531 matches
-
clar. Trebuie că e nepoata vreunuia dintre directori. Nu ajungi la EMF cu o astfel de diplomă decât dacă ești rudă de sânge cu Bill Gates. Fata de lângă ea pare mai interesantă. Născută și crescută În Sri Lanka, dar educată la pensionul Cheltenham Ladies și la Școala Economică din Londra, una dintre acele strănepoate ale imperiului care sfârșesc prin a fi mai englezoaice decât englezii, cu gesturi curtenitoare și delicate și gramatică impecabilă. Cu niște ochi superbi În formă de frunză, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
soneriei. E Rod, cu câteva sugestii de ultim minut. După ce Închid, mă Întorc spre Momo. —OK, ghicește ce mi-a zis. Își Încrețește puțin fruntea și se preface că se gândește Înainte de a răspunde cu accentul cel mai cristalin de la pensionul Lady Cheltenham: — Săriți pe ei și verificați-le cauciucurile? Brusc mă simt mult mai puțin Îngrijorată pentru ea. —OK, ai Înțeles. Rod nu e băiat rău odată ce Înveți cum să te porți cu el. Dacă-l convingi că tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cunoscută drept „o afacere nefericită“ sau, simplu, „afacerea Bunce“. După trei luni de stat acasă, timp În care ea Își pierde răbdarea și devine deprimată, Momo va fi chemată la serviciu. Unde i se oferă o Înțelegere bănească. Domnișoara de pension din ea se va ridica În picioare și va spune că ea nu poate fi cumpărată, tot ceea ce-și dorește este să se facă dreptate. Comisia de anchetă va fi șocată: și ei vor să se facă dreptate, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Auzi, Parasqhive? Câinii... Și câinii au o casă a lor, un stăpân. Dacă pleacă undeva, au unde se-ntoarce, da noi? Ucenicul scuipă, așezîndu-se pe pachetul moale, legat cu frânghii. 148 - Ce ne trebuie nouă casă? N-avem noi casă? Pension, nu altceva! Nu ne costă nimic, mâncare pă gratis, somn pă gratis, bătaie, bătaie... Ehe, colo sus la mânăstire, în dealul Văcăreștilor, abia ne-așteaptă. Aia-i casa hoților. Râse scurt, mânzește. Gheorghe fluieră a pagubă. - De, c-ajungem noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o lampă chioară. Pușcăriașii cei vechi au înghețat. Nou-lvenit nu le știa obiceiurile. Gheorghe 1-a tras de mână. Vătaful s-a dat jos la ei. Se făcuse liniște. Nu mai mișca unul. - Puișorule, tu n-ai mai fost pe la pension, se vede treaba. Nu știi ce-i aia gherlă... - Sanchi... - Dă-te-ncoa... Se apropiase. -La apucat pe ageamiu cu o mână și 1-a tras lângă el. -La văzut Paraschiv. Era un ăla jimbat, cu o față neagră, tăiată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
senină dintotdeauna. Zâmbea blajin, privind un tablou pictat de Florence în tinerețe. Un buchet de miozotis într-o cană de lut. " I-au plăcut totdeauna florile mici. Lăcrămioare, panseluțe, toporași... Acum grăbește-te, draga mea... Cum spunea Soeur Blanche la pension: "Dépéchez-vous, mes enfants... " Scrisul dezordonat și nesigur n-o să li se pară ciudat. Își vor închipui că este vorba despre o nouă măsură de precauție care la stilul necunoscutei nu-i va surprinde." Grifona, plimbîndu-și ochii de la Scarlat la Ioniță
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
propria-i raniță. Când erau să pună în practică hotărârea luată, au deslușit chiar în imediata lor apropiere aceeași voce pițigăiată, autoritară, puțin ironică, cunoscută și arhicunoscută, a căpitanului Bostan Gheorghe, comandantul direct al plutonului. Bază caporalul Bidaru, "Domnișoarele de la pension" Adunaaa rea! Era porecla dată radiotelegrafiștilor, deoarece cele mai multe ore de instrucție le efectuau în sala radio și nu sub cerul liber pe vânt, ploaie sau ninsoare.. Caporal Bidaru, alegi doi voluntari! Ploscaru Dumitru și Șomoy Ferdinand! Marmitele în spate, armamentul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mamei. Hainele și mobilele, toate purtau în ele zâmbetul acela numai al ei, cu toată dantura, bonom și protector. Îi știam pe dinafară toată biografia, fără să mă roage cineva s-o învăț: unde se născuse, unde copilărise, la ce pension de fete învățase, când se măritase cu nenea Epa, prin ce momente grele a trecut (mai puțin anii de detenție de care nu eram și nu sunt încă sigur), cum n-au fost plăcintele pe garduri niciodată, etc. Avea o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
aștepta. Ce caută aici, zi de zi, printre acești soldați de plumb, cu riglă și cronometru ? Desenatoare tehnică ! Și încă prin intervenția stimabilului soț, inginerul Mitu Mitulescu... Nefericita mezalianță pe care o negociase bătrânul Iorgu Misir. Fata cuminte, din aristocratice pensioane mucegăite, mări tată cu un bărbat vârstnic, afemeiat, cu diplomă la modă. Acum, patru persoane în două camere ! Inclusiv coana mare, firește ! Două camere mici unde maică-sa, fosta mare madam Misir, continuă gesticulația de matroană, ca și cum n-ar accepta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
colț, dispus s-o anunțe din timp când vine ceva mai de soi, ca să mobilizeze și ea, mai departe, pe Caropol și doamna, pe Manole și doamna, pe Anton Albu și doamna. Pe dracu’, doamne !... trecute doar prin Politehnică. Politehnica, pensionul parvenitelor !... înghesuindu-se în jurul ei să afle cum se aranjează o masă pentru musafiri sau adresa vreunei croitorese de lux sau care sunt mărcile de parfumuri demne de o cucoană. Sufocând-o cu neroziile lor muierești, cu măruntele nemulțumiri și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un scop suprem. Scriitoarea se reflectă în imaginea unor eroine din roman, ele vor fi reflexii ale sinelui în diferite ipostaze. Adolescenta marcată de impulsul intelectual, va deschide drama tinerei fete cu înzestrări excepționale, care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
deunăzi, n-o mai poate uita... Mimi îl întrerupse, parcă nici nu I-ar fi ascultat sau pentru că știa dinainte ce are să-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a mă mărita, în vacanțe, când mă întorceam de la pension. Pe atunci măicuța nu închiria... Câte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
își amintește cât de prost se simțea în propria piele la vârsta de 15-16 ani. Plină de coșuri, prost pieptănată, prost îmbrăcată, purtând ochelari cu lentile groase, nu face nici cel mai mic efort pentru a-și îmbunătăți aspectul. La pensionul din Bourgogne unde o înscriseseră părinții săi, negustori de bâlci, și unde a rămas din 1959 până în 1962, băieții, dar și fetele își băteau joc pe față de ea. O porecleau, plini de cruzime "maimuțoiul", "Fernandel" sau "Yeti, omul zăpezilor". În
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-l închipuie înalt și zvelt, "cu privirea adumbrită și răzvrătită, cu un aer romantic și frământat". Această însingurare ajunge totuși să o sufoce. De aceea, la șaptesprezece ani începe să iasă întrucâtva din cochilie. Se împrietenește cu alte fete de la pension, care îi iau apărarea în fața glumelor proaste și îi redau într-o oarecare măsură încrederea în sine. Alături de aceste noi prietene, Françoise se amuză chiar aruncându-și câteva ocheade cu colegii de la pensiunea aceasta mixtă, dar foarte strictă. În instituția
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cifra 31, afirmând că intenționează să ajungă la 80... În ceea ce o privește, Françoise este departe de a atinge aceste scoruri. Este tot neexperimentată, neîntinată de nicio mângâiere, de niciun sărut, și se rușinează din pricina asta. Atunci când celelalte fete de la pension o privesc cu un "aer bănuitor", întrebând-o dacă sărutase vreodată un băiat, ea își ia un "aer degajat" și răspunde că "da, firește că a sărutat un băiat". Nu-i făcea plăcere să mintă, își amintește ea astăzi, dar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
-nțepe!" Și Théodora se întoarce către droaia de fete care cotcodăcesc asemenea orătăniilor dintr-o ogradă: "Trebuie aranjată nițel ca să poată fi scoasă printre oameni!" La fel de sătulă ca și Françoise de aceste ironii, dar mai vicleană decât mica elevă de pension, Sophie găsește o soluție ca să "le închidă fleanca" acestor "gâsculițe". Lasă ca din întâmplare în vestiar o scrisoare de iubire arzătoare pierdută de mama sa și găsită de ea. Înflăcărata misivă circulă din mână în mână înainte de a ateriza pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
adolescenți din scurt. Ați face mai bine să vă învățați lecțiile decât să hoinăriți prin pădure", dăscăleau profesorii Evelynei L. spre sfârșitul anilor '50. "Erau ochi peste tot. Te simțeai supravegheat în permanență"190. Françoise B., fostă elevă la un pension din Bourgogne, își amintește și ea prea bine de asta, într-o bună zi interzicându-i-se ieșirea duminicală fiindcă o "pedagogă" o văzuse vorbind vreme de cinci minute cu un băiat. Chiar dacă flirtul înlesnește însușirea gramaticii amoroase, nu își
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Parisului. A fost una dintre cântărețele cele mai populare din a doua jumătate a secolului XX, cunoscând cele mai mari succese în anii '60 și '70 (n. trad.). 187 Florence C., dialog cu autoarea, 6 iunie 1998. 188 Françoise en pension, autobiografie inedită, dar depusă la Asociația pentru Autobiografie (APA) de la Ambérieu-en-Bugey, în departamentul Ain. 189 Anita Pereire, Elle, rubrica "Les jeunes filles", nr. 427 (15 februarie 1954) și nr. 857 (25 mai 1962). 190 Evelyne L., dialog cu autoarea, 20
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
al Hronicii lui Șincai. Mihail Kogălniceanu vorbește mai târziu cu o deosebită prețuire despre nemuritorul Șincai ceea ce demonstrează clar influența bătrânului Vida asupra formării sale intelectuale. Tot în cadrul primei etape a studiilor, el a dobândit cunoștințe cu caracter general, în pensionul lui Victor Cuenim. Mai târziu a urmat institutul de la Miroslava. Încă din 1833 el începe strângerea cronicilor. Studiile făcute în străinătate au avut o deosebită importanță pentru clarificarea concepțiilor sale și pentru fixarea unor metode riguroase de cercetare. Mihail Kogălniceanu
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
COCEA, Sofia (15.VI.1839, Fălticeni - 27.X.1861, Vaslui), publicistă și autoare de versuri. Fiică a unui administrator de moșie, C. își începe învățătura într-un pension din Iași, o continuă la Târgu Neamț și o termină, în vara anului 1856, la Școala Centrală din Iași. Cererea prin care solicita caimacamului N.Vogoride o bursă pentru a urma în străinătate studii de pedagogie este respinsă. Se căsătorește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286309_a_287638]
-
dar și ambiția îl silea să-și pună copiii printre fiii de oameni cu stare, ori din fețe boierești, ca să învețe și să se ridice cît mai sus. De aceea, pe cei trei băieți mai mari i-a dat la pensionul lui Ladislau Ferderber, din Botoșani, unde lecțiile se predau mai ales în limba germană și cîte ceva se preda în limbile franceză și română. Și, fiindcă limbile străine se învață conversînd, deși Eminovici locuia în oraș, el și-a dat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
limba germană și cîte ceva se preda în limbile franceză și română. Și, fiindcă limbile străine se învață conversînd, deși Eminovici locuia în oraș, el și-a dat copiii la internat, ca să discute, cu Ferderber, tot timpul, în nemțește. Acest pension era căutat mai ales de armeni. În cataloagele întocmite de Ferderber, pe lunile mai, iunie și iulie 1850, descoperite de mine ia București 1, între cei șase elevi de la cursul elementar este trecut și Eminovici Gheorghi, de șase ani, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de șase ani, iar în clasul I sunt trecuți frații săi mai mari: Eminovici Șerban, de 9 ani, și Eminovici Nicu, de 8 ani. La toți aceștia, locul de naștere e trecut la Dumbrăveni. Toți au fost aduși în acest pension, la 10 ianuarie 18501. Fiindcă în acele cataloage, pe rubrica " Intrat în clas", la ceilalți elevi găsim date din anul 1848 ori din 1849, nu aflăm răspuns la întrebarea: unde vor fi învățat Șerban și Nicu, pînă la 1 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
roagă să nu-i dispară și din închipuire: "Tu mi-ai murit o dată/ Să nu-mi mori de-a doua oară, înger de amor!" (Iubitei) E de mirare că tocmai în vara anului 1880 Harieta a fost trimisă la un pension din Cernăuți. Acolo i-a scris Veronica Micle, întrebînd-o: "Cum stai în privința banilor? pe cît timp ai plătit pensionul?" Tot acolo i-a scris și fratele său, Mihai, din București, la 26 august 1880: "Harietă dragă, nu-ți pot promite
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
doua oară, înger de amor!" (Iubitei) E de mirare că tocmai în vara anului 1880 Harieta a fost trimisă la un pension din Cernăuți. Acolo i-a scris Veronica Micle, întrebînd-o: "Cum stai în privința banilor? pe cît timp ai plătit pensionul?" Tot acolo i-a scris și fratele său, Mihai, din București, la 26 august 1880: "Harietă dragă, nu-ți pot promite pozitiv că voi putea trimite în fiecare lună cîte 100 franci, pentru că nu-mi văd capul de mulțimea datoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]