545 matches
-
Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile, fereastra, ventilul aragazului. Zăpăcit și pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Conducea un Mustang negru. Îi făcu semn cu mâna. Brad își porni motorul, demară și ea îl urmă. Nu-ți face prea multe speranțe, își spuse el. Dar adevărul era că își făcea deja. Capitolul 19 Lui Marilee Hunter, directoarea pedantă a laboratorului de genetică de la Long Beach Memorial, îi plăcea să se asculte vorbind. Marty Roberts făcea tot posibilul să pară interesat. Marilee avea un stil aferat și încuiat, ca o bibliotecară dintr-un film vechi, din anii ’40. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
explicație pe care am reușit să mi-o dau e, poate, simplistă, dar e și azi semnificativă pentru modul în care judec. Mi-am zis că acei sinucigași și-au pus în moartea lor toată dragostea lor de viață. Delicatețea pedantă cu care s-au îngrijit de detalii care n-ar fi trebuit să însemne nimic în ochii lor arată că nu le era deloc indiferentă lumea pe care o părăseau. Pavese a trecut pe la redacțiile câtorva ziare, interesîndu-se ce fotografii
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind în gesturi ale mele pedantă, să mă descopăr în cele mai ascunse cotloane din tine unde bate tăcut și o urechiușă a inimii mele care știe să asculte povești și să împingă bucurii către multele zile care vor urma. șase în primul loc: te găsești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să satisfacă standardele de înmatriculare, și Llanstephan fusese mai mult alegerea calculatorului de la UCCA decât a ei. Tatăl electrician și autodidact al lui Carol a fost dezamăgit și și-a exprimat nemulțumirea în discursul ranchiunos de la nuntă, plin de ironii pedante și insinuante la adresa membrilor familiei lui Dan și a invitaților care, provenind din clasa de mijloc, mai educată, crezuseră că încerca doar să fie amuzant. Nici unul dintre ei nu era credincios, iar lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
2005 Premiul literar „Giuseppe Acerbi“, Castel Goffredo, Italia. De asemenea, autorul a primit în 2011 Premiul Internațional pentru literatură de la Vileniča. Mica negresă Rog distinsele cititoare ale acestei cărți să nu mă eticheteze chiar de la-nceput ca fiind un tip pedant dacă am să-ncep cu un citat. În adolescență aveam tâmpitul obicei de a vorbi în citate, fapt pentru care aveam o faimă cam tristă în liceul Cantemir. Co legii mei se cărau la școală cu magnetofoane de zece kile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cazuistica întîmplărilor pentru de-a putea trăi ca vai de ea. [SELECȚIA ELEMENTELOR CONDUCĂTOARE] 2261 Nu e indiferent în virtutea cărui principiu se selectează elementele dirigente ale unui popor. E știința de carte? Vom avea o biurocrație cultă, dar poate cam pedantă. E onestitatea? Vom avea funcționari onești și de bun-simț, căci aproape toți oamenii în adevăr onești au mult bun-simț. E tăria fizică? Ostașul va domni în stat atunci. E slugărnicia? Vom avea [parte] de ciocoi și de canalii. E burghezia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
introdus în folclorul critic o serie de formule memorabile — „omul mecanomorf”, „portrete-destin” etc. Meritul lor e de a fi scos definitiv producțiile urmuziene din zona derizorie a „farselor” comice și „absurde”. „Enciclopedismul” hermeneutic devine însă, de la un punct încolo, excesiv de pedant, frizînd uneori delirul erudit. Textele urmuziene sînt puse în relație cu nume sonore din marea cultură universală, de la Platon, Ovidiu, Bosch, Arcimboldo, Botticelli, Athanasius Kircher pînă la Sade, Fr. Schlegel, Kierkegaard, Dostoievski, Kafka, Camus, Jarry, Beckett, Picasso, Klee, de Chirico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
veșmîntul de noblețe ascunde hipertrofii” care „desfrînează fantezia în acest spațiu al tuturor posibilităților” (p. 320). Amendînd prejudecata călinesciană a unui „Urmuz parodist”, Negrici consideră că „autorul parodiază parodia” și că „Din tendința de parodiere va rămîne constantă numai înlănțuirea pedantă a subordonărilor și distincția ostentativă a construcțiilor sintactice”. Concluziile sînt altminteri foarte în spiritul „modernismului tîrziu”: „consecințele acestei patologice terori a rostirii cuvîntului nu puteau fi decît opțiunea absurdului și tăcerea” (p. 321). Critica lingvistică - aplicată „didactic” în volumul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De experți în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atât de sinceră. Trebuia să fie de vârsta lui, chiar dacă fața săpată de vânt era sculptată cu o rețea de riduri care Îl făceau să pară mai vârstnic. Reprezenta o notă de căldură În acea adunare de personalități reci și pedante. — Știința vânturilor și a mărilor se Învecinează cu aceea a mișcării astrelor. Ca și aceasta, se nutrește cu calculul precis și cu dreapta măsură a lucrurilor, Îi spuse surâzând, pe când celălalt Îl măsura cu ochii săi limpezi. Ca În științele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Paradisului, ale Fecioarei Măria și ale docilei licorne Într-un desiș. Chiar și atunci când sălbăticia și haosul - cele două erau, de fapt, sinonime - trebuiau să fie reprezentate În fundalul picturilor cu sihastri sau scene din iad, ele erau aranjate la fel de pedant ca un parc, la fel ca și grădina Împrejmuită; ca și cum limitele fizice ale picturii erau ziduri metaforice de grădină și nimic din interior nu putea fi prezentat așa cum de fapt era, se comporta și se dezvolta. Fără Îndoială că pedanteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpam mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de spirit exuberantă, iar după un pahar sau două de șampanie, balonul de săpun al euforiei Îl Învălui din nou. Le povesti despre nodurile În papură descoperite de Archer și despre aparenta lui indiferență față de primirea extatică, imitând maniera puțin pedantă și lipsită de umor a tânărului, iar ei râseră din toată inima. Necazul cu Archer, observă Balestier, era că, după ce se autointitulase apărător al conștiinței teatrale engleze, avea acum convingerea că toată lumea era datoare să Îi ceară permisiunea și sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl izbi cu o forță aproape fizică, oprindu-l locului. Dacă Soțul ideal era genul care plăcea spectatorilor contemporani din West End, atunci Guy Domville, cu purtările sale de modă veche și limbajul Înflorit, cu eroul său de o moralitate pedantă și eroina reținută și răbdătoare, cu dilemele sale etice reale și pledoaria finală pentru sacrificiul de sine și renunțare, cu siguranță nu era. În ciuda ultimelor zile și ore când aproape se Îmbolnăvise de grijă, abia acum Începu să creadă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât din toate acestea se datora simplei invidii provocate de faptul că ea vânduse patruzeci de mii de exemplare din Îngerii de la răsărit și el doar opt mii din Portretul unei doamne? Și, mai recent, se surprinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și umbroase pretinzând, în glumă, că avea un ton albinos. Cine i-a vârât, domnule, mură în gură, compatriotului nostru, Tristan Tzara, ideea, curentul și denumirea de Da-Da? Două săptămâni s-a tot chinuit cu acest mic domn zevzec, pedant și încuiat, care nu pricepea absolut nimic din revoluția artistică propăvăduită de Robin, dar care, spre hazul tuturor, nu se putea abține a nu aproba, năuc, din zece în zece minute: "Da! Da!" Dar pălăria ce a folosit drept urnă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
situație) Partea întâi Timpuri prezente UNU Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă în gură, îi plăcea să coboare pe faleză în diminețile zilelor lui Tyr îdomnul Jones, oarecum pedant și interesat de originea lucrurilor, numea zilele săptămânii ziua Soarelui, ziua Lunii, ziua lui Tyr, ziua lui Wotan, ziua lui Thor, ziua Freyei și ziua lui Saturn și tocmai prețiozități ca aceasta, printre altele, îl făcuseră să-și piardă prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
De ce să nu ne Închipuim că la aceeași oră, probabil tot În București, un bărbat Încă tânăr, de o eleganță sobră, aproape austeră, stă absorbit În fața unei foi de hârtie proaspăt scrise: un tabel pe trei coloane, Întocmit minuțios și pedant. „Costumație. Pălărie melon/Sacou gris ușor/Sacou gris reiat/Sacou, vestă, 2 pantaloni bleu/Haină roșie, pantaloni scurți, vestă albă/Joben gris-perle, panglică neagră/Jachetă gris, vestă, pantalon, vestă albă/Onix negru sau altă piatră dură, de preferință verde (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fără referire la subteranele istoriei? Căci explicația istorică Îi lipsește lui Brummell. El mai are Încă admiratori, precum epigramaticul Cecil, oameni ciudați, interesați de el, precum Jesse 1, dușmani (aici nu cităm pe nimeni). Dar printre contemporanii săi Încrâncenați, printre pedanții de toate vârstele, preacinstiții care se poartă de parcă ar avea două mâini stângi, așa cum Îi vedea Rivarol pe toți englezii, mai există unii care se indignează, cu bună-credință, Împotriva răsunetului stârnit de numele lui Brummell. Împovărați de o moralitate gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu se mai sfârșească (așteptam din clipă-n clipă ca zâmbetul lui Zoran să se transforme În schimonoseală de furie că fusese păcălit), așadar, Într-un moment oarecare pentru auditoriul remarcabil de răbdător cu divagațiile mele, am schimbat brusc tonul pedant cu unul decis, aproape tăios. - Am reflectat mult asupra celor discutate cu domnul Redford și opțiunea mea nu s-a modificat câtuși de puțin. Am de pus Însă o condiție: vreau să fiu sigur că Îl voi avea alături, În calitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Își citește cuvântarea. Nu caută efecte oratorice, nici strălucirea literară. Proza lui e densă, uneori greoaie, întotdeauna plină de miez și bogată în nuanțe care se cer cercetate cu cea mai mare atenție. E un scris profesoral, fără să fie pedant. Aceasta nu înseamnă, firește, că proza lui Salazar - proza citită de el în atâtea conferințe, lecții universitare sau cuvântări politice - este înghețată, că emoția nu răzbate nicăieri sub perioadele acelea masive, bine echilibrate, care se leagă una de alta într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asemenea ei. Grupate În același loc, cuprinse permanent de freamătul unei competiții de amintiri, alcătuiau o mică insulă Într-un mediu care le devenise străin. Prietena de suflet a Mademoisellei era acum mumificata Mlle Golay, fosta guvernantă a mamei, Încă pedantă și pesimistă la cei optzeci și cinci de ani ai ei; rămăsese În familia noastră, mult timp după ce mama se căsătorise și se Întorsese În Elveția, doar cu doi ani Înaintea Mademoisellei, cu care nu era În termeni buni când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]