665 matches
-
de ani. Apăsarea trecutului este uriașă. Fiecare pas stârnește emoție și teamă. Zona întreagă păstrează ceva din solemnitatea rece a unui cimitir ale cărui dimensiuni nu pot fi cuprinse cu vederea. Oastea de strânsură, improvizată și cam boemă a cumanilor, pecenegilor și vlahilor a fost zdrobită de mândra armată maghiară. Prezența în viața de azi a localității a unor oameni cu trăsături cumane sau pecenege, precum și evoluția lingvistică demonstrează însă că, în pofida victoriei intrate în istoria ungurilor, rezultatul peste veacuri al
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
dă-o încolo de treabă! Ăla e român prin definiție. Ăla duce cioarecii la primărie și îi dă certificat de român... Eu mă gândesc la țăran bio-istoric. Pentru că el e purtătorul bio-istoric al românilor. Fără cioarecii lui, aici trăiau tătarii, pecenegii, cumanii, turcii, maghiarii, germanii... Pe cioarecii lui stăm. ȚUȚEA DESPRE ȚUȚEA Eu nu sunt un om pitoresc, eu sunt un om grav. Cred că sunteți de acord că, la rangul minții mele, nu sunt pitoresc. Dar în presă apar pitoresc
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
romanice). Și acest criteriu trebuie aplicat cu prudență, pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde este slavon, cât și în aromână, unde este împrumutat din greacă (din greacă îl are și vechea slavă). Cuvinte pecenege și cumane De la pecenegi și cumani, popoare migratoare care au străbătut spațiul de formare a limbii române, avem puține cuvinte; despre dușman și beci se spune că sunt, probabil, de această origine. Lucrul acesta dovedește faptul că românii au avut cu aceste popoare (și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
acela e de mai nainte sigur cine va stărui pe el și cari sunt elementele efemere. La 300 goții, la 375 hunii, la 500 gepizii, la 567 longobarzii și avarii, la 700 francii și moravii, la 800 ungurii, la 900 pecenegii, la 1 000 cumanii, apoi tătarii și slavii! Ei, ce s-au ales de toți? Ceea ce se va alege de d. C. A. Rosetti, de Giani și de Carada. Nimic. Rasa română e cea istorică în aceste țări, e cea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Petru Deljan, pretins fiu al țarului Gavril, până ce și acesta pieri prin alt șișmanid, Alusian, fiul țarului Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Vladislav. Dar după acestea chiar se mai nimici o mare oaste romeică în strâmtorile de lângă lacul Scutari. Aceste stări înfricoșate grăbiră invazia polovților (pecenegilor ) în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în Tracia veche și în Macedonia. Ceea ce cruțase războiul bulgar pieri acum (1048 - 1051) și când pecenegii, după ce sfărmaseră de trei ori despărțămintele de armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes a-i bate bine pe pecenegi, vin cumanii în locul lor; țară și locuitori cad în starea unei nemărginite barbarii; Tracia aparține unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
armată romaeică, trecură îndărăt peste Dunăre, veniră apoi, de la 1065 începînd, crunții cumani, se uniră cu pecenegi și prădară, uciseră și părăduiră țările dunărene până adânc în suta a douăsprezecea. Când la 1122 a succes a-i bate bine pe pecenegi, vin cumanii în locul lor; țară și locuitori cad în starea unei nemărginite barbarii; Tracia aparține unor păstori, unor nomazi români. Se născuse o anarhie generală. Basilios lăsă să subziste cele treizeci de episcopii bulgare și instalase în Ochrida un arhiepiscop
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de cearta papei Alexandru cu Frideric I. Aci apare deodată în fruntea unor evenimente nouă o naționalitate care pîn-atunci pare a nu fi avut o altă menire decât aceea de-a fi călcată de-a călare de slavi, bulgari, romei, pecenegi, cumani. Lumea slavilor de sud nu-și mai avea pe atunci centrul lângă Dunăre, ci la Ochrida și în Diocleea sârbească, pentru care s-a întemeiat arhiepiscopia din Antivari, care deveni chiar Scaunul primatului sârbesc. Episcopii latine, cari dispărură mai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și administrației din Dacia. De la plecarea romanilor și până la înființarea statelor feudale de-sinestătătoare, Țara Românească sub Basarab Iăc.1310-1352) și Moldova sub Bogdan I(1359-c.1365), teritoriile românești au fost atacate și dominate temporar de neamuri migratoare: goți, huni, slavi, pecenegi, cumani, tătari etc, populația daco-romană continuându-și existența în condiții dificile. În lungul răstimp al migrațiilor, comunitățile românești și-au păstrat organizarea socialteritorială și nu este exclusă activitatea unor mesageri, care să ducă știrile dintr-un loc în altul. Oricum
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
sutei a unsprezecea irupse cu putere în Europa poporul cumanilor sau al polovților, care pîn-atuncea petrecuse în Asia dincolo de Volga, era ca și ungurii de viță ugrică (din care cauză bizantinii le ziceau uți) și biruind pe chazari și pe pecenegi ocupară toată țara până la gurile Dunării și pîn-în șirul apusean al Carpaților și se așezară cu predilecție în frumoasa și binecuvântata țară care pe vremea aceea purta, după năvălitori, numele Cumania, iar în cursul sutei a treisprezecea începu a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numeroși români ce imigrau bucuroși din munții Emului și din Macedonia în statornicele șesuri ale frumoasei țări dunărene, lucru la care îndealtmintrelea erau și nevoiți prin multiplele persecuțiuni ale guvernului bizantin. În suta a zecea s-așezară pe pământul Valachiei pecenegii, iar aceștia făcură loc cumanilor, ce au stătut timp îndelungat pe locurile acestea (1083 - 1220). Dar și în vremea stăpânirii pecenegilor coloniștii români n-au încetat de-a curge într-una din Bulgaria și Tracia în Valachia. Pentru a-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îndealtmintrelea erau și nevoiți prin multiplele persecuțiuni ale guvernului bizantin. În suta a zecea s-așezară pe pământul Valachiei pecenegii, iar aceștia făcură loc cumanilor, ce au stătut timp îndelungat pe locurile acestea (1083 - 1220). Dar și în vremea stăpânirii pecenegilor coloniștii români n-au încetat de-a curge într-una din Bulgaria și Tracia în Valachia. Pentru a-i combate și reîmpinge pe cumani, guvernul unguresc rândui întîi ordinul cavalerilor germani (Cruciferi de Hospitali S[anctae] Mariae) apoi pe cavalerii
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu dumneata? prinse curaj Metodiu. — Nu-i destul! - răspunse matahala. Una-i limba, altul poate fi omul. Am mai lăsat eu un pâlc de drumeți care grăiau moldovenește mai bine decât mine și când colo s-au dovedit a fi pecenegi. Nu-i destul: să aud altceva. — Păi ce să-ți spunem? Uriașul păru că se gândește o clipă, apoi zise: — Ia spune-mi mătăluță, dacă zici că ești moldovean, ceva din „Testament”. — Parte-ntâi sau partea a doua? - întrebă Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te detașezi de senzații, să le controlezi. Gândește-te că nu ești de capul tău aici, reprezinți o comunitate. Un popor care nu-și poate controla senzațiile într-un perimetru istoric dat este un popor migrator. Gândește-te la bieții pecenegi: toți bărbați unul și unul. Cine ar fi crezut atunci că îi poate asimila? Și ce-a mai rămas azi de pe urmele lor? Două brățări și - reține! - o agrafă slavă! Acum te-ai liniștit? Broanteș tăcea mâlc. — Să-ți povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căci altfel, măi Metodiu, e vai și-amar de tine!”. Copilul sări iute în scorbură și nu după multă vreme tătarii ajunseră la stejar, înconjurându-1. Numai nu știu cum se face că nu erau numai tătari, ci și polaci, și turci, huni, pecenegi, ba printr-o crăpătură a scorburii, copilul zări și patru soldați romani. „Iar l-am scăpat! Oare unde s-o fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Camilar) Îl numea: „Poarta Furtunilor”. Prin acea poartă au trecut, mai la trap, mai la galop - dar mereu dinspre Răsărit spre Apus - toți Încălărații deșerturilor și pedestrașii mlaștinilor: Ostro-, Viziși Goți curați, Huni și Avari, Slavi și Bulgari, Unguri și Pecenegi și Cumani, Tătari și Cazaci. Și Ruși. Și Sovietici. Locul nașterii mele a cunoscut, În aproape două mii de ani (spun: „aproape”, fiindcă mă opresc În seara zilei de 21 iunie 1941), o singură mișcare În sens contrar - dinspre Apus către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nesfârșitelor unduiri adormite ale Bărăganului. Putea izbândi o ispravă nemaiauzită, o adevărată poveste vînătorească. Surugiul, trimis de Marghiloman însuși la haltă să-l aștepte, era un țăran fălcos, cu ochi mici, negri, ascunși sub arcadele proeminente ale feței lui de peceneg sau cuman. Se răsucise către el și privea cu gura întredeschisă către cele cinci dropii nemișcate, paralizate parcă. Desigur că îi zăriseră și cu mintea lor de pasăre pricepuseră și de ce se oprise droșca în dreptul lor. Dar nu se mișcară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Adrian Popescu... Și încă: George Vulturescu, Gellu Dorian, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stancu, Daniel Corbu, Constantin Hrehor, Liviu Papuc, Emilian Galaicu Păun, Dan Bogdan Hanu, Liviu Apetroaie etc. etc. Dușmánilor, "dúșmanilor" (sic!) le datorez trecerea prin inima mea a migratorilor, pecenegilor și cumanilor... Și le doresc să aibă parte de cât mai mulți... prieteni! Știu că ești foarte legat de Bârlad, orașul copilăriei tale. Cât de mult putem fi influențați de locul nașterii și al primei noastre luări în posesie a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în post! A trecut Dumnezeu pe lângă tine, nu i-ai prezentat onorul. 33. Autobuzul 8, Sibiu, Șelimbăr, Pădurea Dorului, Cisnădie. Ungurii au zidit cetate acolo unde cetatea știa să crească, regele Geza a pus primul piatra, apoi au venit cumanii, pecenegii, tătarii, mongolii, turcii, apoi au venit sașii. Emric, Vladislav, Slasburg, Francisc, piatră peste piatră. Peste cetate au trecut ciuma, holera, tifosul, focul, coloniștii, imperialiștii, principii, regățenii, comuniștii, comuniștii, comuniștii. Cetatea a fost colonie, apoi așezare între patru drumuri, apoi târg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și alte populații nomade răsăritene, anții, etnie de origine alanică, mai ales în Basarabia, iar urmele bulgare sunt insignifiante. Influența acestor nomazi euro-asiatici asupra spiritualității creștine autohtone se pare că a fost redusă, la fel ca și a altor migratori: pecenegi, uzi, cumani. În spațiul românesc, la începutul secolului al VII-lea, au pătruns și au conviețuit cu autohtonii, slavii, populație indo-europeană cu credințe, idei, practici, mituri, rituri proprii, atașați de religia lor păgână. Ei adorau mai multe divinități, cinsteau elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
hanului Krum. Înfrângerea avarilor și creșterea puterii militare bulgare au modificat situația politică la nord de Dunăre, dominația avară fiind înlocuită, în secolul al IX-lea, cu dominația politică și militară a statului (țaratului) bulgar până la instalarea ungurilor și a pecenegilor în aceste teritorii.3 Situația socio-demografică a teritoriului (arealului) românesc, în această perioadă, se caracterizează printr-o mai mare stabilitate a așezărilor și o creștere a lor, care se va accentua în perioada următoare. Aceasta este consecința dezvoltării economice, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este mai presus de orice îndoială. Ne putem întreba: cât a durat această dominație? Cum populația autohtonă, românească și slavă, nu putea s-o înlăture, dominația bulgară avea să înceteze numai prin înlocuirea ei cu o altă dominație. Astfel, instalarea pecenegilor la sud și est de Carpați, la începutul secolului al X-lea, a pus capăt supremației bulgare în nordul Dunării. În același timp, după 900, ungurii pătrund în Moravia și apoi în Transilvania. Stăpânirea bulgară în nordul Dunării a ținut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
va fi ocupată definitiv de bulgari. În 813, Krum a asediat Adrianopol și a deportat 10-40.000 de locuitori bizantini, pe care i-a așezat în "Bulgaria de dincolo de Dunăre". În tot cursul secolului al IX-lea și până la venirea pecenegilor, statul bulgar a exercitat o dominație nominală la nord de Dunăre. Cei surghiuniți în nordul Dunării au rămas aici până în vremea împăratului Teofil, când Bizanțul a trimis corăbii și, cu toată împotrivirea bulgarilor și ungurilor, au fost îmbarcați și aduși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub autoritatea unui "rege" (jula sau gyula). În același interval, ungurii au avut contacte și cu alanii. Spre mijlocul secolului al IX-lea (830), ungurii locuiau, după Constantin VII Porfirogenetul, în "Levedia" sau "Lebedia", aflată în bazinul Donului. În urma agresiunii pecenegilor, presați la rândul lor de chazari, Confederația ungurilor a fost zdruncinată: o parte din ei s-au retras la sud de Caucaz, în Persia, unde urma lor s-a pierdut, iar cea mai mare parte a lor a migrat spre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]