36,129 matches
-
de patru ceasuri și ar fi fost timpul să se lumineze de ziuă. Dar mă rog, acestea erau temerile mele și nu trebuia s-o sperii pe Maria. Am cuprins-o pe după umeri. Avea trupul fierbinte. Din când În când percepeam un tremur ușor scuturându-i trupul, Însoțit de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă eram singură, a spus ea cu glas convingător. Era mai bine dacă nu coboram, mi-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu ni se pare curios când o „furtună electromagnetică”, produsă de Soare, ne poate perturba, pentru un timp, comunicația. Învățăm să decodificăm mesaje: o suită de coincidențe favorabile Îți arată că ești pe drumul cel bun și invers. Începem să percepem că suntem de fapt niște forme energetice, În contact unele cu altele și orice mișcare a noastră poate fi generatoare de echilibru sau dezechilibru. Începem să conștientizăm răspunderea pe care o avem prin acțiunile noastre pozitive sau negative. Începem să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de subtilitate, clin d'oeil-urile autorului sunt banale, iar stilul foarte direct este mai degrabă un loc comun în literatura celei mai tinere generații. Zdravăn ancorat în realitate, romanul poate stârni interesul prin povestea propriu-zisă (cu siguranță, mulți o vor percepe ca pe adevărul pur) și în mult mai mică măsură prin realizarea sa tehnică. În fond însă, contează mai puțin dacă această carte este un roman sau un volum de memorii (ne)deghizate. Dincolo de realizarea artistică discutabilă, ea reușește să
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
o mai elaborată autenticitate, autorii milenariști pendulează între realism și expresionism, notația crudă și implozia, surparea interioară. Eul este fie expansiv, agitat și agitatoric, anarhist (ca la Marius Ianuș) ori utilitarist (Adrian Urmanov), fie repliat în galeriile subterane, de unde se percepe mai bine tensiunea ființei și a lumii (Teodor Dună, Dan Coman). Acestea fiind extremele, capetele de bandă poetică, fiecare voce își alege o frecvență proprie. Spre deosebire de "optzeciștii" noștri originali, toleranți în vorbe, dar sectari în teorie și în practică, pentru
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
strict literare publicate în rubrica din Contemporanul și selectiv adunate în 1965 în volumul Cronicile optimistului a avut o însemnătate considerabilă pentru criticii ce se formau atunci. M. Nițescu greșește punîndu-le pe toate în aceeași oală. G. Călinescu a fost perceput foarte diferit de cele două generații succesive. Dacă-i recitim fără parti-pris publicistica dintre 1944 și 1955, ne putem explica diferența. Abia instalat la cîrma Tribunei poporului, în septembrie 1944, G. Călinescu se simte dator să-și edifice cititorii cu privire la
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
curente, ci și sub acela al specificului lor, cu mizele diferite și conceptele puse în joc. În mai multe rânduri, pe parcursul acestui desfășurător de cronici dispuse în ordinea cronologică a scrierii lor, el abordează problema fragmentarismului/ sintezei, pe care o percepe în întreaga ei dificultate. Inițial, judecata culegerilor de texte este severă: "A strânge laolaltă articole ocazionale, cronici, recenzii, Ťportreteť, eseuri, dezbateri etc., oricât de sprințare ar fi acestea, nu înseamnă nici pe departe a propune o riguroasă ierarhie valorică, susținută
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
Sala "Jaques Brel" de la Pantin: spectacol de revistă, teatru instrumental, cabaret-show sau concert pur și simplu? Drept răspuns mi-au venit în minte cuvintele lui Marcel Proust; "muzica este o lume ce pentru noi înseamnă ultravioletul pe care nu-l percepem decât prin ureche". Oare să fie numai atât?
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
face posibilă reapariția acestui fenomen politic este de natură ideologică. Încă de la începutul sau, proiectul european s-a lovit de existența unei ideologii ce a început să domine aici de acum două secole: naționalismul. În prezent, sintagma "Europa națiunilor" este percepută ca fiind una aproape tautologica, fiindcă europenilor le este aproape imposibil să se perceapă altfel decât că aparținători ai uneia dintre națiunile de pe acest continent. De aceea, pentru cei formați sub cerul ideologic al națiunii, deschiderea cerului european este un
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
proiectul european s-a lovit de existența unei ideologii ce a început să domine aici de acum două secole: naționalismul. În prezent, sintagma "Europa națiunilor" este percepută ca fiind una aproape tautologica, fiindcă europenilor le este aproape imposibil să se perceapă altfel decât că aparținători ai uneia dintre națiunile de pe acest continent. De aceea, pentru cei formați sub cerul ideologic al națiunii, deschiderea cerului european este un motiv de neliniște, aproape asemănătoare cu cea resimțită de vechii greci la căderea cetății
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
o poate aduce altuia fiind aceea de a fi "antinațional". Faptul de a face politică în interes național le apare tuturor ca fiind firesc, a apăra interesul națiunii apărându-i astăzi oricui ca fiind un act de normalitate, națiunea fiind percepută că un mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
consecință acestei mobilități fiind un soi de egalitarism ce constă tocmai în accesul la informație a indivizilor care sunt gata oricând să se reprofileze. Dorința de a produce mai mult este motorul acestui fenomen, legea progresului din perspectiva căreia este percepută întreaga realitate. Ea a făcut necesară această omogenizare a nivelului de educație care, în fond, duce la o omogenizare a competențelor lingvistice. Din această perspectivă, naționalismul este "organizarea grupurilor de oameni în unități mari, cu educație centralizată și cultural omogene
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
nu este exact, aici s-a născut un mit național. Se vede că acest mit s-a raspandit și la nivel mondial. A. R.: Căderea Zidului are o însemnătate nu doar pentru reunificarea Germaniei, ci și pentru începutul reunificării Europei. Percepeți în prezent o scădere a forței acestui mit? R. G.: Un aspect foarte important este ideea că nu trebuie să privim revoluția pașnică din 1989 că pe un fenomen izolat sau ca pe o revoluție națională a germanilor, ci ca
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
entuziasmul față de Europa, nu doar atestat de către folosirea oportunităților economice oferite de către UE. Acesta este un proces foarte îndelungat, continuu și care, dacă suntem foarte sinceri, a început abia în 1989 și are perspective foarte mari. A. R.: La fel percep și eu atitudinea față de aceste perspective. Există în România o simpatie foarte mare față de UE, ceea ce (în comparație, de exemplu, cu anumite state din Vestul Europei și cu scindarea partidelor, nemaivorbind de Marea Britanie, vorbind doar de Europa Continentală) atestă în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
apoi dimensiunea imperiala și Uniunea Sovietică, care au făcut ca Moldova să intre în această civilizație rusă, un mediu pe care l-am asumat, inhalat și interiorizat, fapt care face complicată crearea unei linii de separare și o alegere. Rusia percepe extinderea UE că pe o lărgire a sferei de influență și ca pe o colonizare pentru că ăsta a fost dintotdeauna politică imperiala rusă și sovietică". Strâns legată de aceste aspecte istorice, "identitatea Basarabiei și a moldovenilor s-a configurat în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
conform autorităților laice și religioase, un pericol social. Nouă ordine socială, simbolică și politica a stigmatizat exclușii, însemnându-i cu litera V (de la vagrant - rătăcitor, vagabond); apar acum legi împotriva săracilor și case speciale de corecție, în care sărăcia este percepută că o anomalie, o scurtcircuitare nepermisa a nouui tip de societate, fiind asociată frecvent cu nebunia. Fenomenul ia amploare și pe fondul urbanizării Europei și a surclasării agriculturii (sat) de către comerț (oraș). Întocmai că în problema contemporană a maidanezilor, se
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
R. Gherghinescu, Anotimpurile empatiei, Editura Ațos, București, 2001, p. 19). G. H. Mead, de exemplu, este unul din gânditorii care concep empatia că pe o capacitate de ,,a prelua rolul celuilalt”, însă în planul social existent și, doar imediat. El percepe această ,,capacitate” a individului că pe o formă a ,,inteligenței sociale”. În acest caz, trăirea interioară vizează o lume cotidiană și contingenta, în care apare raportul ,,eu-celălalt”, raport că experiența și modalitate de înțelegere reciprocă orientată, fie spre cunoaștere psihologică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
factorilor care influențează percepțiile făcute de persoana respectivă, adăugând însă că doar simplă cunoaștere a percepțiilor făcute de persoana în cauză nu aduce după sine și înțelegerea. 2. A doua cale se referă la preluarea fenomenelor așa cum persoană studiată le percepe interpretând deci prin optică persoanei respective. Această modalitate este mai greu de realizat, însă ea vizează explicit conduită empatica. Principala problemă care se pune este legată de capacitatea de comprehensiune, de înțelegere din punct de vedere psihologic, înțelegere care să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a purității țăranii din noi ce ajunge cenușă. 1090. Puterea este o culme măcinata mereu de viscolul păcatului până ce dispare definitiv. 1091. Orgoliul este supunerea oarbă în fața speranței. 1092. Trufia este un șomaj al gândirii. 1093. Banii sunt modul cum percepem lumea. În cazul de față fără nici o valoare spirituală sau sacra ci doar profana și mercantila. 1094. Absurdul este unică pată de culoare a adevărului absolut lăsată acestei lumi. 1095. Mânia este o notă dezacordata a gândului. 1096. Jocul este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de a percepe sensul milenar al tainei cunoașterii divine. Cum era de așteptat și răspunsurile Demiurgului sunt închipuite mărturisiri cu adevarat grăitoare, reflectând ideea că, în momentul creației omului, nici macar Plăsmuitorul însuși nu bănuia răscolirea O perspectivă integratoare asupra Luceafărului ce avea să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără putință de trăit și extrem de dureroasă: tata - fiu. Singură relație peste care cade ghilotina finitului, ca o fractură ontica, si naște percepția tragicului. Pe latura cealaltă, a mamei, nu se percepe finitul, căci legăturile vieții au un început nemijlocit. „Femeia - geneză existenței”, ce exact o spune poemul Geneză nevăzuta (p. 71)! Că salvare din fractură amintită se invocă relația dintre cuvânt și eros, în sensul lor adânc, de a aduna, de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
artistului reflexiv căutând, cu instrumente pe măsură, noi „orizonturi” și cadre topologice poeziei (poate chiar în înțelesul vechi), în vederea schimbărilor proprii din procesul „individuației” creatorului și a creației. Iar drept consecință, apariția unei atitudini în contextul dat. Pentru cine o percepe. Contestația să nu este singulară, de-ar fi să privim numai în istoria poeziei noastre, de la luciditatea eminesciana din Epigonii (ori celebra epistola a poetului trimisă din Viena la 6 februarie 1871 lui Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare de la Iași
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vederea". Un astfel de autor nu poate fi agreat (și simte clar o atare atitudine) de către cei ce s-au aliniat în diverse grade la "doctrina și tematica" trecutului regim ce și-a supraviețuit. în spatele amăgitoarelor fraze elogioase, d-sa percepe "nu atît năduful sau suspiciunea ci mai degrabă reproșul surd împins pînă la animozitate, de parcă aș fi comis o necuviință că am preferat onestitatea și marginalizarea în loc să lupt pe baricadele demenței colective". Cred că avem în privința aceasta o experiență comună
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
mulțimi (mulțimi "urîte", mulțimi "neglijabile", mulțimi "de măsură Lebesque nulă") vor avea asupra cititorului umanist efectul unui șir de upercuturi. Va rămîne neconsolat în neputința de a se ridica de la podea în fața unor cunoștințe pe care, neputîndu-le înțelege, le va percepe ca pe tot atîtea dușuri reci. Paradoxul uimitor al acestei cărți este că, în ciuda universului cel mai adesea inaccesibil pentru adepții umanioarelor, ea prinde nemaipomenit de bine literaților, și asta chiar și numai pentru faptul că, într-o lume în
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
inapetență constituțională față de lumea calculului matematic. Ceva s-a atrofiat iremediabil în ființa și fibra noastră, iar atrofia o resimțim la fel ca atunci cînd, pierzînd de tot un simț, o dată cu el dispare și felia de existență pe care o percepeai cu ajutorul lui. Pentru majoritatea dintre noi, matematica seamănă cu celălalt tărîm, tărîmul de dincolo, un tărîm inaccesibil ce îți dă fiori prin neputința de a-i intui rosturile, un tărîm rece și neprimitor, a cărui atotoputernicie rămîne neclintită în fața ignoranței
Metafora matematică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10579_a_11904]
-
Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic, 2005) n-au produs emoții și reacții; au trecut aproape neobservate, discuțiile focalizîndu-se pe cu totul alte chestiuni. Relativa indiferență se explică, probabil, prin faptul că oscilațiile de scriere cu s/z nu (mai) sînt percepute ca marcate social și cultural, nu implică etichetarea "cult" / "incult", ci rămîn cumva în domeniul controverselor între specialiști și al preferințelor individuale. Poate că e la mijloc și o scădere a sensibilității "latino-romanice": în trecut, împotriva unor grafii cu z
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]