940 matches
-
cu sufixul tematic -s, tema participiului este o temă liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este o temă liberă, primară, monovalentă: merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
merse (tema perfectului) - mers (tema participiului); • pentru celelalte verbe, tema participiului este o temă liberă secundară, derivată, prin sufixul tematic -t, de la tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema primară a perfectului; cânta(tema perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului) cântat (tema participiului), coborâ(tema perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai, și: „Și se tot duce... S-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfectului) - coborât (tema participiului), dormi(tema perfectului) - dormit (tema participiului) etc. Fac excepție verbe din tipul V1 de flexiune, care au tema participiului ca temă primară: rupse(tema perfectului) - rupt (tema participiului), frânse(tema perfectului) - frânt (tema participiului) etc. Sintagma perfectului compus este disociabilă. Între auxiliar și tema de participiu a verbului se pot introduce adverbe de mod care exprimă aproximația, durata, iterația etc., precum tot, cam, prea, mai, și: „Și se tot duce... S-a tot dus.” (M. Eminescu) „A
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau culte) auxiliarul se află adesea în urma temei de participiu: „Cată-ți tu de ceriul tău, Și eu de pământul meu, C-așa vrut-a Dumnezeu.” (V. Alecsandri) „Trecut-ai când ceru-i câmpie senină.” (M. Eminescu) Forma inversă a perfectului compus, constituindu-se într-o unitate fonică (un singur „cuvânt fonetic”), se adaptează cu mai multă ușurință ritmului creației lirice. Accentul: Sintagma perfectului compus prezintă două accente, unul pe auxiliar, celălalt pe tema de participiu. Poziția accentelor urmează legile accentuării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vrut-a Dumnezeu.” (V. Alecsandri) „Trecut-ai când ceru-i câmpie senină.” (M. Eminescu) Forma inversă a perfectului compus, constituindu-se într-o unitate fonică (un singur „cuvânt fonetic”), se adaptează cu mai multă ușurință ritmului creației lirice. Accentul: Sintagma perfectului compus prezintă două accente, unul pe auxiliar, celălalt pe tema de participiu. Poziția accentelor urmează legile accentuării verbului la prezent, pentru auxiliar, legile accentuării temei de participiu, pentru verbul liber, în funcție de tipul de flexiune al acestuia din urmă. În sintagma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pentru verbul liber, în funcție de tipul de flexiune al acestuia din urmă. În sintagma formelor inverse, „cuvântul fonetic” prezintă un singur accent, cel al temei de participiu, trecut-ai; auxiliarul își pierde accentul propriu. Observații: • În limba vorbită există sintagme sinonime perfectului compus, constituie din verbul a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
accentul propriu. Observații: • În limba vorbită există sintagme sinonime perfectului compus, constituie din verbul a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un timp absolut, sinonim cu perfectul compus. Prezintă acțiunea verbului ca încheiată în momentul vorbirii. Spre deosebire de perfectul compus, însă, momentul acțiunii verbului este, relativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fi și participiul verbului liber: „Gligori-i dus de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un timp absolut, sinonim cu perfectul compus. Prezintă acțiunea verbului ca încheiată în momentul vorbirii. Spre deosebire de perfectul compus, însă, momentul acțiunii verbului este, relativ, mai apropiat de prezentul procesului comunicării. Acest fapt îl face cu deosebire propriu introducerii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de azi dimineață.” (C. Hogaș) • Regional se întâlnesc forme perifrastice de perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un timp absolut, sinonim cu perfectul compus. Prezintă acțiunea verbului ca încheiată în momentul vorbirii. Spre deosebire de perfectul compus, însă, momentul acțiunii verbului este, relativ, mai apropiat de prezentul procesului comunicării. Acest fapt îl face cu deosebire propriu introducerii vorbirii directe: „- Nu te supăra, moș Nichifor - zise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perfect compus, cu auxiliarul a fi la perfectul compus și tema de participiu a verbului liber: „Am fost cumpărat o carte.” Perfectul simplu Este un timp absolut, sinonim cu perfectul compus. Prezintă acțiunea verbului ca încheiată în momentul vorbirii. Spre deosebire de perfectul compus, însă, momentul acțiunii verbului este, relativ, mai apropiat de prezentul procesului comunicării. Acest fapt îl face cu deosebire propriu introducerii vorbirii directe: „- Nu te supăra, moș Nichifor - zise Malca - că poate așa a fost să fie de la Dumnezeu” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este, relativ, mai apropiat de prezentul procesului comunicării. Acest fapt îl face cu deosebire propriu introducerii vorbirii directe: „- Nu te supăra, moș Nichifor - zise Malca - că poate așa a fost să fie de la Dumnezeu” (I. Creangă) Pe de altă parte, perfectul simplu se deosebește de perfectul compus și din perspectiva relației timp-aspect. Perfectul simplu se cuprinde în opoziția aspectuală durativ-momentan. Se opune, în acest sens, imperfectului, timp al acțiunii durative, prin caracterul relativ momentan al acțiunii verbale pe care o situează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prezentul procesului comunicării. Acest fapt îl face cu deosebire propriu introducerii vorbirii directe: „- Nu te supăra, moș Nichifor - zise Malca - că poate așa a fost să fie de la Dumnezeu” (I. Creangă) Pe de altă parte, perfectul simplu se deosebește de perfectul compus și din perspectiva relației timp-aspect. Perfectul simplu se cuprinde în opoziția aspectuală durativ-momentan. Se opune, în acest sens, imperfectului, timp al acțiunii durative, prin caracterul relativ momentan al acțiunii verbale pe care o situează în trecut. În relație contextuală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu deosebire propriu introducerii vorbirii directe: „- Nu te supăra, moș Nichifor - zise Malca - că poate așa a fost să fie de la Dumnezeu” (I. Creangă) Pe de altă parte, perfectul simplu se deosebește de perfectul compus și din perspectiva relației timp-aspect. Perfectul simplu se cuprinde în opoziția aspectuală durativ-momentan. Se opune, în acest sens, imperfectului, timp al acțiunii durative, prin caracterul relativ momentan al acțiunii verbale pe care o situează în trecut. În relație contextuală cu un imperfect, perfectul simplu accentuează și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva relației timp-aspect. Perfectul simplu se cuprinde în opoziția aspectuală durativ-momentan. Se opune, în acest sens, imperfectului, timp al acțiunii durative, prin caracterul relativ momentan al acțiunii verbale pe care o situează în trecut. În relație contextuală cu un imperfect, perfectul simplu accentuează și mai mult această opoziție, între o acțiune care durează și o alta care punctează, care vine din afară, frângând-o pentru o clipă pe cea dintâi sau suprapunându-i-se tot pentru o clipă: „Ea tăcu. Dânsul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Dânsul se uită la o rază de soare ce se oglindea în luciul părului ei, și-i veni s-o mângâie pe cap, cu un sentiment aproape părintesc - atâta sfială era în ținuta ei.” (Duiliu Zamfirescu) Datorită caracterului momentan al perfectului simplu, verbele durative prin conținutul lor lexical se întrebuințează mai rar la această formă de perfect; perfectului simplu i se preferă atunci perfectul compus: a dura, a se afla, a dormi, a plânge, a trăi etc. Fiind un timp cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
veni s-o mângâie pe cap, cu un sentiment aproape părintesc - atâta sfială era în ținuta ei.” (Duiliu Zamfirescu) Datorită caracterului momentan al perfectului simplu, verbele durative prin conținutul lor lexical se întrebuințează mai rar la această formă de perfect; perfectului simplu i se preferă atunci perfectul compus: a dura, a se afla, a dormi, a plânge, a trăi etc. Fiind un timp cu caracter momentan, în opoziția iterativ-noniterativ, perfectul simplu prezintă caracter non-iterativ; în consecință, acceptă mai greu determinări adverbiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu un sentiment aproape părintesc - atâta sfială era în ținuta ei.” (Duiliu Zamfirescu) Datorită caracterului momentan al perfectului simplu, verbele durative prin conținutul lor lexical se întrebuințează mai rar la această formă de perfect; perfectului simplu i se preferă atunci perfectul compus: a dura, a se afla, a dormi, a plânge, a trăi etc. Fiind un timp cu caracter momentan, în opoziția iterativ-noniterativ, perfectul simplu prezintă caracter non-iterativ; în consecință, acceptă mai greu determinări adverbiale care să exprime peridiocitatea, regularitatea, repetiția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lor lexical se întrebuințează mai rar la această formă de perfect; perfectului simplu i se preferă atunci perfectul compus: a dura, a se afla, a dormi, a plânge, a trăi etc. Fiind un timp cu caracter momentan, în opoziția iterativ-noniterativ, perfectul simplu prezintă caracter non-iterativ; în consecință, acceptă mai greu determinări adverbiale care să exprime peridiocitatea, regularitatea, repetiția. Structura morfologică Este un timp simplu cu o structură sintetică, constituită din tema secundară a perfectului simplu (derivată, prin sufixul -Ø, de la tema
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp cu caracter momentan, în opoziția iterativ-noniterativ, perfectul simplu prezintă caracter non-iterativ; în consecință, acceptă mai greu determinări adverbiale care să exprime peridiocitatea, regularitatea, repetiția. Structura morfologică Este un timp simplu cu o structură sintetică, constituită din tema secundară a perfectului simplu (derivată, prin sufixul -Ø, de la tema primară a perfectului) și dezinențele de persoană și număr. Din perspectiva temei secundare a perfectului simplu, verbele nu se deosebesc între ele; sufixul tematic este pentru toate același: -Ø. Deosebiri există, însă, la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracter non-iterativ; în consecință, acceptă mai greu determinări adverbiale care să exprime peridiocitatea, regularitatea, repetiția. Structura morfologică Este un timp simplu cu o structură sintetică, constituită din tema secundară a perfectului simplu (derivată, prin sufixul -Ø, de la tema primară a perfectului) și dezinențele de persoană și număr. Din perspectiva temei secundare a perfectului simplu, verbele nu se deosebesc între ele; sufixul tematic este pentru toate același: -Ø. Deosebiri există, însă, la nivelul temei primare a perfectului. Sufixele specifice acestei prime teme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
peridiocitatea, regularitatea, repetiția. Structura morfologică Este un timp simplu cu o structură sintetică, constituită din tema secundară a perfectului simplu (derivată, prin sufixul -Ø, de la tema primară a perfectului) și dezinențele de persoană și număr. Din perspectiva temei secundare a perfectului simplu, verbele nu se deosebesc între ele; sufixul tematic este pentru toate același: -Ø. Deosebiri există, însă, la nivelul temei primare a perfectului. Sufixele specifice acestei prime teme depind de tipul de flexiune al verbului. În funcție de realizarea concretă a acestui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-Ø, de la tema primară a perfectului) și dezinențele de persoană și număr. Din perspectiva temei secundare a perfectului simplu, verbele nu se deosebesc între ele; sufixul tematic este pentru toate același: -Ø. Deosebiri există, însă, la nivelul temei primare a perfectului. Sufixele specifice acestei prime teme depind de tipul de flexiune al verbului. În funcție de realizarea concretă a acestui sufix, ele se diferențiază în trei mari grupe: • cu sufixul -se-, în structura temei de perfect: verbele din tipul V de flexiune: prinse
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]