491 matches
-
și de deal, unde se creșteau caii. Cavaleria avea rol de cercetare, asigurarea legăturilor de comunicații și hărțuirea prin surprindere a inamicului. Deseori, calul era folosit ca mijloc de transport până la locul bătăliei, unde luptătorii descălecau și luptau ca trupe pedestre. Aprecierile asupra flotilei de Dunăre și asupra flotei Mării Negre a istoricilor înainte de 1989, în lipsa izvoarelor antice, sunt apreciate drept tendențioase și, pe alocuri, exagerate. Referitor la structura organizatorică a armatei, Ion Horațiu Crișan a formulat ipoteza că unitățiile erau conduse
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
numele stării sociale a locuitorilor, cari aparțineau la căpitenia locală a corpului Darabanilor")". Această numire se deduce, după unii de la nemțescul "Trabani" ce înseamnă pedestrași, dupa alții de la turcescul DER-BAN, adică păzitor de poartă. Darabanii constituiau un corp de armată pedestru și permanent. Din acest corp de armată se luau străjile la curtea Domnului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Darabani se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
două ori, în campaniile antiotomane din 1475 și 1476. Când erau chemați la oaste răzeșii erau obligați să se prezinte și ei la vileag, "dacă nu călări și întrarmați ca vitejii, măcar cum ii ajutau împrejurările", pregătiți pentru a lupta pedestru. Orășenii aveau obligația ca, în caz de război, să înarmeze un număr de oameni pe cheltuiala lor și să-i pună la dispoziția domnului. O categorie militară distinctă era reprezentată de „străjeri” și „călărași”, locuitori ai satelor de graniță care
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
din Germania, precum și baronii din statele cruciate. La sfârșitul lunii octombrie 1217, cruciații au ținut un mare consiliu de război la Acra. În urma acestui consiliu, armatele cruciate, care numărau 2000 de cavaleri, câteva mii de soldați călări, circa 20000 de pedeștri și numeroase trupe neregulate, au pornit la atac. Sultanul Egiptului Malik al-Adil știa că atacul se rezuma la o cavalcadă a feudalilor, iar întreaga expediție a cruciaților la limitele unui pelerinaj armat. Malik al-Adil se îndreptă spre Damasc, apoi trimise
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
-lea, ducele de Austria, se reîntoarse în Europa. Malin al-Kamil, sultanul Egiptului, propuse cruciaților ca aceștia să ridice asediul Damiettei, în schimbul restituirii Ierusalimului. Legatul papal, cardinalul Pelagius de Albano, determină consiliul de decizie să respingă propunerile sultanului Malin al-Kamil. Cruciații pedeștri porniră la asaltul Damiettei, dar Malin al-Kamil și garnizoana din oraș îi respinseră. Cruciații, întăriți cu noi forțe sosite din Europa, asaltară Damietta pe care o cuceriră la 5 noiembrie 1219. Cruciații aveau de gând să facă din Damietta un
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
a drepturilor politice. În epoca primitivă a Romei, conducerea societății era asigurată de patricieni. "Populus romanus" era organizat în trei triburi, 30 de curii și 300 de ginți. Fiecare trib avea un senat format din 100 de membri, o armată pedestră de 1000 de oameni și o cavalerie de 100 de oameni. Curiile aveau un rol important în mecanismul de conducere, întrucât, în cadrul adunării poporului roman, fiecare curie dispunea de un vot. Fiecare gintă cuprindea pe cei care descindeau dintr-un
Drept roman () [Corola-website/Science/296707_a_298036]
-
ani), Valentina Pândele (21 ani), Vasile Florea (21 ani), Vinerian Bădoi(29 ani), Viorel Oprea (22 ani), <BR> <BR> Notă: <BR> Asociații ale revoluționarilor sau victimelor revoluției din București: Szabó Attila, Merca Aurel, Matiș Lucian (artist plastic), Jurja Sorinel Dorinel, Pedestru Horia (profesor), Marin Vergică, Tamasz Burgya Iosif, Cristurean Rodica, Egyedi Imre, Borbély István, Cioară Viorel, Țiclete Mihai Călin, Grigore Borș, Teodor Pop, Emil Ciortea, Ballai Csaba Zoltán, Ioan Vălean, Ioan Inclezan, Corina Luminița Misan, Ioan Chira, Dinu Adrian Smical, Ioan
Eroi ai Revoluției Române din 1989 () [Corola-website/Science/317030_a_318359]
-
recrutate din rândul populației fără cetățenie romană din provinciile romane. Numele alelor erau preluate de la numele tribului, exemple fiind alele "gallorum", "hispanorum", "dardanorum", etc. Se știe că solda primită de aceste unități era mai mare decât cea primită de unitățile pedestre. În urma reorganizării armatei de către împăratul Constantin cel Mare, alele au devenit unități de apărare a granițelor. Soldații primeau diplome militare la încheierea serviciului, care dura 25 de ani.
Ală () [Corola-website/Science/317101_a_318430]
-
Un plastun (în limbile ucraineană, rusă: пластун) a fost la origini un soldat cazac pedestru din unitățile de recunoaștere și pază din Armata Mării Negre, iar mai târziu din cea a Kubanului, în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Aceste unități de infanterie au fost fondate în timpul războiului ruso-circasian, având ca obiectiv paza așa-
Plastun () [Corola-website/Science/317868_a_319197]
-
era constituită prin recrutare generală la nivelul proprietarilor de pământ din "gentes" și "clientalae". Există puține izvoare sigure despre istoria timpurie a Romei. Armata romană timpurie era organizată în trei triburi, fiecare dintre acestea oferind câte 1.000 de oșteni pedeștri comandanți de un "tribunus militum", plus trei escadroane formate din 100 de oșteni călare (aceștia puteau fi "equites" sau "celeres"), comandați de un "tribunus celerum". La începuturile armatei romane, echipamentul din fier era relativ rar. Pumnalele, spadele de bronz și
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
SdKfz 251 sau șenileta Renault UE pe care era montat un lansator de rachete. Avantajul acestei artilerii reactive era o mobilitate și o protecție sporită față de tractarea unui lansator de rachete Nebelwerfer. Vehiculul a fost poreclit "Stuka zu Fuss" (Stuka pedestră) și "Heulende Kuh" (vaca mugitoare). Arma consta în mai multe cadre (rame) de lansare atașate vehiculelor în lateral sau în partea dorsală. Muniția putea fi explozivă, de calibru 280 sau 300 de mm, sau incendiară, de calibru 320 mm. Cum
Wurfrahmen 40 () [Corola-website/Science/319775_a_321104]
-
această bătălie i se atribuise doar comandamentul Rezervei de Cavalerie. "**" GB Curial fusese promovat la gradul de GD înaintea bătăliei de la Aspern-Essling și i se acordase comanda unei diviziei 1 de Tânără Gardă, dar păstra nominal comanda regimentului de vânători pedeștri din Vechea Gardă, având funcția de maior general secund al acestora. Maiorul general al vânătorilor pedeștri (funcție onorifică), MdE Soult, se afla în Spania. "***" Pigeard ("La Garde Imperiale") îl citează pe GD Walther ca fiind comandantul direct al grenadierilor călare
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
de GD înaintea bătăliei de la Aspern-Essling și i se acordase comanda unei diviziei 1 de Tânără Gardă, dar păstra nominal comanda regimentului de vânători pedeștri din Vechea Gardă, având funcția de maior general secund al acestora. Maiorul general al vânătorilor pedeștri (funcție onorifică), MdE Soult, se afla în Spania. "***" Pigeard ("La Garde Imperiale") îl citează pe GD Walther ca fiind comandantul direct al grenadierilor călare. Este cert că acest general a petrecut o mare parte din ziua de 6 iulie conducând
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
conform noului sistem francez, în 4 companii zise „de centru”. Pentru a se completa batalionul, conform regulamentului, se adăugau a 2 companii zise „de elită” (una de grenadieri și una de voltigeurs pentru regimentele de linie, respectiv una de carabinieri pedeștri și una de vânători pentru regimentele ușoare), formate în general din veterani. "***" După bătălia de la Aspern-Essling GD Frère l-a înlocuit la comanda diviziei a 2-a pe GD Claparède. "****" După bătălia de la Aspern-Essling GD Grandjean l-a înlocuit la
Forțele prezente la bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/316590_a_317919]
-
în apropiere de biserica Sf. Petru. Soldații lui Murtzuphlos n-au fost în stare să le țină pipt latinilor ferecați în oțel și au abandonat turnul. În curând a mai căzut un turn, iar, spre seară, un detașament de franci pedeștri a spart porțile în sectorul de noed est al orașului și pe străzi au apărut cavalerii călări. Întăriturile capitalei se predau catolicilor una după alta. Garda lui Alexios V era rânduită în ordine de bătaie în centrul orașului și cerea
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
în școli, limitarea publicizării directe a alimentelor de tip junk food la copii și scăderea accesului la băuturile care conțin zahăr în școli. În construcția noilor așezări urbane, se întreprind eforturi pentru mărirea accesului la parcuri și dezvoltarea unor trasee pedestre. Numeroase țări și grupuri au publicat rapoarte cu privire la obezitate. În 1998 au fost publicate primele ghiduri SUA, cu titlul „Ghid clinic privind identificarea, evaluarea și tratamentul supraponderalității și obezității la adulți: raport privind dovezile”. În 2006, Rețeaua Canadiană privind obezitatea
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
ochii decât ca să-i închidă la loc pentru totdeauna, fără a putea să schițeze un gest de apărare. A fost o luptă scurtă, însoțită de un măcel consemnat în cronici: 1200 oameni au fost uciși, 600 de cavaleri și luptători pedeștri au fost făcuți prizonieri și duși în robie. Înfrângerea a însemnat un prim semnal de alarmă pentru cruciați, care așteptându-se ca Ayubizii să-și reia atacurile și profitând de luptele feudale dintre musulmani, au revenit la politica tradițională de
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
și corpul neînsuflețit al comandantului acțiunii de salvare, medicul aeropurtat dr. Dagheș. Odată cu încetarea legăturii prin radio cu elicopterul „Iasur nr. 046” grupa de comandă româno-israeliană a exercițiului a declanșat acțiunile de salvare. Deoarece zona accidentului putea fi accesată exclusiv pedestru, sau prin aer, rolul principal în acțiunile de căutare și salvare a revenit antrenaților și eficienților salvamontiști români, secondați de pompieri militari și de un elicopter SMURD. Din declarațiile unor martori oculari, după ce elicopterul s-a izbit de peretele muntos
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
maxim 30 de soldați. Aceștia puteau trage din interiorul tancului prin intermediul a opt ambrazuri aflate pe fiecare parte laterală a vehiculului. În timpul reînarmării din perioada interbelică, Germania nazistă a realizat potențialul și necesitatea introducerii unor transportoare blindate pentru trupe. Trupele pedestre și cele motorizate (dependente de o rețea de drumuri bună) nu puteau ține pasul cu unitățile de tancuri. Wehrmachtul a proiectat autoșenile blindate pentru ca infanteria să țină pasul cu tancurile. Acestea aveau un blindaj ușor, fiind echipate cu un motor
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]
-
aveau sarcini militare importante. "Pretorii" aveau rang inferior consulilor, le încredințate operațiuni de o anvergură mai mică. De obicei, în timpul lui Polybius, consulul avea în subordine două legiuni, iar pretorul o legiune. Legiunea obișnuită era formată din 4.200 de pedeștri și 300 călăreți. Bărbații cei mai bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
care au folosit vehicule motorizate pentru transport încă de dinaintea Primului Război Mondial, motorizarea completă a armatelor a început în perioada interbelică. Avantajele diviziilor motorizate au devenit evidente odată cu succesul Blitzkriegului german. Deși trupele motorizate nu erau mai eficiente în luptă decât cele pedestre, avantajul vitezei a fost decisiv. Infanteria putea să țină pasul cu tancurile germane, să protejeze flancurile diviziilor blindate și să apere mai eficient teritoriul cucerit de acestea.
Infanterie motorizată () [Corola-website/Science/320814_a_322143]
-
la rândul lor motorizate pentru a ține pasul cu trupele mecanizate pe câmpul de luptă. Transportoarele blindate și mașinile de luptă ale infanteriei pot fi înarmate cu: mitraliere, tunuri automate, tunuri de calibru mic și rachte antitanc teleghidate. În comparație cu trupele pedestre și cele motorizate, infanteria mecanizată poate menține un ritm susținut al mișcărilor tactice și, în cazul în care folosește vehicule MLI, deține o putere de foc superioară. Diviziile mecanizate necesită mai multe provizii pentru luptă (muniție și mai ales combustibil
Infanterie mecanizată () [Corola-website/Science/320815_a_322144]