1,530 matches
-
intraseră era o masă uriașă în jurul căreia erau așezate multe femei care pictau în diverse culori și modele acele obiecte de sticlă: vaze, căni, farfurii, bibelouri. Viviana privea fascinată, era ca la ora de desen când lucra cu acuarele și pensule. Tare mult i-ar fi plăcut să poată picta și ea măcar un singur obiect. Vino mai aproape, o îndemnă o muncitoare. Îți place? Da. Vrei să încerci și tu? Da! Alege ți ceva de acolo, spuse femeia, arătându-i
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-mi-l mie, spuse femeia și-i coloră cu multă îndemânare nu doar ochii ci și gura, limba și chiar coada.Acum șarpele o privea cu ochii săi verzi care o fascinau. Încearcă și tu, uite așa și coloră cu pensula din loc în loc, marginea dantelată a coșulețului. Viviana luă o pensulă cu altă culoare și coloră, rând pe rând, cu diferite culori, coșulețul. Acum era mai vesel, avea culoare. Poți să le iei, sunt ale tale, să le păstrezi ca
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
nu doar ochii ci și gura, limba și chiar coada.Acum șarpele o privea cu ochii săi verzi care o fascinau. Încearcă și tu, uite așa și coloră cu pensula din loc în loc, marginea dantelată a coșulețului. Viviana luă o pensulă cu altă culoare și coloră, rând pe rând, cu diferite culori, coșulețul. Acum era mai vesel, avea culoare. Poți să le iei, sunt ale tale, să le păstrezi ca amintire. Mulțumesc! Femeia îi zâmbi și își văzu în continuare de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
veni ceasul. Cred că ți-a fost foarte greu fără el... — Am intrat într-un tunel de durere. Ca să pot ieși, tre buia să fac ceva. De pictat nu mai puteam. Aproape doi ani n-am mai pus mâna pe pensulă. Trebuia să fac ceva, să nu-mi pierd mințile. — Ce soluție ai găsit? 22 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE — Toată viața mi-a plăcut să scriu... atunci mi-am adus aminte de lumea care-l jelise, întrebându-se: „Ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele 117 ROMÂNIA LĂUNTRICĂ să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
din cortul lui Marchant, urmat chiar de el, acoperit doar cu un prosop. Băiatul are un avans de câțiva iarzi și după câțiva pași Marchant renunță la urmărire. — Îți vine să crezi? strigă la Gittens. Negroteiul ăsta mi-a furat pensula de bărbierit! După acest incident, încep să supravegheze echipamentul și stabilesc patrule de noapte în zonă, dar cu toate acestea tot le lipsesc din lucrurile personale. Profesorul rămâne fără șireturi, iar Gittens fără briceag și o cutie de grăsime pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
veni ceasul. Cred că ți-a fost foarte greu fără el... — Am intrat într-un tunel de durere. Ca să pot ieși, tre buia să fac ceva. De pictat nu mai puteam. Aproape doi ani n-am mai pus mâna pe pensulă. Trebuia să fac ceva, să nu-mi pierd mințile. — Ce soluție ai găsit? — Toată viața mi-a plăcut să scriu... atunci mi-am adus aminte de lumea care-l jelise, întrebându-se: „Ce vom face fără Maestru?“ Am scris despre
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă numai icoane. Ecourile, reverberațiile picturii noas tre bisericești, toate nostalgiile mele răscolite îmi călău zeau fără oprire pensula. — Pictai în stilul meșterilor iconari? — Nu, făceam icoane abstracte. De aceea m-am temut ca la vernisaj să nu fiu greșit înțeleasă, iar tablourile mele să nu pară vizitatorilor un sacrilegiu. Dar nu a fost așa. Oamenii au simțit că
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Împărăteasă se întinde în jilț. Sunt trează de la două dimineața și asta pentru nimic! Shim se târăște spre ea în genunchi. Își ridică brațele în aer ca să-i ofere o tavă cu un prosop umed, o cutie de pudră, o pensulă și o sticlă verde. Marea Împărăteasă ia prosopul și își șterge mâinile, iar apoi ia pensula ca să-și dea cu pudră pe față. După asta, ridică sticla verde și pulverizează un lichid pe fața-i ca o prăjitură. Un parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu țesătură roșie brodată cu un shee. Acoperișul de deasupra scaunului e din dantelă țesută cu fir de aur. Pe acoperiș sunt două mici platforme ca niște scene. Pe una stau doi păuni din aur, fiecare ținând în cioc o pensulă roșie - simbolul cele mai înalte autorități, inteligențe și virtuți. Pe cea de-a doua stau patru păsări phoenix din aur - simboluri ale frumuseții și feminității. În mijlocul acoperișului se află Globul Armoniei - simbolul unității și infinitului. Urmează să fiu însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
păsări care și-au făcut cuib sub streșini. Sunt primită de un călugăr tânăr care este și eunuc. Are obrajii roșii și o aluniță între sprâncene. An-te-hai îmi anunță numele și titlul, iar călugărul aduce un registru imens. Ia o pensulă, o înmoaie în cerneală și îmi scrie numele cu majuscule. Sunt condusă în templu. După ce trecem de câteva intrări arcuite, călugărul spune că are o îndatorire de îndeplinit și dispare în spatele unui șir de coloane. An-te-hai îl urmează. Privesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
destul de greu să îi evit pe miniștrii care trec pe aici, de vreme ce lăsăm ușa deschisă pentru a lăsa să intre aer răcoros. Ca să evit suspiciunile, Hsien Feng îmi spune să mă deghizez în băiatul care se ocupă de cerneala și pensulele lui de scris. Îmi ascund părul lung sub o căciulă și mă îmbrac într-o robă simplă, dându-mă drept eunucul care prepară cerneala. Nimeni nu-mi acordă atenție; într-adevăr, mintea miniștrilor e atât de preocupată, că mă ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cutie are înăuntru o inimioară care ticăie. — Ca o ființă vie? — Da, numai că ele nu sunt vii. Majoritatea au fost făcute de oameni din țări străine. Vei avea multe atunci când te vei căsători cu prințul Ch’un. Îmi scot pensula de pudră și îi spun: Ia aminte, Rong, ca soră a concubinei favorite a lui Hsien Heng, ar trebui să știi că bărbații abia așteaptă să te aibă, dar s-ar putea ca ei să nu aibă îndeajuns de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din lemn de roșu. Pe masă e o tavă de mărimea unei frunze mature de lotus, mai mare decât cădița unui copil. Pe tavă sunt așezate obiecte simbolice: un sigiliu imperial, o carte de Confucius, Despre toamnă și primăvară, o pensulă de scris făcută din păr de capră, un lingou de aur și unul de argint, o ghicitoare, o sabie în miniatură, o sticluță de băutură, o cheie de aur, zaruri din fildeș, o tabacheră de argint, un bici din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cum aș putea oare să-l ghidez? Cu cât citesc mai mult de pe foaia de deasupra altarului, cu atât mi se face mai teamă: ... Dacă prințul alege sigiliul imperial, va deveni un împărat miluit cu toată virtutea Cerului. Dacă alege pensula de scris, aurul sau sabia, va domni cu inteligență și voință puternică. Însă dacă alege floarea, cercelul sau acul de păr, va ajunge un mare iubitor de plăceri. Dacă atinge vasul cu băutură, va fi bețiv; în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
granița cu Coreea. Au revendicat importantul port chinez din Haishenwei, care în curând va fi cunoscut sub numele de Vladivostok. Nu voi uita niciodată momentul când împăratul Hsien Feng se decide să semneze tratatele. E ca o repetiție pentru moarte. Pensula de scris pe care o ține în mână pare să cântărească mii de livre. Nu-și poate stăpâni tremurul mâinilor și nu reușește să-și scrie numele. Ca să-i fixez coatele, i-am mai pus încă două perne la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
săi nu i-au răspuns la rugăciuni, nici Cerul nu s-a îndurat de fiul său. Totuși, în neajutorarea sa, Hsien Feng își arată demnitatea de împărat al Chinei. Lupta sa este eroică - bărbatul pe moarte care se agață de pensula lui de scris, refuzând să cedeze China printr-o semnătură. O rog pe Nuharoo să îl aducă pe Tung Chih. Vreau ca el să fie martor la chinul tatălui său de a-și îndeplini datoria. Nuharoo respinge ideea mea, spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așa că mă văd nevoită să bat în retragere. Eunucul-șef Shim îl întreabă pe Majestatea Sa dacă dorește să încerce cerneala înainte de a scrie. Hsien Feng dă aprobator din cap. Îi aranjez hârtia de orez. În clipa în care vârful pensulei atinge hârtia, mâna lui Hsien Feng tremură violent. Tremurul începe cu degetele, apoi se întinde la braț, la umăr și la întregul corp. Transpirația îi trece prin robă, iar ochii i se dau peste cap în timp ce trage adânc aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precizie cât timp i-a mai rămas. Așteptăm ca Hsien Feng să-și recapete cunoștința. Când o face, îl implor să termine de semnat, dar el nu rostește nici un cuvânt. Am ajuns într-un mare impas - împăratul refuză să ia pensula de scris. Eu pregătesc întruna cerneala. Mi-aș dori ca prințul Kung să fie aici. Simțindu-mă neajutorată, încep să plâng. — Orhideea... se aude vocea Majestății Sale: Nu voi putea să mor în pace dacă semnez. Înțeleg. Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oaselor, dar se prăbușește. Toți trei - eunucul-șef Shim, An-te-hai și eu - îl așezăm pe spate. Pun hârtia lângă mâna lui și îi spun că acum își poate așterne semnătura. Cu ochii ațintiți în tavan, împăratul Hsien Feng mișcă din pensulă. Îi conduc cu atenție liniile, pentru a împiedica semnătura să semene cu mâzgălitura unui copil. Până să-i acoperim numele cu pecetea roșie imperială, Hsien Feng scapă pensula din mână și își pierde cunoștința. Piatra pentru cerneală cade și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așterne semnătura. Cu ochii ațintiți în tavan, împăratul Hsien Feng mișcă din pensulă. Îi conduc cu atenție liniile, pentru a împiedica semnătura să semene cu mâzgălitura unui copil. Până să-i acoperim numele cu pecetea roșie imperială, Hsien Feng scapă pensula din mână și își pierde cunoștința. Piatra pentru cerneală cade și îmi stropește peste tot rochia și pantofii. În iulie 1861, sărbătorim cea de-a treizecea aniversare a lui Hsien Feng. Majestatea Sa zace la pat, într-o stare incertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmbrăcat într-o robă gri. A sosit de la Peking în dimineața asta și trebuie să se întoarcă înapoi de îndată ce înregistrează ultimele cuvinte ale Majestății Sale. Barba albă a lui Kuei Liang îi atârnă pe piept. Stă în genunchi, ținând o pensulă de scris gigantică. Din când în când, înmoaie pensula în cerneală ca să o mențină umedă. În fața lui se află un teanc de hârtie de orez. Chow Tee, care stă lângă el, ia un băț pentru cerneală, la fel de gros ca brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în dimineața asta și trebuie să se întoarcă înapoi de îndată ce înregistrează ultimele cuvinte ale Majestății Sale. Barba albă a lui Kuei Liang îi atârnă pe piept. Stă în genunchi, ținând o pensulă de scris gigantică. Din când în când, înmoaie pensula în cerneală ca să o mențină umedă. În fața lui se află un teanc de hârtie de orez. Chow Tee, care stă lângă el, ia un băț pentru cerneală, la fel de gros ca brațul unui copil, și îl freacă de piatră. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scoate brațul din strânsoarea lui Su Shun și se eliberează: — Tati, tati! Ochii împăratului Hsien Feng clipesc, iar buzele lui se mișcă încet: — Tung Chih, fiule... În sală se așterne liniștea și toată lumea își ține răsuflarea. Secretarul imperial își ia pensula de scris. — Vino la mine, Tung Chih! Brațele muribundului se întind de sub plapumă. — Majestatea Voastră - înaintez, asumându-mi riscul că aș putea fi pedepsită -, vreți să-l anunțați Curții pe succesorul Domniei Voastre? Este prea târziu ca Su Shun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu răsuflarea puțind a doagă, că eu aș fi tată-său? Coman a făcut tămbălau mare când am vernisat - vă spun mai Încolo ce Înseamnă - opera de artă elaborată În doi: el cu ideile tâmpite, iar eu cu mâna și pensula. A adus În curte, ca la pomană, mese lungi și bănci, a umblat la butoiul cu vin și a pus-o pe nevastă - fie-mea, de! - să prăjească munți de gogoși. M-a așezat la loc de cinste, În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]