet... Am coborât Într-o criptă. După șapte trepte, un pavaj de lespezi duce spre absidă, unde ar putea să se Înalțe un altar sau un tron al marelui maestru. Dar se ajunge acolo trecând pe sub șapte chei de boltă, fiecare În formă de roză, una mai mare decât alta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Împotriva mea. Nu mai spuse nimic. Ceața palidă gudurându-se pe la geamuri, fumul galben gudurându-se pe la geamuri trecea ușor cu limba peste ungherele serii. Ne aflam acum pe o altă străduță, aburi albicioși exhalau din grătarele fixate În pavaj și prin ei se zăreau cocioabe cu pereții lăsați pe-o rână, profilându-se printr-o gradare de cenușiuri fumegoase... Am zărit, În timp ce coboram pe bâjbâite o scară (cu treptele nefiresc de ortogonale), figura unui bătrân cu o redingotă tocită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ei vechi pline de dâre și scâlciate și leproase, adăpostește oameni ce nu s-au mutat de-aici de sute de ani. Niște oameni cu mantii lungi, galbene. O piață locuită numai de taxidermiști. Ies numai noaptea. Cunosc piatra din pavaj, gura de canal prin care se pătrunde În Mundus Subterraneus. Sub ochii tuturor. L’Union de Recouvrement des Cotisations de sécurité sociale et d’allocations familiales de la Pattelerie numéro 75, u 1. Ușă nouă, poate că aici locuiesc bogătași, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acoperiș unde se ascunde o cameră uitată În timpul ultimelor partiționări ale spațiului. După ce a trecut În revistă strada, intră În cafenea și se așează la masa din colț, dar astăzi piața nu-l amuză deloc. Vede numai pietrele crăpate din pavaj și cerșetorii. CÎndva numită Place d’Armes, era scena biciuirilor În public și al cîte vreunei spînzurări ocazionale. Azi i se pare că chiar poate Întrezări silueta vechiului eșafod. De fapt, e o schelă Înălțată pe fațada catedralei, dar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
felul de materiale sintetice... Amuzați, cei doi amici se Întrec În a inventa modalități prin care se pot detecta restaurările lipsite de autenticitate: un sistem complicat de oglinzi care ar putea să-i prindă pe cei care utilizează falsuri În pavajele curților; supraveghere cu camere video pentru a-i prinde În flagrant cînd Înlocuiesc Îngerașii autentici de la fîntînile victoriene cu replici din ciment; alarme stridente care se declanșează cînd cineva repară un zid vechi cu cărămizi noi. La pomenirea cărămizilor, atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întorc acasă, complet beat cum eram, am comis acel marhworfin, adică am făcut să cadă de pe cal un libert. N-am făcut-o dinadins. Cuprins de amețeală, am alunecat printre picioarele animalului, care s-a speriat. Omul a căzut pe pavajul străzii, și i-a dat sângele dintr-un pomet. La ora cinci a aceleiași zile ușa casei mele a fost spartă, și doi gealați m-au tras afară din pat. Nu refuzasem să le deschid trimișilor tribunalului: pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a fost percheziționată, și bărbații, aduși afară. Rotari a recunoscut fețele a opt dintre cei care luaseră parte la banchet și fuseseră alături de Gregorio în timpul măcelului, iar eu am recunoscut șase; toți paisprezece au fost rupți în bucăți cu caii. Pavajul forului era roșu de sânge și presărat cu măruntaie la sfârșitul pedepsei, și douăzeci de capete tăiate erau făcute morman în mijlocul pieței. Pe la apusul soarelui, după ce li s-a dat drumul bătrânilor, femeilor și copiilor care nu se ascunseseră, orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se Înfipse ferm pe picioare. Vaporașul turistic dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În care locuia Annick se strânsese o mică mulțime, doi polițiști Încercau s-o stăpânească. Bruno se apropie. Trupul fetei era zdrobit de pavaj, dislocat Într-un mod straniu. Brațele frânte formau un fel de apendice pe lângă craniu, o baltă de sânge Înconjura ceea ce rămânea din față; probabil că Înaintea impactului, cu un ultim reflex de apărare, Își dusese mâinile la cap. „A sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
De ce ? Știi vreo pizzerie În zonă ? — Văd că au pizza de vînzare. Arată spre un fast-food cu aspect destul de nașpa. Și văd și o bancă. Arată spre partea opusă a drumului, spre o grădiniță Înconjurată de un gărduț metalic, cu pavaj, copaci și o bancă de lemn. Tu du-te să iei pizza. Îmi zîmbește. Iar eu mă duc să țin banca. În viața mea nu mi-a fost atît de Îngrozitor de jenă. Niciodată. Jack Harper mă duce la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
oarbă din parcul orașului? Ai auzit cum se roagă la fiecare trecător s-o lovească odată cu piatra și ai văzut că nimeni n-are degete ca să apuce o piatră? Te-ai uitat prin găurile din ziduri, din uși și din pavajele subțiate de prea multă așteptare? Ai văzut cum atârnă piatra uriașă de cuiul uriaș? Te-ai uitat la mine? Nu vezi că nu mai am piele pe față? Nu vezi că nu mai am piele pe mâini și nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Iordănel mai avea o pricină întemeiată și neimpozabilă pentru a se desfăta cu petecul său de doi mp în fața covrigăriei. Ferestrele dughenei răspândeau o boare caldă, un adevărat zefir îndulcind cu un strop subtropical climatul extrem continental al iernii pe pavaj, sub prelata albastră de polistiren. Acolo găsi domnișoara Carbon, printre coperțile ginecologice ale presei scrise, e ceva de groază la mahala, cum treci de Carol și Ferdinand, cum nu mai dai în loc de Adevărul și Libertatea decât de Bordel, Infractoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]