872 matches
-
nemărginit de creator, ambii concentrîndu-se asupra unui cuplu căsătorit și a stării casei și grădinii lor. Ei nu dau ascultare proprietarului și sînt dați afară, dar el le promite o locuință în propria lui casă dacă trăiesc și mor în penitență. încă o dată, succesul rămîne în afară de sfera cărții. în final, ni sînt arătați cum pornesc într-o lume pentru a crește copii despre care știu că se vor omorî între ei. Mai este și cartea nemților despre Faust, un doctor bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acceptăm, și să ne lăsăm vindecați de însuși Isus Cristos prin spovadă. De fapt, tocmai prin slăbiciunile și răutățile, cărora le spunem pe nume la spovadă, și pe care le încredințăm Domnului, Isus ne va sta alături. Încurajarea preotului și penitența În discuția de la spovadă, preotul ne poate ajuta să recunoaștem mai bine responsabilitatea noastră față de Dumnezeu și față de oameni. Ne poate da un sfat asupra felului prin care putem evita anumite păcate pe viitor. Apoi, ne sugerează o anumită pocăință
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sânt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să se împotrivească Fortunei cât timp nu se încheiase ciclul. Sper că îți dai seama că totul este din vina ta. Lucrarea mea va suferi o mare întârziere. Te sfătuiesc să mergi la confesorul tău și să-ți impui o penitență, mamă. Făgăduiește-i că vei evita în viitor calea păcatului și a băuturii. Povestește-i care a fost consecința decăderii tale morale. Spune-i că din cauza ta s-a amânat împlinirea unui rechizitoriu monumental împotriva societății noastre. Poate va înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență, până mi-ar sângera genunchii. Apropo, ce pedeapsă ți-a dat preotul ca să-ți ispășești păcatele? Să spun de trei ori „Sfântă Mărie născătoare de Dumnezeu“ și un „Tatăl nostru“. Numai atât? strigă Ignatius. I-ai povestit ce-ai făcut? Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vulcan. Undeva, într-o țară imaginară, Ignatius visa o Myrna Minkoff terorizată, judecată într-un tribunal al bunului-gust și decenței și declarată vinovată. Urma să se pronunțe o sentință îngrozitoare, una care îi garanta persoanei ei fizice suferințe trupești și penitențe înjositoare, pentru nenumăratele ei jigniri. Lana Lee se apropie de bărbatul în costum negru și băgă mâna în salopeta ei de lame. Se lăsă pe vine alături de el și îi trecu prin fața ochilor de mai multe ori fotografia cu cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
secret de Dumnezeu știe cât timp: să se lepede de tot ce era material și lumesc și să se dedice Întru totul slujirii lui Allah. În acest scop, a declarat solemn că era gata să se supună unei perioade de penitență și să abandoneze toate deșertăciunile lumești, Întocmai cum făcuseră dervișii În trecut. Nu ești derviș, au apostrofat-o cinic surorile ei la unison, hotărâte să o facă să renunțe la un asemenea sacrilegiu, nemaiauzit În analele familiei Kazanci. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ÎNȘIVĂ VOI CE INTRAȚI AICI! La Început, Banu a Încercat să-l ia cu ea pe Pașa al Treilea, care la vremea aia Își trăia ultimele lui zile pe pământ. Probabil se gândise că i-ar putea ține companie În penitența ei solitară, nu că dervișii țineau pe lângă ei pisici. Dar oricât de nesociabil era uneori, viața de ermit era prea mult pentru Pașa al Treilea, fiind mult prea atașat de deșertăciunile lumești, Începând cu brânza feta și cablurile electrice. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vot În 1934, a spus și mătușa Cevriye. În cazul În care nu știai, istoria merge Înainte, nu Înapoi. Dă-ți jos imediat chestia aia! Mătușa Banu a refuzat. A păstrat vălul pe cap și trecând testul celor trei P - penitență, prostrație, pietate - s-a declarat clarvăzătoare. Întocmai ca și Înfățișarea, tehnicile ei de citire a viitorului au suferit schimbări profunde de-a lungul traiectoriei sale psihice. La Început folosea doar cești de cafea pentru a citi viitorul clientelor sale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că bunica Gülsüm era cea care avea În grijă samovarul; la fel cum putea băga mâna-n foc că mătușa Banu era cea care făcea sucuk la grătar, fiindcă apetitul ei inegalabil revenise acum că cele patruzeci de zile de penitență Sufi luaseră sfârșit și reușise să se proclame clarvăzătoare. Asya știa de asemenea că mătușa Feride era cea care schimba canalele, incapabilă să aleagă unul, având destul spațiu În tărâmul vast al paranoiei schizofrenice ca să le asimileze pe toate, desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunt mai bătrâni, cu atât devin mai puternici. Singurul motiv pentru pentru care Domnul Bitter rămânea În casa familiei Kazanci era acela că mătușa Banu Îl legase cu ani În urmă, În ultima dimineață a celor patruzeci de zile de penitență. De atunci Îl avea În puterea ei și nu dăduse jos niciodată talismanul care-l ținea prizonier. Să legi un djinn nu era lucru ușor. Mai Întâi și mai presus de toate trebuia să-i știi numele, să-l ghicești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a fost surprinsă - surprinsă să-și dea seama că uitase complet de ea, că pierduse programul ei preferat pentru prima oară În atâția ani de zile. Singura dată când Îl mai pierduse era cu ani În urmă, În timpul perioadei de penitență. Însă chiar și atunci, Allah s-o ierte, se gândise la Blestemul Iederii Dragostei Nebune, Întrebându-se ce se mai petrecea În telenovelă În timp ce ea se pocăia. Însă cum putuse s-o rateze acum, când nu avea nici un motiv? Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moarte, În mod evident, Îl tulburase. Doi oameni? Fraza era blasfematorie! La ce bun că fusese primul la religie? François nu confunda activitatea omenească a lui Hristos cu aceea a tatălui lui, un păcătos plin de căință supus canonului de penitență necesar mîntuirii sale. Nu uitase taina Sfintei Treimi, mysterium absolutum al Dumnezeului unic În trei persoane. CÎnd era copil, cu dragă inimă ar fi alcătuit cu tatăl lui și cu Iisus o treime profană În care și-ar fi rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
salvat de gramatică. De obicei, spuneam: „Mă acuz că m-am masturbat“, inventam o cifră plauzibilă - de cinci ori, de pildă - și totul se oprea aici. Cunoșteam tariful: de cinci ori Tatăl Nostru și de zece ori Ave Maria, o penitență de care mă achitam conștiincios. Dar a implica o femeie În treaba asta, era cu totul altceva! Ar fi trebuit să spun: „Mă acuz că am fost masturbat de o fată“. Preotul mi-ar fi pus Întrebări despre ea: — Logodnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost un pachet de cărți porcoase pe care l-am găsit asupra pit-... Zoia se opri și își mușcă buza de jos cu căință. Asupra mititelului. ă Stepan Sergheievici, oferi Lilia. ă Dar le-am vândut, continuă Zoia. Ridică cu penitență din umeri spre Porfiri într-un mod aproape școlăresc. ă și altceva? ă Doar asta. Își luă brațul de pe creștetul fetiței și se controbăi printre haine. După o clipă scoase la iveală o cheiță. ă Unde ați găsit-o? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
șocat. Însă patronul abia de-și clinti capul și îl întoarse imediat ca și cum ar dori încă o palmă. Acum îl privea pe Salitov cu ochii lăsați. Asta-i drept învățătură să mai ridici din sprânceană la mine. Patronul aprobă cu penitență răbdătoare. ă Te mai întreb odată, îl recunoști pe omul ăsta? Uită-te bine la fotografie. Salitov împinse poza în fața proprietarului, astfel încât acesta trebui să se lase pe spate pentru a o vedea. ă Acum că mă gândesc mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la arestare. ― Era primăvară. 12 aprilie... ― Te-au torturat? ― Nu. Dar amenințarea cu tortura e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depășit o limită până la care ea îți tolerează părerile, te declară eretic. Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de descurajat. Pe deasupra, vedeam că boala de ochi se înrăutățea. M-am temut că voi orbi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Inchiziție, un singur ceas. După aceea nu m-ar mai învinui pe mine că am ratat minunatul prilej pe care l-am avut, de a lăsa în urma mea o cenușă venerabilă"... Cu timpul, mi-am biruit iritarea și, la sfârșitul penitenței, când mi s-a dat voie să. ies din casă, am încercat să mă explic. Din nefericire, fără nici un succes. Cei cu care vorbeam mă ascultau binevoitori, uitîndu-se cu coada ochiului să vadă dacă nu eram supravegheați, fără să se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
bucuros, spre el, să-l îmbrățișez. Numai că, spre uluirea mea, el s-a grăbit să traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
traverseze strada. Am tras o înjurătură și m-am întors acasă scârbit. Mi se îmbulzeau prin cap numai gânduri care-mi sfârtecau creierul. Făcusem penitență, recitând, conștiincios, cei șapte psalmi obligatorii, sub ochii reci ai unei supraveghetoare, dar să fac penitență și după aceea, pentru că oamenii erau lași, mi se părea prea mult. În acele momente de furie, eram în stare de un gest care să cadă ca o palmă peste obrajii contemporanilor mei. Pe urmă, am preferat să mă încarc
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
și un volum cu "viețile sfinților". S-a hotărât, citindu-le, să devină soldat al lui Christos și al Madonei, iar când a ieșit din spital s-a dus la o mănăstire dominicană unde i-a speriat pe călugări prin penitențele lui. Stătea zile întregi nemâncat și-și flagela trupul ca să ucidă în el orice dorință. După ce a început să predice, a primit câteva bătăi zdravene de la tați și soți revoltați de ceea ce le vâra în cap fiicelor și soțiilor acel
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era o penitență în plus pe lumea asta, iar pentru soldați, dovada de netăgăduit că Fecioara nu ascultase rugăciunile mamelor și logodnicelor lor, care în „Ziua de Tragere la Sorți a Destinației“ veniseră la biserică într-o încercare disperată de a-și salva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]