1,264 matches
-
Vorbele călărețului nu ajungeau prea departe. De auzit se auzi doar râsul. Un râs surprinzător. Semăna cu râsul unei femei. Abia când se ridică zări sluga. Răsărise ca din pământ. Bine înarmată și urmată de un cal. Culese din mers pelerinele căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești cu mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
purta o mantie verde smarald, care amintea de culoarea steagului otoman. Și nu întâmplător preferase roșul și argintiul urmașul Văcăreștilor, Nicolae, în ton cu blazonul comtal al strămoșilor săi. În fine, Marioritza avea o slăbiciune pentru violete, așa că minunata ei pelerină, în contrast cu negrul costumului italian de amazoană, sugera prospețimea lor, reușind să atragă privirile multora, dar mai ales ale tânărului secretar Apostolache Stimo. Și Guibert zâmbi când văzu calul acestuia galopând strâns lângă calul ei. Pentru început, copoii stârniră mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de romburi, puncte și linii îi acopereau în întregime tatăl și se prelungeau cu o trenă la fel de colorată pe podele. Roșu viu, albastru transparent, galben și verde auriu, într-o feerică îmbinare, ca o veritabilă mantie de magician sau ca pelerina unui prinț fermecat. Și el stătea aplecat peste secrétaire, în dreptul ferestrei, și descifra niște desene ciudate. Poate că acolo, în acele desene, se aflau ascunse tainele unor vrăji sau complicatele trasee până la palatul vreunui zmeu înspăimântător care o răpise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe comoda din apropiere. Nu prea știa cum și-ar fi putut „scuza” valetul, așa că umplu pauza cu o tuse diplomatică. Hm, hm! Dar... te rog să iei loc. Abia aștept noutățile. Femeia își scoase încet vălul, își lepădă și pelerina. Zâmbea, fără să-l privească. Se amuza de încurcătura în care se afla consulul Franței. ― Una dintre noutăți, Excelență, ar fi că în curând vor sosi acei bani pe care, cu siguranță, îi așteptați de ceva vreme. A fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el atâția bani, de ce a făcut atâtea eforturi ca să grăbească semnarea tratatului? Femeia zâmbi clipind de câteva ori, ca să-și ascundă unda de tristețe din priviri. ― La asta n-aș putea să vă răspund, Excelență. Este taina lui. Își luă pelerina, își potrivi voalul, luă sfeșnicul într-o mână și adăugă într-o doară, dar închizând un ochi: Apropo, Excelență! Frumoasa Marioritza a părăsit deja Bucureștiul. Singură. Femeia evită să mai citească marea lui nedumerire. Obosise să-i tot explice cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din starea lichidă în cea solidă. „N-ai de ce să te temi. Ai încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum Iisus.” Furtuna continua să bântuie câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare urcă tot mai necruțătoare prin sângele lui și se revărsă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sporită. Iată, îți aducem lumina și viața pe care Tu ni le-ai dăruit cândva. Depunem această ofrandă dinaintea Ta. ― Așa să fie! intonară cei prezenți cu brațele ridicate, în timp ce asistentul se grăbi să acopere umerii Venerabilului cu o amplă pelerină aurie. ― O, Lumină Prea Înaltă, binecuvântează ofranda noastră! În acel moment plin de tensiunea așteptării, culoarea albă a pulberii viră încet, dar cu atât mai spectaculos, devenind cu totul roșie în final. Masonii începură să cânte pe notele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o privire nedumerită. Așa cum am mai zis, trebuie să plec. Trimite-mi nota de plată, iar haina mi-o recuperez altă dată. Și cu asta, Julia a ieșit din salon, cu foliile zbătându-i-se pe cap, încă îmbrăcată cu pelerina neagră de coafor. Imediat s-a urcat într-un taxi. Ceasul din bucătărie a bătut ora șapte seara, iar o alarmă de mașină a început să se vaiete în depărtare. Dar Julia n-a sesizat nimic din toate astea. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așteptau doi bărbați, cu aceeași nerăbdare stăpânită. Russel, Într-un costum gri, cu papion În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză ezitantă, dar corectă. — Întrunirea care are loc astăzi face parte din cele care schimbă cursul istoriei. Prin intermediul persoanelor noastre, se Întâlnesc două națiuni, sfidând distanțe și deosebiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ani și uriașul Boeing 747 în care mă aflam se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Hamburg, străbătând plafonul gros de nori. Ploile reci de noiembrie pătrunseseră până în inima pământului, făcândul să arate mohorât, echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o reclam\ la BMW atrăgea și ea atenția - întreg peisajul părea luat dintr-un tablou flamand. „Iar Germania“, gândii eu. După ce a aterizat avionul, beculețul ce anunța „fumatul interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
brizei, iar munții și dealurile din împrejurimi mi s-au arătat în toată splendoarea lor. Am luat micul dejun împreună cu fetele, ca în dimineața precedent\ și apoi ne-am dus la colivie să vedem de păsări. Naoko și Reiko purtau pelerine galbene, cu glugă, iar eu am îmbrăcat un pulover peste care mi-am pus o canadiană subțire. Aerul era umed și rece. Aveam impresia că și păsările încercau să evite ploaia, deoarece se înghesuiseră toate în spatele coliviei. — Se face frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am continuat drumul, drept înainte. Ne-am luat rămas-bun și le-am promis că voi mai veni. Naoko mi-a zâmbit și a dispărut după colț. Am trecut pe lângă mai mulți oameni în drum spre poartă și toți purtau aceleași pelerine galbene, cu glugă, ca Naoko și Reiko. Toate culorile aveau o nuanță și o strălucire aparte în lumina soarelui. Pământul era negru-negru, crengile pinilor de un verde sclipitor, iar oamenii îmbrăcați în galben arătau ca niște duhuri speciale cărora li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în mâini. Stând pe întuneric, m-am întors la lumea aceea mică a ei. Mă gândeam la ea, o vedeam goală, ca în noaptea aceea cu lună, mi-o imaginam curățind colivia și îngrijind legumele, trupul acela frumos, acoperit de pelerina cea galbenă cu glugă. Mi-am luat penisul în mână și m-am gândit la Naoko până am ejaculat. Creierii mi s-au mai limpezit puțin, dar tot nu puteam să adorm. Eram epuizat, nu-mi doream decât să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prăpădesc. După ce mă trezesc dimineața, mai stau puțin în pat și mă gândesc la tine și la Reiko, precum și la colivia păsărilor. Îmi amintesc de păun, de porumbei, de papagali, de curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la voi când stau în așternutul călduț. Am senzația că sunteți ghemuite lângă mine și dormiți buștean. Îmi imaginez ce grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în mine mult prea multe amintiri, și dacă una singură dintre ele își croia drum spre suprafaț\, toate celelalte năvăleau după ea, iar eu mă simțeam incapabil să le stăvilesc. Aveam senzația că o ating pe Naoko cea îmbrăcată în pelerină galbenă de ploaie, curățind colivia păsărilor și ducându-le de mâncare. Îmi trecea prin fața ochilor imaginea tortului pe jumătate turtit și cămașa udă de lacrimile lui Naoko. De fapt, plouase și în seara respectivă. În iarna aceea m-am plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prea îndrăgostită ca să-mi dau seama. Capitolul III Mergem într-un bar? întreabă Davey. Tocmai urcăm scara ce duce afară, în stradă, iar Jake este chiar în spatele nostru. Nu prea simt aerul rece de februarie care ne învăluie ca o pelerină lichidă. Sunt ușor bulversată din cauza cafeinei - am băut prea multă cafea, ca să nu adorm și ca să-mi ocup timpul - și nu înțeleg cum poate Davey să sugereze cu atâta naturalețe să bem un pahar, mai ales în prezența lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
von weit her, a lui Conrad al IV-lea, Duce de Hohenstaufen în refectoriul Citadelei, printre coloanele ciclopeene rotunde, printre coloșii țărcuiți cu brâuri orizontale groase, faraonice și sfârșiți în arcele superioare îndrăznețe, frânte, freamătă stoluri-stoluri de rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni și de scuturi. Tumult... În mijlocul refectoriului, sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în sania a doua cu Grigore, care o sărută în gând pentru acest gest. După indicațiile lui Grigore, sania Nadinei o luă înainte având să facă circuitul Ruginoasa, Bîrlogu, Babaroaga, Gliganu, Lespezi și acasă. Înfășurați în bunzi imense, cât niște pelerine medievale, acoperiți cu pleduri groase și îmblănite, sfidau gerul aspru ce dăinuia de peste o săptămână. Cum ieșiră din Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de hortensii -, iubea atît de mult această grădină ! Se însera. Luna încă nu își pierduse din rotunjimile nopților precedente, iar greierii începeau să acopere zgomotul traficului, ca în fiecare seară. Ajunsesem la tufișul de lîngă gardul vecinului, acoperit cu o pelerină de volbură, care îl ascundea practic în întregime. Deodată, ceva a început să miște în tufiș și o arătare s-a strecurat pe sub volbură în luminișul din fața garajului. Am încremenit. — Gertrude, ce faci aici ? am strigat eu peste cîteva secunde
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Era înconjurat de pitici hidoși, cu picioarele strâmbe și capete cât banița, care jonglau cu portocale și făceau tumbe în nisipul plin de bălegar. Senzație făcea Dumitru (botezat acum Signor Firelli) când, în răpăitul tobelor, azvârlea cu un gest larg pelerina. Rămânea doar într-un fel de son minuscul, slab ca un fachir și incredibil de lung, însă tatuat de la gât până-n tălpi cu cele mai stranii imagini pe care le-ai putea vedea în vise. Cernelurile și prafurile colorate înfipte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
septembrie... *** Pe la începutul lui februarie a sosit, în plin miez de noapte, o necunoscută, care a deșteptat paznicul, cerând o cameră, dar într-o limbă atât de neînțeleasă, încît omul a venit la mine să-l descurc. Am ieșit cu pelerina aceea îmblănită, himalayană, care îmi dă un aspect de muntean mongol. Pe un chaise-longue din verandă se trântise, istovită, o femeie, din care n-am văzut la început decât părul bălai și mâinile puțin prea mari, cu care își ținea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i se păru că începe să se topească încet în negură. Șovăi câtva timp, apoi întoarse hotărât spatele și se îndreptă, încercînd să grăbească pasul, către lanul de porumb unde se ascunseseră - dar cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților. Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încet în negură. Șovăi câtva timp, apoi întoarse hotărât spatele și se îndreptă, încercînd să grăbească pasul, către lanul de porumb unde se ascunseseră - dar cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților. Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților. Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor fi purtat altădată, poate în epoca feudală. Și, dacă s-ar putea dovedi că peticele ascund cu adevărat urmele epoleților
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]