919 matches
-
cu siguranță ostatici, dacă așteptăm prea mult. — Cred că ați întârziat deja prea mult. Chiar credeți că mai e timp? — Și ce să fac? Să-i abandonez acolo? Ogane, dă-mi cerneala de-acolo. Shogen începu să-și miște rapid penelul peste coala de hârtie. Chiar atunci, intră unul dintre servitorii săi, pentru a anunța că Nomura Shojiro dispăruse. Dezgustat, Shogen aruncă pensula jos. — Deci, el a fost. De câtva timp, am fost neglijent cu nesocotitul ăsta. O s-o plătească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-l chemă pe samuraiul din schimbul de noapte. — Mesagerul lui Bito pleacă înapoi mâine dimineață? — Nu, răspunse plantonul, îl presa timpul și, după o scurtă odihnă, a pornit spre Mino, luând-o noaptea la drum. Așezat în așternut, Hideyoshi luă penelul și scrise o misivă către Bito. Grație marilor tale eforturi, Shonyu și fiul său mi-au garantat solidaritatea și nimic nu mi-ar fi putut dărui o bucurie mai mare. Dar este un lucru pe care trebuie să-l spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
celălalt înfățișează O năvală de tunuri si călărime românească la atacul Opanezului. E de prisos a mai aduce laude deosebitului talent al d-lui Grigorescu; destul e să spunem că și aceste din urmă două tablouri nu dă de minciună penelul din care a ieșit Un iarmaroc în Moldova. [26 februarie 1878] MILLO ÎN BUCUREȘTI Luni d. Millo a reprezentat în sala Bossel Lipitorile satelor, cu care ocazie am văzut că bătrânul artist n-a pierdut nimic din vigoarea și virtuozitatea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Calistrat, era văduva unui cunoscut compozitor dirijor din orașul nostru, dirijor care fusese prieten de pahar cu tatăl lui Calistrat, un vestit chelner meloman și amator de artă, avea în casa lui tablouri (nu puține) de mari maeștri români ai penelului și discuri cu interpretări rarisime strânse și păstrate de decenii din leafa și bacșișurile lui de chelner și pe care veneau să le asculte chiar și personalități străine ale muzicii, în trecere prin orașul nostru, pe care îi aducea soțul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de voal negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți Însângerează buzele, pline de ademeniri ca o rană! Rodin abia mai respiră. Lungile-i abstinențe, viața cheltuită Într-un vis de putere n-au făcut altceva decât să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
meu Scrutator de la "Adevĕrul" să-mi confirme un fapt petrecut de demult, în timpul când eram încă în școală, amândoi, la Liceul Național din Iași. Ți-aduci aminte, îi spun eu, cum în ora aceea de desen (în clasa a cincea), Penel te-a prins citind pe Madame Bovary? Conferința te-a exclus pe nu știu cât timp din școală. Cred că nu numai dorința de a reprima un act de indisciplină și dezordine, cât mai mult din convingerea necesității de a pune la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
răspunde fostul meu camarad. Cum s-ar putea să fi uitat asemenea întâmplare? Decât un lucru: asta nu s-a întâmplat în ora de desen, ci în ora de franceză. Așa că profesorul care m-a prins citind n-a fost Penel, ci Atanasiu... Ești sigur? insist nedumerit. Cum te văd... Aș fi jurat! conchid eu cu o rămășiță de uimire și de neîncredere. Căci vezi: una din circumstanțele care m-au făcut să dezaprob întotdeauna asprimea foștilor noștri profesori e tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tocmai aceasta, că lucrul s-a petrecut într-o oră de desen și nu la cursul a cine știe ce materie principală (ceea ce-i micșorează sensibil gravitatea). Apoi, trimiterea cazului tău în judecata conferinței, o explicam perfect punând-o în sarcina lui Penel, care a fost un mare comedian (n-am uitat nimeni succesele lui pe scena Naționalului), dar un om lipsit de orice generozitate... O admit însă mai greu pe seama lui Atanasiu, care era, cum știi, un om îngăduitor... Așadar, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost un mare comedian (n-am uitat nimeni succesele lui pe scena Naționalului), dar un om lipsit de orice generozitate... O admit însă mai greu pe seama lui Atanasiu, care era, cum știi, un om îngăduitor... Așadar, n-a fost Penel... Ciudat! Cine din noi doi se înșeală? Probabil eu... Colegul meu, care a luat direct parte la întâmplarea aceasta, a trebuit să reție mai bine și mai exact datele ei. Esențialul e că unul din doi lua drept adevărat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uitat, cu dreptate poate, căci chiar expatriindu-se, nu era justificat să rupă orice legături cu literele române; Rodion-Steuerman, suflet delicat, neliniștit și senzibil, care a cultivat cu același elan poezia socială ca și pe cea lirică; Botez-Gordon, fratele comedianului Penel, poet ca și ceilalți, rămas însă necunoscut; Napoleon Borelli, tatăl marei artiste Lidya Borelli, mare artist el însuși, și care, după ultimul turneu în Europa cu Rossi, acceptase direcția de scenă a Naționalului din Iași, abia instalat în clădirea nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru apărătorii ipocriți ai "autorităților" totuși nu pot confunda arta cu ceea ce nu e artă, deși recunosc că și în ceea ce nu e artă pot fi lucruri admirabile. Un trandafir rupt din grădină e mai frumos decât acel ieșit din penelul pictorului, dar ar fi curios tabloul în care pictorul ar prinde cu un bold în pieptul femeei zugrăvită de el, un trandafir din grădină. Să presupunem că revista d-lor Mor-Dax e scrisă cu cel mai desăvârșit talent, cu geniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
H. Goldner", unde se tipărea Noutatea, pe care o susținea, singur, cu fondurile sale. Dar ca suflet, și Giordano era aproape tot așa de tânăr ca și noi. Nu eram mulți de altfel: Virgiliu Cișman, Ioan Adam, Botez-Gordon (fratele artistului Penel), Rodion (D-rul Steuerman), J. Geiger, V. Scântee, Giordano și cu mine. Am uitat pe cineva? Se poate... Răsfoind zilele acestea, la Academie, colecția Noutăței și alte câteva, abia am reușit să identific propriele mele pseudonime (Hero, Faust, Aladin, Romeo, Rigoletto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
-i lauzi, darămite să-i urmezi: Rabelais, Villon, Bogza, Brad Pitt (în Fight Club) (pare a fi vb. despre o relatare imediat postrevolutionara; fight club a aparut mult mai tirziu). Nu-mi crăpa obrazul în compania lor, înmuiaseră și ei penelul în pasta groasă a intestinului, înainte să ajungă celebri. Cât de mult își iubiseră patriile (care, drept răsplată, le pregătiseră spânzurători, temnițe și-un pistol lung și nichelat, cu glonț pe țeavă), doar ei ar fi putut s-o spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
descoperi ceva rar și nu vrei să spui imediat. „Harta asta are-o problemă. S-au folosit două tipuri de cerneluri la desen, se vede după cum ți-a copiat imprimanta, grosimile diferă cu câteva zecimi de milimetru, poate și două peneluri diferite; n-aș putea spune care, până n-am originalul în mână. Și mai e ceva. Îmbucăturile nu se potrivesc perfect, cum ar fi fost normal pentru un cartograf de secol 18. Comanditarul, adică persoana care cerea alcătuirea hărții, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
citisem într-un ziar câți membri are Uniunea: 4328. Ca să intri-n Uniune, trebuia să dovedești că ai reușit să publici cel puțin trei cărți. Așadar, 4328 de indivizi scriseseră în jur de 12 984 de volume: o populație cu penelul sprințar, retribuită pe măsură (aici pândea invidia). Oamenii se-adăposteau ca ilegaliștii, în „case de creație“, mergeau iarna la Pelișor (până s-a enervat Nicu Ceaușescu și l-a confiscat, cu tot cu drumul de acces) și vara la Neptun sau Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nostru?“ „Simplu. Să ne imaginăm că tipul a avut seara o criză de prostată și i-a bufnit lirismul pe nas când s-a trezit dimineața. Asta ar fi o variantă: ne pierdem vremea c-un amator, un impresionist al penelului. Se-nchide cazul, nu ne mai batem creierii cu el; îl dăm pe mâna voastră la Litere, la departamentul de Poliția Metaforei, să-i puneți cătușe la creier.“ „Ha-ha. Nostim.“ „Sau mai e varianta doi. Tipul a găsit o formulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pui În rezonanță cu libertatea totală a minții și cu armonia de dincolo de aparențe a lumii. Erau lucruri prea multe și prea complicate pentru Ștefănel. Nu se putea ca Yamabushi să nu știe asta. Și totuși, Yamabushi continua. Caligrafia cu penelul fu Înlocuită cu o altă caligrafie, cu bățul de bambus. În prima etapă, o caligrafie desenată pe pământ. Apoi, când iarna sosi din nou, pe zăpadă. Iar apoi trecură la un lucru cu totul neașteptat. Caligrafia pe aer. Copilul Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
gesturile sale le erau destinate Apărătorilor, care trebuiau să revină de urgență la chei. Gabriel făcu semnul de retragere generală la corabie. Doar cu o clipă mai târziu, poarta palatului Ak Sarai se deschise și murmurul mulțimii Încetă. Alexandru scoase penelul negru, gata să contureze cu iuțeală primul chip care ar fi apărut. Gabriel repetă semnul de retragere generală, dar pictorul refuză cu un gest discret din cap și ridică degetul mare al mâinii stângi. Cerea un minut. Doi luptători mongoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acolo unde toți aveau Încrustat pe platoșe semnul șarpelui și al săgeții. Încet, pe poartă ieșiră doi oameni. Așa cum Alexandru bănuia, oricât de nebunească ar fi fost această bănuială, cel care apăru primul În fața mulțimii fu tânărul cu ochi albaștri. Penelul se mișcă, din reflex, cu rapiditate. Conturul feței, fruntea, părul, ochii, umerii. Culoare, gândi pictorul, nu se Înțelege nimic fără culoare... Scoase repede culorile și continuă portretul. Necunoscutul ridică mâna dreaptă, privindu-i pe cei Încenuncheați, dar nu spuse nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În urale, iar mulțimea aplaudă, fără să știe de ce. Un grup de cincizeci de ieniceri din garda sultanului Își făcu loc spre linia de Cuceritori. Cei aflați În primul rând Încrucișară sulițele. - Suntem trimișii luminăției sale sultanul! strigă comandantul grupului. Penelul lui Alexandru continua să lucreze, dar sufletul Îi era cuprins de o frenezie pe care nu și-o explica. Prezența tânărului cu ochi albaștri Îi provoca din nou un sentiment ciudat, ca o revărsare de lumină, sau ca Împlinirea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ziua de azi vedem lumea cum au fost și va fi, există naturi cu puține pretenții și cu mai mult talent care, neademenite de opinia publică, ce în toată ziua e alta, zugrăvesc în liniște, sau cu pana sau cu penelul, lumea cum se prezentă ochiului lor, fără de-a întreba mult dacă mai putea fi și altfel decum este. Și totuș acești oameni nepreocupați sunt măsura progresului intelectual la un popor, căci lor le lipsește intenția de a se arăta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
2011 Pictată în mine cesaria cântă desculță despre dragoste legănată pe valuri de nisip deasupra noastră se prăvălește cerul toamnei ne spălăm gândurile într-un ocean dăruit furtunilor (viață și moarte) pielea ta fierbinte seamănă cu o pânză așteaptă pătimașă penelul (buze mușcate până la sânge) fur culori din asfințit trag tușe groase apoi te închid între coastele mele prizonieră a unui ultim vernisaj 2 octombrie 2011 Sfârșit și început nu va rămâne din toate acestea decât iubirea noastră vom încuia ușa
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cunoscător al dumnezeirii. În orice caz, caracterul său se pretează la o densitate narativă fără de margini, și nu mă pot gândi la nimeni, cu atât mai puțin la mine însumi, care să-l poată zugrăvi dintr-o singură mânuire de penel sau chiar în urma unui șir de ședințe de pozat, fie ele lunare sau anuale. Ajung la idee. Planul meu inițial pentru acoperirea acestui spațiu era să scriu o povestire scurtă despre Seymour și s-o intitulez SEYMOUR UNU, cu UNU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
datorită artei. Nu e destul atât ca arta să nu mai fie disprețuită de nimeni? Iuliu al II-lea e pomenit mai ales datorită lui Michelangelo. Și nici o victorie nu i-a dat lui Carol Quintul cât i-a dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului antic se mulțumea să înșire o listă de faraoni, fără să adauge nimic altceva. Simple nume, "mumii sonore", cum zicea Blaga. Sarcina de a depune mărturie și-au luat-o nu istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Aris Încercase de mai multe ori să o convingă pe ea, admiratoare Învechită a madonelor, că astăzi arta nu mai este făcută de curtezanii celor puternici, ci de marginalizații de la periferie, că pentru a picta nu mai au nevoie de peneluri și de pânze, ci de sprayuri cu aerosol, și, pentru a expune, nu mai caută Încăperile unor palate minunate, ci spațiile goale și abandonate din cartierele destinate eternei și iremediabilei urâciuni, ororii pure și anonime. Oricum, după câtva timp, Meri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]