815 matches
-
et al., 1998]. Inhibitorii vasopeptidazelor. Endopeptidaza neutră (EPN) reprezintă o enzimă-cheie în reglarea tonusului vascular. Similar cu ECA, EPN este o metaloproteinază prezentă la suprafața celulei endoteliale, fiind implicată în degradarea a numeroase peptide reglatorare ale tonusului vascular, inclusiv a peptidelor natriuretice. Ca urmare, inhibiția EPN potențează vasodilatația și natriureza prin creșterea nivelului peptidului natriuretic atrial. Inhibând în același timp sistemul renină-angiotensină și EPN, inhibitorii de vasopeptidază (IVP) reduc vasoconstricția și promovează vasodilatația, reducând deci rezistența periferică și TA. Utilizarea IVP
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
scăderii secreției de insulină prin mecanism α adrenergic. Alterarea toleranței la glucoză în feocromocitom este moderată și reversibilă după îndepărtarea tumorii. . V. TUMORI ENDOCRINE PANCREATICE Glucagonomul Este o tumoră pancreatică cu celule α ce secretă diferite forme de glucagon și peptide derivate din molecula de preproglucagon. Incidența anuală este estimată la 1 caz la 20 de milioane, fiind prezentă în mod invariabil în perioada adultă. La aproximativ 70% din pacienți sunt prezente metastazele în momentul diagnosticării. Clinic sindromul asociază: eritem migrator
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
factori produși de către celulele canceroase: factorul de creștere nervoasă menționat (NGF), prin modularea expresiei unei gene care favorizează legarea NGF de receptorul Trk A, exprimat în neuronii senzitivi nociceptivi, dar și alti mediatori: neuropeptide, substanța P, bradikinina și receptorii săi, peptide stimulate de gena calcitoninei (calcitonine genestimulated peptide), precum și intervenția diferitelor canale ionice [5, 27]. PIERDEREA PONDERALĂ Este semnificativă, cancerul pancreatic fiind una dintre tumorile care evoluează cu emaciere sau cașexie. Din punct de vedere fiziopatologic s-a explicat prin reducerea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
creștere nervoasă menționat (NGF), prin modularea expresiei unei gene care favorizează legarea NGF de receptorul Trk A, exprimat în neuronii senzitivi nociceptivi, dar și alti mediatori: neuropeptide, substanța P, bradikinina și receptorii săi, peptide stimulate de gena calcitoninei (calcitonine genestimulated peptide), precum și intervenția diferitelor canale ionice [5, 27]. PIERDEREA PONDERALĂ Este semnificativă, cancerul pancreatic fiind una dintre tumorile care evoluează cu emaciere sau cașexie. Din punct de vedere fiziopatologic s-a explicat prin reducerea aportului caloric, datorită inapetenței sau anorexiei, maldigestiei
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
Surface Enhanced Laser Desorbtion/Ionization Time-of-Flight Mass Spectrometry) s-au identificat cel puțin patru proteine cu expresie suprareglată în cancerul pancreatic, care evoluează cu cașexie, față de cei necașectici: zinc alfa2-glicoproteina (ZAG), apolipoproteina C-II, apolipoproteina C-III și GLP-1 (glucagon-like peptide I). Apolipoproteina C II și C III intervin în metabolismul lipidic și scad lipogeneza, GLP-1 acționează la nivelul hipotalamusului și determină senzația de sațietate, inhibând aportul alimentar, ZAG, care este sintetizată de celulele canceroase determină o pierdere ponderală, fără relație
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
30-32]. Nu trebuie ignorat rolul răspunsului sistemic inflamator din cancer, mediat de către citokine, de sinteza de proteine de fază acuta și alți mediatori proveniți din tumoră: factorul de inducere al proteolizei (proteolysis-induced factor) și peptidul înrudit cu parathormonul (parathyroid hormonerelated peptide), care se corelează cu pierderea ponderală, statusul hipermetabolic și anorexie. Ipoteza pare a fi confirmată de efectele favorabile ale agenților terapeutici care atenuează răspunsul inflamator sistemic: anticorpi monoclonali, antiinflamatoare nonsteroidiene, acidul eicosapentanoic și inhibitorii ciclooxigenazei 2, care favorizează creșterea ponderală
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
alimentari, o scădere a sensibilității hepatice la insulină și o creștere a sensibilității periferice la insulină. Profilul hormonal este completat de scăderea nivelului de insulină, glucagon și GIA (glucagondependent insulinotropic polypeptide), dar de nivele normale sau crescute de GLP-1 (glucagonlike peptide 1) [50]. Toate studiile converg spre concluzia că DZ tip 3 reprezintă un subset important populațional al DZ, care are un risc înalt de cancer pancreatic [47]. La pacienții care întrunesc criteriile clinice menționate, trebuie să se ia în considerare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
7% din metabolismul bazal, față de numai 2,6%, cât consumă creierul). Toate aceste fluxuri metabolice sunt reglate de un aparat complex, alcătuit din enzime (activate sau inactivate, de regulă, de înșiși compușii chimici), hormoni (pancreatici, hipofizari, corticosuprarenali, testiculo/ovarieni), numeroase peptide și citokine, influențe nervoase și factori fizici (pH, temperatură, status oxidativ). Dintre toți acești factori de reglare, cheia de boltă a acestei magnifice catedrale este insulina. Ea poate acționa concomitent pe toate cele trei metabolisme energetice: glucidic, lipidic și proteic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92249_a_92744]
-
celulele insulare pancreatice, dar și în alte celule endocrine din mucoasa intestinală. Aici, proglucagonul rezultat din transcripția acestei gene este procesat și rezultă un peptid inactiv, glicentina (care are în structura lui și secvența aminoacidică a glucagonului), alături de alte două peptide active, Glucagon-Like Peptide-1 și 2. În timp ce GLP-2 acționează ca factor de creștere la nivel intestinal, GLP-1 are efecte importante asupra metabolismului glucidic. GLP-1 are funcție incretinică și acționează ca hormon care limitează aportul alimentar și contribuie la asimilarea nutrienților deja
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
ei în peste 70% dintre adenocarcinoamele pancreatice, dar ea poate fi dozată și în ser, având o valoare semnificativ mai crescută în CP față de subiecții sănătoși [238]. Evaluarea profilului peptidomic a evidențiat trei seturi de „semnături” peptidice, fiecare conținând 10 peptide discriminante, fiecare set fiind asociat cu un tip particular de cancer [239]. METABOLOMICA Identifică produși finali ai unor reacții enzimatice, în ser sau urină, care pot fi sugestivi pentru anumite localizări ale cancerului. În CP, după excluderea pacienților cu DZ
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
specifici, prezenți în celulele periferice țintă. Diferențele dintre insulina diferitelor specii animale sunt datorate secvențelor diferite ale aminoacizilor din pozițiile 8, 9 și 10 ale lanțului A și a aminoacidului 30 din lanțul B (tabelul 2). Menționăm că unele dintre peptidele insulinice sunt secretate în țesutul cerebral. Funcția de reglare metabolică a insulinei depinde de porțiunile bine conservate ale moleculei: punțile legăturilor disulfhidrice realizate între aminoacizii sulfurați, resturile hidrofobe din regiunea terminală a lanțului B și resturile amino și carboxil terminale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
decât unui defect de sinteză a insulinei (4). Creșterea insulinică este mai mare dacă glucoza este administrată oral, decât atunci când este administrată i.v. Faptul se datorează eliberării în celulele mucoase intestinale a hormonilor „incretinici”, în special a GLP1 (Glucagon-Like Peptide 1) și GIP (Glucose-Dependent Insulinotropic Polypeptide). Stimularea maximală a secreției de insulină se înregistrează la o glicemie de 200-300 mg/dl, fapt datorat regimului de funcționare al glucokinazei. Refacerea stocurilor insulinice din granulele secretorii are loc prin creșterea translației moleculelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
lipoliza) sunt foarte sensibile la modificări mici ale insulinemiei, în timp ce influențarea proteolizei necesită concentrații mai mari de glucoză. 9. FACTORII INSULINICI DE CREȘTERE (IGF - „INSULIN GROWTH FACTORS”) Familia factorilor de creștere este foarte mare (peste 50 membri) și cuprinde numeroase peptide mici, secretate în jurul celulelor, a căror dezvoltare o influențează. Factorii de creștere intervin în faza G1 a ciclului celular, stimulând dezvoltarea și diferențierea acestora. Funcția IGF este legată de creșterea multor organe (rinichi, splină, ficat, os, mușchi scheletic, țesut cerebral
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
factorii de creștere vom vorbi în alte capitole (celula endotelială, complicațiile cronice diabetice etc.). Cele mai multe complicații cronice sunt legate de hiperexpresia sau malexpresia acestor factori. Aici ne vom referi numai la moleculele de tip IGF. Factorii insulinici de creștere sunt peptide mici cu o greutate moleculară de ~ 7600 Da. Poartă acest nume întrucât ei se aseamănă structural cu insulina și mai ales cu proinsulina. Zone importante ale moleculei de IGF au o secvență aminoacidică identică cu cea a moleculei proinsulinei. Ambele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
mediatorii chimici ai influxului nervos (acetilcolina) sau pentru molecule de tip citokine. Unii dintre hormoni inhibă secreția de insulină (somatostatinul sau leptina, de exemplu). Alții stimulează secreția de insulină sau secreția de amilină. O serie dintre hormonii intestinali (GLP1 - „Glucagon-Like Peptide”; GIP - „Glucose-dependent Insulinotropic Polypeptide”), la care trebuie adăugat și glucagonul, secretat de celulele A pancreatice (91), poartă numele de hormoni incretinici. Termenul desemnează capacitatea acestor peptide hormonale de a crește secreția de insulină mediată de glucoză. Ei au ca obiectiv
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
secreția de insulină sau secreția de amilină. O serie dintre hormonii intestinali (GLP1 - „Glucagon-Like Peptide”; GIP - „Glucose-dependent Insulinotropic Polypeptide”), la care trebuie adăugat și glucagonul, secretat de celulele A pancreatice (91), poartă numele de hormoni incretinici. Termenul desemnează capacitatea acestor peptide hormonale de a crește secreția de insulină mediată de glucoză. Ei au ca obiectiv armonizarea nivelului secreției de insulină la modificările induse (sau anticipate) de prezența substanțelor nutritive în intestin (108). Acești hormoni intervin în ciclul insulinosecretor dincolo de primele trei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
o moleculă mai mare, conținând 86 aminoacizi și o greutate moleculară de circa 9 000 kDa. Ea este alcătuită din cele 2 lanțuri, A și B, ale insulinei, precum și a unui peptid format din 32 aminoacizi denumit peptidul C („Connecting peptide”) sau peptidul de legătură. Proinsulina este convertită la insulină în granulele secretorii mature sau pe cale de maturare. Conversia este mediată de două endopeptidaze denumite PC2 și PC3, care acționează la cele două situsuri dibazice Arg 31 - Liz 32 (PC3) și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
în granulele secretorii, iar transportul din reticulul endoplasmic în aparatul Golgi este îngreunat (calea secretorie precoce este afectată nespecific) (96) Insulina și peptidul C sunt eliberate în circulație în cantități echimolare. Din imunorectivitatea insulinică 10-15% este acoperită de proinsulină și peptidele înrudite, neinsulinice. În unele stări patologice (obezitate, T2DM, tumori secretante de insulină), proinsulina poate atinge 40-50% din imunoreactivitate și chiar mai mult. Se consideră că o creștere a proporției de proinsulină secretată este datorată solicitării β-celulare crescute, care neposedând suficiente
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
amplifice efectele creșterii Ca+2 asupra mașinăriei exocitotice. Această a doua fază insulinosecretorie necesită un metabolism β-celular quasi-maximal. Vilsboll și col. (205) găsește la pacienți cu T2DM obezi că amplificarea incretinică a GIP („Glucose-dependent Insulinotropic Polypeptide”) și a GLP1 („Glucagon-Like Peptide 1”) este atenuată, conducând la o alterare a fazei insulinice „tardive”. Totuși, faza precoce a insulinosecreției (influențată de factori stimulatori sau inhibitori) pare a fi prima și precoce afectată în T2DM (64). De remarcat că din punct de vedere cantitativ
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
sumarizate astfel: activarea receptorilor ?-adrenergici inhibă, iar a receptorilor β-adrenergici stimulează secreția de insulină. Stimularea colinergică parasimpatică este mediată vagal și crește secreția de insulină. Dimpotrivă, stimularea adrenergică inhibă secreția de insulină. Numeroase neuropeptide mediază o influență neuropeptidergică: VIP („Vaso-Intestinal Peptide”), peptidul legat de gena calcitoninei, neuropeptidul Y, galanina, substanța P și enkefalinele, printre altele. Există un mare interes pentru utilizarea celulei β în scop terapeutic. Posibila obținere de celule β în cantitate suficientă nevoilor practice a intensificat activitățile de „izolare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
multe persoane nu dezvoltă amiloid în cursul vieții lor (66). Gena amilinei este situată pe brațul scurt al cromozomului 12 (Fig.16). Ea este alcătuită din trei exoni. Peptidul amiloidic este codificat în exonul trei. Același exon mai codifică două peptide mai mici, care preced amilina (peptidul N-terminal IAPP) și care urmează amilinei (peptidul C-terminal IAPP). Există un grad înalt de conservare a secvenței aminoacidice 1-37 a amilinei între diferite specii, dar se înregistrează diferențe mari în privința polipeptidelor N
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
aminoacizi. Conversia ei la IAPP are loc mai rapid decât conversia proinsulinei în insulină. Clivajul proIAPP are loc în granulele secretorii din celula β, probabil sub acțiunea aceleiași peptidaze care desface insulina din proinsulină. Desfacerea IAPP lasă în celula β peptidele de asociere C-terminal (9 aminoacizi) și N-terminal (11 aminoacizi). Cele două forme de amiloidoză localizată se înregistrează în țesutul cerebral (în boala Alzheimer) și în insulele pancreatice (în diabetul zaharat de tip 2). Ambele procese se întâlnesc la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
conține receptori pentru glicozaminoglicani, pentru acid hialutronic (CD44), receptori tirozin kinaze (RTK) pentru factori de creștere. Comunicarea cu MEC se mai realizează și prin glicoziltransferază. Acest grup de proteine-enzime joacă un dublu rol: intracelular, adiționează resturi glucidice la moleculele de peptide, pentru a forma glicoproteine; acestea, inserate în membrana plasmatică, funcționează ca receptori pentru structuri cu resturi glucidice din MEC. Recunoașterea este urmată de cataliză frustrată, rezultatul fiind ruperea aderenței. Fenomenul este important, explicând migrarea celulară pe MEC printr-o succesiune
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
dietetic sau la medicație. 27.3.2. Investigații paraclinice În pofida faptului că ICA este un diagnostic bazat în principal pe identificarea elementelor clinice de congestie pulmonară și/sau sistemică, explorările paraclinice sunt adesea necesare pentru diagnostic pozitiv, diferențial i etiologic. Peptidele natriuretice BNP și NT-pro-BNP s-au dovedit utile pentru diferențierea dispneei de origine cardiacă de alte cauze de dispnee. Aceste peptide se eliberează din cauza stresului hemodinamic (ventricul dilatat, hipertrofic, cu tensiune parietală crescută). Utili - tatea lor a fost stabilită pentru
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
elementelor clinice de congestie pulmonară și/sau sistemică, explorările paraclinice sunt adesea necesare pentru diagnostic pozitiv, diferențial i etiologic. Peptidele natriuretice BNP și NT-pro-BNP s-au dovedit utile pentru diferențierea dispneei de origine cardiacă de alte cauze de dispnee. Aceste peptide se eliberează din cauza stresului hemodinamic (ventricul dilatat, hipertrofic, cu tensiune parietală crescută). Utili - tatea lor a fost stabilită pentru diagnosticul dispneei de cauză cardiacă, evaluarea prognosticului și monitorizarea răspunsului la tratament. Acuratețea diagnostică a BNP utilizând o valoare cut-off de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]