1,200 matches
-
a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o sută de războinici Bordjighin, Amir a părăsit Istanbulul, Îndreptându-se spre ținuturile de pe malurile Volgăi. Un nou val de tăcere inundă camera care mirosea, acum, a pergament vechi, a piatră de râu și a floare de cireș. - Spune mai departe. -Iscoadele Apărătorilor de pe Drumul Mătăsii spun că, În acest moment, Amir Baian Își continuă drumul spre nord-est. Înaintarea lui a fost deja semnalată marelui han al Hoardei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nici un popas, până la primul contact cu oastea lui Mahomed. Pedestrimea transilvană mărșăluiește și ea fără oprire. Urmează mesaj al lui Vlad către măria sa Ștefan, oriunde ar fi el. Ștefan văzu că, Într-adevăr, În interiorul răvașului se afla o bucată de pergament cu pecetea vărului său. Îl deschise și, pentru prima oară după luni de durere și de chin, zâmbi. Mesajul era scris de mâna lui Vlad și În stilul lui caracteristic: Nu l-am văzut de mult pe Mahomed. Roagă-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
declanșa mai degrabă o implozie a imaginarului, în regim oniric: „Trenul urcă ușor, în timp ce noi/ contestăm metafizica. În compartiment intră-un bătrân,/ scoate pălăria de paie, lasă în jur/ un cerc de umbră, desface/ un pui întreg din hârtia ca pergamentul,/ ne îndeamnă să-nfulecăm./ Un timp e tăcere. Doar când/ învelește oasele toate la loc,/ grijuliu, cu o minerală răbdare,/ se-aude un foșnet. Și-n vreme ce toți/ adormim, în noaptea difuză,/ oasele păsării se încheagă la loc, prind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Ștefan încearcă să ia măsuri care să mențină trează prin religie, conștiința de neam a sârbilor, bulgarilor și grecilor. În acest an, domnul face prima danie mănăstirii Zografu de la Muntele Athos. Domnul trimite mănăstirii un manuscris, Faptele apostolilor, scris pe pergament și împodobit cu miniaturi splendide. Din miile de manuscrise aflate în bibliotecile rusești, rușii au ales, cum a scris Emil Turdeanu, acest manuscris ca să reprezinte vechea artă rusească. Pentru întărirea alianțelor cu vecinii din Nord și Nord-Estul Moldovei, „În anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și cu cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată în hârtie de pergament și mirosea a brânză de putină și a șunci afumate. M-am ridicat de pe bancă, am traversat bulevardul și după ce am arătat buletinul, legitimația și carnetul de student cu poză, mi s-a permis să intru în clădirea Academiei. La
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi porțile sale magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime, unde avea să dezvăluie toate secretele lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vederea acelui om. Apoi trecu pragul, apropiindu-se. Din rană cursese sânge din belșug, stropindu-i veșmintele și țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat cu cărbune pe pergament. Capul Îndoit părea să se fi Întors cu fața către trupul de care Începuse să se desprindă. Priorul fu nevoit să Își Învingă o amețeală neașteptată, Înainte ca ochii săi să se hotărască Încotro să privească, Înspre care dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
franciscanilor. Dante așteptă la intrarea către scriptorium să iasă călugării, la capătul zilei de lucru. În sfârșit, În prag apăru chipul lui, cu trăsăturile sale adânci și lipsite de sânge. Îl văzu cum pleacă ducând cu sine un fascicol de pergamente și caseta de scris. Părea suferind și obosit și Înainta cu un pas Încet și anevoios. Totuși, nu părea dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta numai la han, unde l-am zărit doar de câteva ori, În timpul meselor. Cercetarea mea mă poartă deseori afară, În căutare de informații. Sau În cămăruța mea, unde aștern pe hârtie ceea ce aflu, adăugă el, făcând un semn spre pergamente. Dante veni mai aproape, curios. - Care este natura cercetării dumitale? - Încerc să duc la bun sfârșit partea a treia a unei scrieri, Res gestae Svevorum. Istoria acestor mari Împărați. Și mai ales a celui mai mare dintre ei, Frederic. Isprăvile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi groase de pergament, complet arse. Orice ar fi fost scris pe ele, era pierdut. - Alte scrieri? zise bargello cu un aer Îngrețoșat. O carte? Priorul scutură din cap. - Sunt prea mari. Și nici urmă de legătură Între ele, zise el culegând una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să Înceapă să se deformeze sub ochii lui. Uluit, Își dădu seama că smulsese și nobila frunte a omului, o mască din pergament vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată, ascunzându-i fruntea, Îngustă și teșită, ca a unui plebeu. Brandan părea și el pierdut, Însă pe chipul lui Începuse un spectacol incredibil, așa cum poetul mai citise doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub ochi. - O copie făcută de mine Însumi, pe când am fost coleg de breaslă cu Bigarelli. Pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat prin adâncurile memoriei. Apoi se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cardinalului de Acquasparta. Probabil că omul era acolo de mult, căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să primiți aceasta, zise pe un ton oficial, Înmânându-i un pergament Împăturit și Închis printr-o bandă sigilată. Dante rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând posibil la sediul legației pontificale, pentru a sta de vorbă asupra unor chestiuni confidențiale. - De ce nu cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând posibil la sediul legației pontificale, pentru a sta de vorbă asupra unor chestiuni confidențiale. - De ce nu cere audiență la Priorat? Întrebă sec, Împăturind la loc pergamentul. - Eminența sa consideră că e mai prudent așa, având În vedere tensiunile din oraș. O vizită a sa la sediul Comunei ar căpăta o valoare oficială care e mai bine să se evite. Și apoi... - Și apoi? - Chestiunea te privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
furat. Doar un cufăr modest lângă pat, cu câteva boarfe croite grosolan. Probabil Bernardo Își părăsise În grabă lucrarea la care trudea: Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care se vorbește despre lucrurile suveranului meu, minunea lumii...” Dante Își ridică ochii pentru o clipă, iar apoi reveni la pergament. - ... „pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care se vorbește despre lucrurile suveranului meu, minunea lumii...” Dante Își ridică ochii pentru o clipă, iar apoi reveni la pergament. - ... „pe care eu, episcopul Mainardino, l-am văzut, și despre care las amintire celor drepți, carte a cărei Întocmire s-a Început la anii de la Întruparea lui Isus Cristos MCCLV.” Uluit, Își ridică privirea. - Cronica lui Mainardino... murmură el. Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așa cum un om Însetat soarbe apa. În sfârșit, spre finalul manuscrisului, Mainardino descria otrăvirea Împăratului: „ucis de mâna omului neîntreg, care era”... Dante Întoarse pagina, sperând că textul va continua pe partea cealaltă. Însă fila era albă: ultima fâșie de pergament fusese smulsă cu grijă, pentru a Îndepărta ultimele rânduri, cu numele asasinului. Cine rupsese foaia? Și, mai ales, de ce? Dacă cineva voise să Îl protejeze pe cel care se făcea vinovat de aceste crime, de ce nu sustrăsese toată pagina, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi așa, Dumnezeu l-ar fi ispitit pe Întâiul nostru părinte cu singurul scop de a contempla o priveliște a degradării care, În mintea sa, era deja Împlinită. - Atunci privește aici! strigă bătrânul, Începând să traseze un pătrat pe pergament. Vei avea rezumatul vieții dumitale și ceea ce te așteaptă pentru cât ți-a mai rămas de trăit. Și vei avea parte de durerea pe care o meriți! Continuă să traseze cu nervozitate niște segmente scurte, până când transformă pătratul inițial Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un ton zeflemitor. Multă lume din Florența ar putea-o descrie, cu o pană chiar cu mult mai iscusită! - Dar nimeni nu ți-ar putea da În vileag ceea ce a mai rămas din ea. Dante Întinse o mână ca să apuce pergamentul, Însă mâna energică a bătrânului i-o opri pe masă. - Nouă este numărul care te guvernează. Nouă. Același număr ca al destinului lui Frederic, care a murit dinaintea celei de-a noua umbre cu două fețe. Priorul nu era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
surprindere. - Nu e o legendă. La Ierusalim, În prezența lui Frederic, În toiul bătăliei Înverșunate care opunea Într-o furie zadarnică armatele dușmane, a fost cu adevărat Încheiat un acord Între noi și Înțelepții islamici. Nu a fost scris pe pergamente, Însă această imagine, pe care de atunci o purtăm cu noi, Îi marchează pecetea intangibilă. Cele două fețe ale sale reprezintă Răsăritul și Apusul, diferite, dar reunite Într-o singură idee de pace. Spate În spate, pentru ca nimic să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fixeze scânteierea, Îmbătat. Imaginea atât de Îndelung căutată a slavei cerurilor se afla acum acolo, În fața lui, iar Comedia Își găsea În sfârșit epilogul. - Asta a fost scris de Dumnezeu În natura imensei străluciri, asta va zugrăvi cuvântul meu pe pergamente, asta vor citi oamenii ca ultimă pildă! Guido Bonatti părea Împietrit. - Nu... nu e cu putință! bâigui, venind spre el. Bâjbâia cu mâinile În gol, ca și când ar fi vrut să prindă razele de lumină și să le oprească. Poetul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]