1,013 matches
-
în sfârșit când se nasc și prunci. Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea, la auzul lor, însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe dintr-o stâncă Cum se deschide-n ceață iar femeia. Iubito așteaptă în cealaltă tăcere Doar până când acest poem îl scriu, Se aud din verbe curgând miere Când ca o meduză te cuprind târziu
ADEVĂRUL DIN ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348481_a_349810]
-
am cumpărat un păun, să am și eu primăvara mea ... Am inventat un toc inteligent, care scrie singur. Oare la sfârșitul poemului va semna cu numele meu sau cu al lui? Despre anatomia oii, cel mai bine scrie tocul cu penița făcută din dinte de lup. Privighetoarea i-a învățat pe oameni trei lucruri: pe unii să cânte, pe alții să tacă și pe cei mai mulți să asculte. Vai, dar ce puțini au respectat învățătura!... Cine n-a văzut niciodată o capră
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
profundă pe care am înțeles-o copleșându-mă cu lumina dată din sufletul său, cât și cea din afara lui, numai în momentul când eu, am început să-i creionez ilustrații la poeziile sale, ori să-i imortalizez - așa cum am simțit - în peniță sau acuarelă, frumosul său chip. Mărturisesc aceste cuvinte într-o confesiune de mare credință și iubire, prilejuite pentru mine, de expoziția personală ,,Flori și peisaj,, pe care am avut-o pe simezele Muzeului Literaturii Române din Iași - Casa Vasile Pogor
EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345163_a_346492]
-
̓nainte de-a fi pusă în cristaluri de pahare? Că e vin doar la culoare, și ades e botezat Și curat e vinul care, tu, cu mâna-ți l-ai lucrat. Hm! maestre spadasin, ce miniștri-ai înțepat Cu penița-ți ascuțită, rima ta i-a-nfuriat. Despre vin s-avem pardon, ce-ai băut tu știi mai bine Multe sticle și butoaie chiar balerci s-ar putea spune. Și-n catrene aromate de buchete busuioace Vinuri vechi și nobile
IN MEMORIAM PĂSTOREL TEODOREANU 1894-1964 (REEDITARE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345377_a_346706]
-
confuzia mamei, i-a cerut să scrie încă odată. De data aceasta, fetița rănită, plângea și scria. Lacrimile îi cădeau pe râdurile scrise cu cerneală. Ici colo, apărea o pată, numai că ea nu se oprea din scris. Scria cu penița apăsat, ca și cum durerea trebuia să iasă afară din sufletul ei și din versurile pe care le explica. La sfârșit, profesoara avea ochii plini de lacrimi. A sărutat fetița, i-a cerut scuze mamei și primele cuvinte de încurajare le-a
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ANII NOȘTRI Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1872 din 15 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Anii noștri Ruptu-mi-s-a penița, de-atâta scris, iubite, Scrisori trimise aievea și-acum mucegăite. Caietul meu de suflet de dor s-a învechit. Și colile dintr-ânsul de timp s-au gălbenit. În cartea-mi, trandafirul s-a transformat în spini, În a mea amintire
ANII NOŞTRI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377992_a_379321]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > HAIKU Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului Haiku Penița ruptă căzută-n iarba verde - scrisul întrerupt Norii atârnă - crizantema se-nclină spre glia rece Ghiocel pătat - bruma dimineții reci ștergând albul lui Spre înserare - câinii latră la stele în parcul umed Leagănul cel vechi- foșnet de frunze căzând pe
HAIKU de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377998_a_379327]
-
asupra ideilor controversate, învăluindu-le în mister sau punându-le la îndoială ori de câte ori are prilejul. Uneori, cu un umor disimulat, foarte aproape de scarcasm, ia în derâdere teamă omului în fața morții, confruntărille dramatice ale acestuia cu încercările vieții, desenând, din vârful peniței, un tablou vizionar amplu asupra întregii problematci ale lumii: “... mă rostogoleam râzând/în acest uriaș caleidoscop al vieții/printre mii de cioburi de oglindă/simțeam deruta luminii/ricoșând că un fluture/Nu mai eram singur/nu mai erai singură/eram
CUVÂNT ÎNAINTE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376342_a_377671]
-
smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul. Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... Citește mai mult Ai vrea...Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos.Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate,Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate.Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de smarald.Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere,Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântulCare, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul.Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... XVIII. EU - TU..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016. Eu - Tu... Voi mângâia păduri, curgând domol spre tine, Eu - rău cu ape limpezi. Vei inundă câmpii, curgând șuvoi spre mine, Tu - rău cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
noi dorința Să credem în propriile puteri. Suntem niște robi cu lacrimi legate Ce stăm curmeziți dealungul gîndirii, Precum e o pasăre sură-n albastru Și ochii cei mari, a ei fericire. Privim obosiți al vremii calvar Alături de tine foiță, peniță ... Citește mai mult Stau pe fotoliu cu anii alăturiși gîndul mă poartă departe,Curg lacrimi curate pe fațăOchi mari, dar sunt iar în ceață...O viață ne curmă pe toții cu timpulși inima s-ar plînge, dar cui... Plutește în
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
azi vom avea noi dorințaSă credem în propriile puteri.Suntem niște robi cu lacrimi legateCe stăm curmeziți dealungul gîndirii,Precum e o pasăre sură-n albastruși ochii cei mari, a ei fericire. Privim obosiți al vremii calvarAlături de tine foiță, peniță... X. SLOVA ZĂRILOR PUSTII, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1496 din 04 februarie 2015. O amintire, doar atât Așa apari în amea față, Cu ochi mășcați, rotunzi albaștri De parcă-i cerul cu doi aștri. Nimic mai mult nu
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
îngeri vii, Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz, Am știut conjuga doar verbul “a iubi”. Urzeam peste arderi castele din vers, Deschideam porți închise cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Întețeam jar de gand pe cearșaf de splendori. Țâșneau sub vesminte fântâni de lumină, Stârneam lungi săruturi cu vreasc
SE POATE? de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376107_a_377436]
-
universitari pentru pușcăriașii interlopi care-și scurtează astfel pedepsele petrecute în celulele first class din închisori, violența în familie, circul formării guvernelor, sau acea viață primară alcătuită din trioul sex-băutură-mâncare, toate creează un puzzle al României contemporane luată în vârful peniței. Câteva paradigme stau chezășie experienței de viață a scriitorului și sunt plasate pentru a deturna mersul poveștii și a-i da un sfârșit, ca întotdeauna, neașteptat. De pildă „destinul își are capcanele lui”, „adevărul e viermele care ne roade pe
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
simple cuvinte. Mi-este atât de dor, de simt mă sufoc, tac, n-am parole, mi-e teamă că acest foc mă va părăsi-ntr-o zi pentru o altă domniță și-i vei scrie dânsei cu a ta aurită peniță. Am atâtea pe suflet și nu pot să le spun, se-adâncesc în mine gânduri ce le transpun în soldăței ai iubirii noastre tandre, crezând cu ardoare-n a inimii-ți meandre. Referință Bibliografică: PIEI, SINGURĂTATE! / Irina Bbota : Confluențe Literare
PIEI, SINGURĂTATE! de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372806_a_374135]
-
venirii la Galați a celebrului tehnician ploieștean. Rectorul BOGATU l-a rugat să găsească un antrenor pentru a prelua echipa și drumurile au mers către Ilie OANĂ, o somitate a vremii, care l-a recomandat pe nea ZAHA (în locul ”pilei” Peniță MOLDOVEANU) adus de urgență la Galați de profesorul TUSAC. Deși legat de Petrolul, BUCULEI, și-a manifestat din nou dragostea pentru culorile studențești gălățene, încheind cu o frază, demnă de a fi consemnată: ”Degeaba ai avere, dacă n-ai mulțumire
MEMORIALUL ION ZAHARIA, LA UN DECENIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372183_a_373512]
-
la care erau supuși românii de pe-atunci, chiar create de frații lor ca în balada Miorița. Ei au privit cu resemnare viitorul sumbru care se întrezărea la orizont, călindu-se și luând atitudine fiecare cu ce a putut: cu penița, cu arcușul, cu sapa, fiecare cum a putut după puterea sa. Drept urmare rostim azi numele lor, nu al celor care au trădat, al călăilor. Asemeni poetului ce pot să-i doresc ,,dulcii și preafrumoasei mele, Românii": - să-și păzească, cu
ROMÂNIA, CATEDRALA DIN CARPAŢI, DE GEORGETA-IRINA RUSU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376130_a_377459]
-
căreia nicio rațiune nu i se poate împotrivi: Lumea copilăriei cu toate fericirile ei, îndemnându-l să o prețuiască ,,fiindcă zborul ei cel lin” îl poartă ,,spre un cer de vise”. Este o carte în care autoarea surprinde, cu vârful peniței, o parte din frământările copilărești, din jocul și surâsul preșcolarului și al școlarului, dar și cele mai importante personaje din viața acestuia. Copilăria este cea care are puterea de a învia icoana chipurilor dragi (Cine-i mama, Amintirea bunicii, Tată
PRIN POARTA COPILĂRIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376184_a_377513]
-
smarald. Uitat a fost, o vreme, pe prăfuite etajere, Și prea mult timp răsfrânt peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regăsești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul. Tandrețea își ascute în taină penița, ca să scrie Cuvintele rămase nerostite, pe o eșarfă purpurie... Referință Bibliografică: Ai vrea... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2116, Anul VI, 16 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AI VREA... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375747_a_377076]
-
mă văd umbrită, părăsită. Nevăzută mi-e umbra din cotitură, joc mai departe singură, prin propria-mi umbră. Veți spune că e prea neagră, că e cenușă? Vă răspund că nu este decât sinceritate. Decât umbra cuvintelor înșirate din vârful peniței sau a cuvintelor goale, lipsite de inimă, ... Citește mai mult JOCURILE CREPUSCULULUIMĂ las vederii ambilor ochipe jumătate, mă imaginez întâi înmijlocul teatrului de păpușitrasă de sfori, ocolesc nori,vreau să aleg doar crini șibujori, vieții. Mă împiedic,mă încurc, adevărurile
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
imit, mă țin după ea,până ce la un colț, mă vădumbrită, părăsită. Nevăzută mi-eumbra din cotitură, joc maideparte singură, prin propria-miumbră. Veți spune că e preaneagră, că e cenușă? Vă răspundcă nu este decât sinceritate.Decât umbra cuvintelor înșiratedin vârful peniței sau a cuvintelorgoale, lipsite de inimă, ... VI. ADINA DUMITRESCU - DESLUȘIRI (POEME), de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. LUMEA BASMULUI MEU (Lui George Anca) De-atâta timp îmi recit povestea basmului meu scris de tine
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
la Poșta redacției, Rodica Toth, așa o chema pe doamna care răspundea de Poșta redacției, publicându-mi această strofă: „E viața lungă, Urzica Mare / Și eu pe lume n-am ce să fac, / Ah, arătați-mi o arătare / Să iau penița și s-o atac.” Nu socotesc strofa aceasta un debut, deși ea îl anunța pe gazetarul care va apărea mult mai târziu, după 1990, care, cu penița, va ataca cele mai grave teme ale vieții sociale și politice de la noi
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
lume n-am ce să fac, / Ah, arătați-mi o arătare / Să iau penița și s-o atac.” Nu socotesc strofa aceasta un debut, deși ea îl anunța pe gazetarul care va apărea mult mai târziu, după 1990, care, cu penița, va ataca cele mai grave teme ale vieții sociale și politice de la noi. Înainte de 1990, nu mă puteam în nici un caz manifesta ca un mare gazetar. În perioada comunistă, apariția unui mare gazetar era imposibilă datorită cenzurii și șabloanelor ideologice
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
anume aceea de a deveni un mare gazetar, precum Eminescu. Un gazetar care va lupta cu pana, ca marele poet, și care va demasca și va ataca toate relele și racilele din societate. „Ah, arătați-mi o arătare / Să iau penița și s-o atac”. Abia în această viziune explicativă strofa acesta devine foarte interesantă și aș putea-o socoti un debut. Este o strofă profetică într-un fel, pentru că, dacă visul meu de licean și de student a fost să
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
un dans profund hieratic Răspândind în jur visarea. Luna-și scrie embargoul... Unde-o fi acum poetul? Enigmatic stă Copoul Pare-a tăinui ascetul. La bojdeucă, lampa-i stinsă, A plecat demult bădița, Tinda casei pare ninsă, Praful a tocit penița. Prin saloanele Junimii Spiritele ard în ziduri, Aprind candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane ... Citește mai mult Iașul meu, oraș
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]