998 matches
-
nocturn, parașutistul își lua zborul de pe turnul Eiffel, doi hoți, profitând de nonșalanța estivală, părăseau Luvrul noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via Moscova... Și, undeva, în penumbra unui salon discret din palatul Élysée, un bărbat cu o mustață albă și frumoasă își înlănțuia iubita și se sufoca în acel ultim sărut. Prezentul acela, timpul acela în care gesturile se repetau la nesfârșit, era, bineînțeles, o iluzie optică
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii, am auzit plutind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea unui pince-nez în penumbra izolată a unei mașini mari, negre. Beria alegea un trup de femeie pentru noaptea lui. Și vecinul nostru de vizavi, pensionar pașnic, zâmbitor, își stropea florile de pe balcon, ascultând ciripitul unui tranzistor. Și, în bucătăria noastră, un bărbat cu brațele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în ceea ce oamenii consideră valori ale vieții lor: amintirile unor dezrădăcinări intense („De atunci, am văzut lumea întreagă!”, îmi spuneam eu cu o mândrie puerilă), trupurile femeilor iubite... Dar amintirile rămâneau șterse, trupurile, ciudat de inerte. Sau, uneori, răzbăteau prin penumbra memoriei cu insistența rătăcită a ochilor unui manechin. Nu, anii aceia nu erau decât o lungă călătorie căreia reușeam, din când în când, să-i găsesc un țel. Îl inventam în momentul plecării sau deja pe drum sau chiar la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fi propus un târg interlocutorului meu anonim: să mai trăiesc doar douăzeci de ani, ba chiar cincisprezece, bine, fie, doar zece, numai să fie posibile revederea aceea, clipele acelea regăsite... M-am ridicat, am împins ușa încăperii de alături. În penumbra unei nopți de primăvară, camera veghea, însuflețită de o așteptare discretă. Chiar și evantaiul vechi, deși cumpărat abia de două zile, stătea parcă de ani de zile pe măsuța joasă, în paloarea nocturnă a geamurilor. Era o zi feicită. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai privi o dată pe bondoc. ― Și, chiar așa! Ce te face să crezi că vreuna dintre fete vrea să fie cu tine, Jeremiah? Cu un om care nu câștigă niciodată!? Ca și cum însuși Dumnezeu ar fi aranjat umilința lui Jeremiah, din penumbra unui copac se desprinse silueta inconfundabilă a Xentyei. Fata era înaltă și blondă, avea sânii mari, era blândă și caldă precum nisipul de pe malul râului într-o zi de vară. Stin știa. Mai fusese cu ea și se iubiseră până la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la spovedanie. Stephen așteaptă în fața confesionalului într-o stare de mare tensiune psihologică și morală: Ușa glisantă fu împinsă brusc. Penitentul ieși. Era rîndul lui. Se ridică îngrozit și intră orbește în boxă. Sosise clipa în cele din urmă. În penumbra liniștită îngenunche și-și ridică ochii către crucifixul alb agățat deasupră-i. Dumnezeu putea să vadă că el se căia. Își va mărturisi toate păcatele. Confesiunea lui va fi lungă. Toți care se aflau în capelă vor ști atunci cît fusese
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n față cu ferestrele, se zărea o galerie cu coloane, cufundată în penumbră, iar la stînga intrării se deschidea, spre sufragerie, o ușă înaltă, cu canaturi. Lîngă peretele celălalt într-o firidă semicirculară [...] focul pîlpîia în sobă284. În ciuda situației narative auctoriale, poate fi observată aici o anumită tendință către perspectivizare: se pare că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu această claritate subtilă, rezultată dintr-o lumină exterioară aparent incertă, cramponată de suprafața zidurilor de culoare crepusculară și care conservă cu greu o ultimă rămășiță de viață [...]. Pentru noi, această lumină proiectată pe un zid - sau, mai degrabă, această penumbră - face cât toate ornamentele din lume, vederea ei nu ne plictisim niciodată. În Japonia, multe lucruri nu sunt spuse și poți jigni foarte ușor pe cineva dacă Îi cerâi să verbalizeze ceea ce se Întâmplă; asta poate apărea ca o nerușinare
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
datorită influenței vitraliului, probabil nu se vede preocuparea de a se adăuga un ton local, o nuanță datorată eclerajului sau nuanței, ceea ce i-ar da o tentă specială. Negreșit că folosirea aurului în aceste opere asigură, prin sclipirile lui în penumbra edificiului, expresia unor efecte luminoase. Căci aurul este mai degrabă o lumină decât o culoare. Sunt motive să credem că fresca romanică, ale cărei culori sunt astăzi spălăcite, avea tonuri vii. Începând cu Van Eyck, dezvoltarea modelului și căutarea unor
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
621c. Cf. ibidem, 412a-b. Cf. ibidem, 383e. Cf. ibidem, 398a. Cf. Leo Strauss, The City and the Man, University of Virginia Press, 1964; trad. rom. Cetatea și omul, Ed. Polirom, Iași, 2000, p. 113. Cf. Republica, 520d. Cf. Andrei Cornea, Penumbra, Ed. Cartea Românească, București, 1991, p. 20 sqq. Cf. Apărarea lui Socrate, 24e, trad. F. Băltăceanu, în Platon, Opere, I, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1975. Cf. Aristotel, Politica, II, 2, 1261a, 13-18. Cf. ibidem, II, 5, 1263b 40: „nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
puternic ondulate pe margini, având o colorație de la verde deschis până la maro ruginiu. Planta are în general o forma sferică. Face o singură floare de culoare albă. Temperatura optimă este de 20-30° C. Lumina poate merge de la foarte puternică până la penumbră, acest lucru având drept urmare variația coloritului frunzelor. Se înmultește numai prin semințe, care au o formă eliptică, lungi de 5-6 mm cu un diametru de circa 2 mm. Au 2 mustăți, care în poziție orizontală a seminței stau în sus
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
fabrică din Burdujeni (1933-1940), apoi se mută la București pentru a se sustrage prigoanei antievreiești. Protecția unor scriitori ca Ion Pillat, E. Lovinescu, Oscar Walter Cisek îl ferește de deportare în Transnistria, iar mijloacele de subzistență pentru traiul său în penumbră și le câștigă dând meditații. După august 1944 activează ca publicist, la Radiodifuziunea Română și în presa germană din țară, iar din 1952 se consacră exclusiv proiectelor literare, publicând o serie de volume de poezie, în limba germană și în
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
exclamații și imperative - și exploratoare a eului profund, contând pe forța inepuizabilă a senzației, dar organizându-și sentimentele în texte decantate, dense, de o fluență impecabilă, I. excelează în tranziția de la „desenul” clar, creator de reliefuri, la vizionarismul fluent, de penumbre sufletești, adecvat imaginației rafinate. De o parte, poeme ale concretului multiplu - Bărbatul, Ploaia, Oamenii mă uimesc, de alta, străveziul din Călătoria, din Țara luminii sau din Oglinzi: „Foarte mulți oameni se-neacă-n oglinzi, / femei palide, prunci suferinzi...” Iar în
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
Iași, 1997; Lev Șestov, Extazele lui Plotin, Iași, 1996; Psalmii, Iași, 1997; ed. Iași, 2001; Shakespeare, Regele Lear, Iași, 2000. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 93-96; Regman, Colocvial, 279-295; Doinaș, Lectura, 236-242; Paleologu, Alchimia, 152-155; Valentin Silvestru, Lumini și penumbre, AST, 1985, 10; Grigurcu, Existența, 462-465; Sorin Antohi, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie, ATN, 1987, 3; Florin Faifer, Un poem al mâniei, CRC, 1990, 21; Aurel Pantea, Extazul convulsiv, VTRA, 1991, 1; Vasile Spiridon, Un cosmotet, F, 1991, 10; Lucia
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
1961), roman de analiză caracterologică (sau „procesul spiritului mic-burghez”, cum l-a definit Eugen Luca), concentrează întreaga acțiune în doar câteva ore, înfățișând, tendențios, burghezia de provincie la un bal tradițional, ce are loc chiar înaintea alegerilor din 1946. Romanul Penumbre (1969), ilustrând crâmpeie din lupta pentru eliberarea ultimelor brazde de pământ românesc, prezintă hiperbolic războiul, văzut ca o grozăvie insuportabilă de către tinerii dintr-o școală de ofițeri din Transilvania. În literatura lui conformistă, fie că este vorba de război, de
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
intelectualilor, București, 1961; Itinerar neobișnuit, București, 1962; Însemnările unui învățător, București, 1963; Septembrie pe Crișuri, București, 1963; Moștenirea, București, 1964; Servieta Eleonorei, București, 1964; Salcia supărată, București, 1965; Sub cerul toamnei de atunci, București, 1965; Cuib cu viespi, București, 1966; Penumbre, București, 1969; Nu e senină dimineața, București, 1970; Cheia de fa, București, 1972. Traduceri: Fáy András, Fabule, București, 1955. Repere bibliografice: Dumitru Carabăț, „Cișmele și noroi”, VR, 1954, 9; Gh. Achiței, „Balul intelectualilor”, GL, 1961, 24; Ion Lungu, Un roman
LUCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287862_a_289191]
-
curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste” (Pe balta clară), nostalgia plecărilor, atracția himericului (Tutunul, Castele-n Spania), anticipative tonalități bacoviene (Rondelul orașului mic) și voluptățile senzuale, de mare rafinament, mai ales olfactiv (Rondelul crinilor, Rondelurile rozelor). Utilizarea pe scară largă a refrenului
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
din domeniul socioumanului, cum ar fi „valori”, „interese”, „grup”, „democrație”, termenul de „familie” nu are un conținut și o sferă noțională bine circumscrise. El stă sub semnul a ceea ce Georgescu-Roegen (1979, p. 112) numește noțiune „înconjurată de o zonă de penumbre”. O analiză a limbajului cotidian și a textelor relevă o varietate de conținut a termenului, mergând de la înțelesuri mai vagi atribuite de simțul comun până la definiții mai exacte oferite de juriști. Sociologia și antropologia încearcă, în definirea familiei, să depășească
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Simbolistica transparentului presupune un univers al pendulării serafice sau al imaculării, precum în Năluca („Ca voaloarea mâinilor pe albeața clapelor/ Trupul tău transparent a trecut/ Zdrumicând egala ardere a lumânării în oglinda plină/ de vis/ Și odaia pulsa dureros în penumbra de fildeș/ Precum inima reculeasă în tăcerea-nsorită a /catedralelor”), sau favorizează propensiunea spre lumea „glacialității translucide”, intermediată prin „mari viziuni plutonice”, cum remarca Ion Vartic („O deschidere ingrozitoare de cataracte/ Cari se adumbresc - liniștit fluviu Lethe/ Ajungând spre ostroavele
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
din adâncuri uitate”, „gândul străbate lumini și zări neștiute vreodată”, pe când volutele tânguioase ale unui clarinet par niște „păsări albe”, „rătăcitoare, triste”, care lasă în urmă o grea mâhnire. Poetul compune chiar un ciclu de Sonate, cu scene misterioase, în penumbră, vizionate ca într-o lentoare onirică, un fel de imagini fulgurante dintr-o altă existență, demoniacă, sau din adâncurile istoriei. În Pasul umbrelor și al veciei (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români) și în Sus... (1939) contemplația poetică tinde spre gnoseologie
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
și legendelor ei), ca și prin echilibrul artistic obținut de autor. În compoziția de acum este remarcabil dozajul între fantastic și paremiologic, legenda cu deschidere cosmogonică și aceea cu unghi - mai ascuțit - sociogonic, în fine, între culoarea, atmosfera, umbrele și penumbrele originare și, pe de altă parte, coridoarele posibile ce fac legătura între mit și rit. Participarea prozatorului la propriul text nu se mai exprimă prin intruziuni naratoriale. Scriitorul își susține din adânc lumea pe care o conturează, suspendând comentariul naiv
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
obicei autumnal și vesperal, ce rezonează ca o stare de spirit: „Amurguri cu coțofene și vânt / între plopii mari, amari ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
de gândire”, iar mai târziu un „lirism când grav, când capricios, de reculegeri în singurătăți, de îndurerări și resemnări, dar și de înviorări în zburdălnicia gândurilor, în neastâmpărul aripilor întinse spre viață”, în timp ce Perpessicius găsea că „mai emoționante tocmai prin penumbra în care plutesc toate peisajele și notațiile sunt acele poeme [...] în cari amintirile fantomatice prind viață, coboară din cadre” sau versurile elegiace, „de preludiu funebru”. Volumul postum Însemnări din zilele de luptă (1921) conține, în prima parte, stricte consemnări ale
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
demasca securitatea sunt astăzi lucruri ușoare". Venind din partea unui om atât de inteligent, propozițiile m-au derutat o clipă. într-adevăr, în urmă cu vreo doi ani, când avea loc discuția, atât comunismul, cât și securismul erau teme intrate în penumbră. Am încercat să argumentez spunând că acestea nu sunt pentru români "teme ușoare", ci teme vitale. Condițiile neclare (ba chiar suspecte) în care ne-am despărțit de comunism, misterul total privind mișcările interne din cadrul securității, migrația secretă de ofițeri din cadrul
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]