3,841 matches
-
Îi simțea pasul tăcut atunci când străbătea străzile Însorite ale Florenței, Îi simțea suflarea atunci când părul i se zburlea fără motiv, ca blana unui câine. Trăia În fiecare vers al viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime, unde avea să dezvăluie toate secretele lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răsuci Îndărăt, căutându-l pe messer Duccio, dar omul se făcuse nevăzut În marea de capete. Auzi un murmur iscându-se În mulțime. Din spatele altarului apăruse un personaj Înalt, Înveșmântat din cap până În picioare cu tunica de stofă grosolană a pelerinilor În Țara Sfântă, strânsă pe talie cu o frânghie de cânepă sub care ținea o cruce groasă din lemn. I se putea vedea doar partea de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de figură lăsată descoperită de glugă, Împodobită cu o barbă moale și lungă, neagră ca pana corbului, care Îi cobora până la jumătatea pieptului. Mâinile Îi erau ascunse În mânecile largi. Era călugărul pe care Îl văzuse călăuzind neobișnuita ceată de pelerini, la poartă. Dante era sigur. Iar lada era aceeași pe care o văzuse la Porta del Prato. Dar acum, În picioare, În fața altarului, chipul călugărului nu mai avea nimic din expresia posedatului extenuat care Îi apăruse În lumina nelămurită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ale familiei Cavalcanti... cred, răspunse bargello după o clipă de reflecție. Și hanul trebuie să le fi aparținut, cândva. Era una din morile lor, iar turnul era un depozit, Înainte să fi fost transformat Într-un loc de popas pentru pelerini. Iarăși familia Cavalcanti. Și iarăși sentimentul acela perfid de vinovăție. Priorul scutură din umeri, pentru a se elibera, și se concentră din nou asupra hanului. Blazonul reprezenta un Înger cu aripile larg deschise. O mână necunoscută acoperise cu un strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Se simțea ceva neobișnuit În croiala lor, ceea ce explica ideea șefului gărzilor că omul s-ar fi Îmbrăcat după moda turcească. În realitate, erau niște straie potrivite mai curând pentru călătorie decât pentru perindările prin oraș. Poate că era un pelerin Înzestrat cu solide mijloace economice, după cum indica și prezența lui În zona nobilă a hanului. Înfrângându-și scârba instinctivă, priorul mișcă ușor capul, Îndepărtându-i părul alb și lung ce Îi cobora pe ambele părți ale feței, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de medii. Nici un strigăt, nici un râset, nici un glas de femeie. Nici măcar zăngănitul de vase sau tropotul de copite de pe caldarâm. Totul părea la fel de mort ca victima. - Cine era omul acesta? - Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am crezut că e unul din mulții drumeți care se duc la papă, ca să capete de lucru pentru Jubileu... Privirea poetului alergă spre mâinile mortului. Noduroase, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pentru siguranța Comunei, răspunse celălalt ofensat. Poetul ridică din umeri, iar apoi se cufundă În lectură. Raportul nu adăuga prea multe față de ceea ce Îi dezvăluise hangiul. Singurul element nou era Înregistrarea datei de intrare a fiecăruia de la centura de ziduri. Pelerinii pătrunseseră pe porți diferite, dinspre cele patru puncte cardinale. Mai Întâi Brunetto, victima, la 2 august. Și odată cu el Rigo di Cola. A doua zi Bernardo, iar apoi tânărul Colonna și Fabio dal Pozzo. După aceea cavalerul francez și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Rigo di Cola. A doua zi Bernardo, iar apoi tânărul Colonna și Fabio dal Pozzo. După aceea cavalerul francez și, În sfârșit, bătrânul medic, În urmă cu numai două zile. Ca și când și-ar fi dat Întâlnire, În așteptarea unui ultim pelerin. În schimb, ultima ajunsese Moartea, cel mai nedorit dintre oaspeți. Sau poate că Moartea Îi așteptase deja acolo, cu craniul gălbejit ascuns sub chipul unuia dintre ei. Și se pregătea să preia cârma vieților lor În turnul acela dărăpănat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tânărul, scoțând din traista șeii un iepure plin de sânge. - Nu pare cine știe ce trofeu, pentru patru bărbați vânjoși, observă priorul, arătând spre Însoțitorii lui Franceschino, care se țineau la distanță. Prieteni de-ai dumitale? - Veseli tovarăși de drum. Și ei pelerini pentru Jubileu, i-am cunoscut pe drumul dinspre Bologna. În așteptare reluării călătoriei, ne bucurăm de câteva ieșiri călare. - Știi unde te afli? - Undeva la miazănoapte de zidurile noi, mi se pare. Dar noi ne-am Învârtit fără să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se petrece, meștere Menico? - Una din patrulele de supraveghere de la ziduri a semnalat grupuri de oameni În marș spre oraș, pe drumul spre Prato. Ne cer să fim gata pentru orice eventualitate. - Ce fel de oameni? - Păi, ar putea fi pelerini În drum spre Roma, saltimbanci sau soldați Împrăștiați din milițiile de la Imola. Se pare că acolo trupele nu Își mai primesc solda de câteva luni și că au dezertat, iar acum jefuiesc ținutul și au apucat-o spre Apenini. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fără să trădase vreo emoție, Însă cicatricea de pe fața lui părea și mai vie pe pielea care Îi pălise deodată. Totuși, când răspunse, era perfect calm. - Nu, chiar nu cred. Toulouse e un oraș Întins, plin de negustori și de pelerini care trec pe acolo Înainte să traverseze Pirineii, către Santiago de Compostela. Nu e cu putință să Îi cunoști pe toți, nici măcar atunci când duci o viață mai puțin retrasă decât a mea. Dar o figură ca aceea a călugărului ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Bigarelli. Pe ascuns, adăugă el cu un fior, de parcă s-ar fi temut că vechiul maestru se mai putea Încă răzbuna. Dante se aplecă peste desene. Așadar, ceea ce avea sub ochi era proiectul capodoperei lui Frederic, lucrarea despre care povesteau pelerinii Întorși de peste mare, dacă soarta le abătea pașii și Îi ducea să treacă pe sub Coroana de Piatră, cum se numea În popor castelul acela misterios, un octogon perfect, Înconjurat de tot atâtea turnuri cu aceeași formă. Un triumf al geometriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
privirile străjerilor care asistaseră la această scenă din curtea interioară. În claustru, dădu peste secretarul Comunei, care părea să caute pe cineva. - Messer Alighieri, tocmai domnia ta. M-am gândit că voiai să știi. - Ce? - Mi-ai cerut un raport despre pelerinii de la hanul Îngerului. Este unul, messer Marcello, care a fost văzut plecând. A cerut un catâr, la grajdurile de la Porta Romana, și hamali pentru bagaje. - A plecat deja? Întrebă Dante cu dezamăgire. Ordonasem ca nimeni să nu fie lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
anonim care transcrisese textul. Neobișnuit de asemănătoare cu a lui Însuși, observă el citind, ici și colo, câte o observație. Autorul acelor note avea ceva care, Într-un mod cu totul neașteptat, i-l apropia. Așa cum li se Întâmplă unor pelerini care, pe pământuri străine, descoperă Încă dinainte să fi schimbat un salut sau să Își fi dezvăluit numele, că amândoi provin din aceeași țară. Acea armonie a sufletului care Îi leagă Între ei pe toți cetățenii Republicii lui Platon. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Pelerin Odată am făcut popas, Acum ar fi prea mare lux. De taină-adieri dau glas Că vine Marele Reflux! Cum nu
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Pelerin Odată am făcut popas, Acum ar fi prea mare lux. De taină-adieri dau glas Că vine Marele Reflux! Cum nu mă uit iar înapoi, Nici nu scrutez întinse zări, Doar sufletul îl mai ogoi- Nu-mi plec urechea la chemări
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
fără sfârșit, Un cântec magic și etern, De dor de viață cucerit, Și pașii drumului s-aștzern. De ce-aș vedea prăpăd și scrum În lumea plină de lumini? Ca Ieri, să mergem și acum Prin amintiri de pelerine. Referință Bibliografică: Pelerin, de Adrian Simionecu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
ai uitat să-mi împrumuți parola fulgerelor, aveam o temniță de verificat, mi-ai promis că dintre toți mesagerii inimii tale îmi scrii numele pe ninsorile celor mai ascunse taine. Depărtările se făceau cascade pe suflet. Rareori trecea câte un pelerin îndrăgostit care-și spăla chipul la jumătatea distanței dintre cer și pământ. - Intră în codrul din stânga pieptului. Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost fortăreață...Sunt acolo, prizonier în verdele tău
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
ierarhi atât din țară cât mai ales de peste hotare, legând frumoase prietenii cu numeroși teologi din Elada. Cred, că nu este departe momentul când arhiereii îl vor avea pe acest preaiubit frate în mijlocul lor, pentru ca bucuria lor să fie deplină. Pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Sinai, la Muntele Athos și la alte locuri reprezentative pentru întreaga creștinătate, Cronicarul inimilor, poposește adeseori, ori de câte ori drumul îi revine în ținutul Neamțului, la Mănăstirile nemțene. Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei, așa cum afirma într-una din
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
necazuri, surprize plăcute și dezamăgiri, amintiri și nostalgii, sfaturi cerute sau oferite. Expeditorul scrisorilor este același și mereu diferit: tânărul pornit pe calea monahală a desăvârșirii, muncitorul alungat din mănăstire și trecut prin temnițele comuniste, studentul fascinat de erudiția britanică, pelerin pe toate meridianele, episcop-vicar, chiriarh și mitropolit chemat să slujească în vremuri de prigoană și de libertate. Când lumea îl abandonase și părea a fi căzut, scria ca un nobil; iar când semna din demnitatea de arhiereu, trăda emoții de
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
Timotei lasă loc scrierilor cursive ale mitropolitului, încât autorul cărții pare a fi chiar Antonie Plămădeală. Prin imagini și o caligrafie cu simetrie perfectă, Mitropolitul Antonie își poartă prietenii prin toată lumea. Datorită acestei inițiative publicistice, suntem și noi, peste vremi, pelerini prin lumea largă ală¬turi de un ierarh cărturar. Altfel spus, observ și constat permanent că lumea realizează faptul că nu poate fi scrisă istoria contemporană a Bisericii Ortodoxe Române fără Arhiepiscopul și Mitropolitul Dr. Antonie Plămădeală - care este o
MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ ŞI AMINTIREA UNEI PRIETENII, VOL. I ŞI II, EDITURA „ANDREIANA”, SIBIU, 2013 ŞI 2014 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362821_a_364150]
-
albastru cer n-ai fi m-aș așterne ocean cu stele peste întinderi fără nume din ochii tăi mirați de lume dacă apa vieții n-ar picura din sufletu-ți plin de soare m-aș preschimba în dor nebun bolnav pelerin pe-o stea călătoare dacă aș muri și-aș învia de o mie de ori m-aș preschimba în zâmbet să-ți stau mereu aproape lângă tandrele-ți priviri sculptate-n diamante o viață altă viață mereu o viață nouă
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
coborâ spre apă, au mers la dușurile din apropiere pentru a-șiîmbrăca acele tunici albe sau stăteau cuviincioși în așteptarea rândului, pelângă numeroasele autobuze sosite în acea dimineață.Scările de lemn duc spre un platou înconjurat de bârne de siguranță. Uniidintre pelerini făceau primele cunoștințe, schimbau părerei sau sefotografiau.Un loc pitoresc în apropiere este rezervat pick-nikurilor. Unii turiști și-ausărbătorit ,,ziua onomastică''-nou prilej de bucurii și afirmare a credinței strămoșești. Poate un unic prilej în viață!Când le venea rândul de
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]
-
iordanului, sticlele deplastic rămâneau undeva pe mal. Este interzis a se lua apa direct dinIordan din motive, bine înțelese-igienice. Cei care coborau purtând tunicialbe erau români, ruși și etiopieni. Majoritatea s-au coborât în adâncimeaapei pentru a-și uda capul.Pelerinii au zăbovit timp îndelungat. Fiecare grupare cu preotul lor carecitea din Cartea rugăciunilor cu glasul plin de emoția unicului moment.Iar gruparea credincioșilor, înconjurându-l răspundeau :Amin!Printre cei de față erau și palestinieni care mărturiseau:suntem pentruprima dată aici
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]
-
sărbători. Armata și securitatea israeliană păzește locul în permanență, încât fiecare dintre turiști să poatăfi în deplină securitate, să poată a-și desfășura rugăciunile în liniște șipace. Peste biserica ortodoxă atârnă steagurile donate de colectivul patriarhiei.Ceremoniile religioase a tuturor pelerinilor, indiferend din ce colț al lumiisosesc cât și a vizitatorilor din Israel sunt ocrotite, încât fiecare credinciospoate să-și îndeplinească slujba.Adesea, se pot auzi, de la distanță cântecele religioase a corurilor îndiverse limbi.Atunci parese că cerul s-a deschis
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]