5,290 matches
-
alta, neștiind ce să facă. Nu voia ca Alex să afle taina ei de suflet, să i-o așeze în față precum farfuria cu supă de la prânz. Într-un moment de iluminare, cu o repeziciune incredibilă, ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea ad-hoc situația în care se putea desluși o oarecare stânjeneală, silindu-se să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
achită conștiincios de obligația asumată. Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar fi prins puțină odihnă! Dar... când puse capul pe pernă și voi să o așeze pentru a se simți confortabil, dădu de un obiect dur. Căută. Scoase la lumină un caiet voluminos pe care tronau scrise cu majuscule cuvintele: JURNAL DE SUFLET. Avu pentru câteva momente o reținere ce ținea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bine pledul, cu grija cu care văzuse că o făcea Ina, și mai privi o dată spre locul acela unde se afla înscrisă culpabilizarea lui. Avea impresia că vorbele acelea, care conțineau un adevăr incontestabil, ieșeau ca niște flăcări prin învelișul pernei, gata-gata de a o incendia. Recules, renunță la somn și la odihna proiectată. Plecă la lucru. Tot drumul până la șantier se gândi cum să soluționeze o situație care putea deveni o problemă, dacă el nu găsea o rezolvare rezonabilă. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mulțumită în sinea ei că Alex ieșise cu bine dintr-o întâmplare petrecută la șantier, care putea avea costurile ei, dar se bucură și de faptul că nu apucase să se așeze pe pat pentru că era imposibil ca răsucindu-și perna, cum o făcea de obicei, să nu facă cunoștință cu jurnalul ei. - Îmi pare rău pentru tine, nu ți-ar fi stricat o oră de odihnă. În compătimirea ei era de fapt un însemn al satisfacției sale de a nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cât țin ei la copii!... Am riscat, dar așa am crezut că mă pot răzbuna pe tine, pe tine, prietena mea cea mai bună... Și lacrimile îi împăienjeniră ochii și-i scăldară fața pe care încerca să o ascundă în perna deja udă. Am fost perfidă, Ina, m-am prefăcut tot timpul că ți-am rămas prietenă, dar n-am fost. Ții minte la nuntă...? Am stat un timp în preajma ta, dar nu am putut să rezist mult timp scenelor de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
am coborât. Luasem o hotărâre. O hotărâre înspăimântătoare. M-am dus în alcov și am scos din casetă un cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chemarea morții. Când, culcat în patul meu jilav și mirosind a transpirație, pleoapele mi se îngreunau și mă pregăteam să mă abandonez neființei și nopții veșnice, toate amintirile mele șterse, toate angoasele îmi reînviau; teama de a nu vedea penele pernei mele transformându-se în lame de pumnal, nasturii vestei mele devenind la fel de mari ca pietrele de moară, pâinea spărgându-se ca paharul care cade pe pământ; teama că, dacă aș dormi, uleiul din lampă s-ar împrăștia pe jos, incendiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tranșând ciozvârtele de carne... Imaginea lui nu-mi mai părăsea ochii. În sfârșit, m-am hotărât. Era o decizie teribilă. Am ieșit din pat și, suflecându-mi mânecile, am luat cuțitul cu mâner de os pe care-l ascunsesem sub pernă, apoi, aplecându-mă puțin, mi-am aruncat pe umeri o aba gălbuie și mi-am acoperit fața cu un fular. În aceeași clipă percepeam în mine o personalitate dublă, un complex de măcelar și negustor de mărunțișuri. M-am îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
somnambulică în pat, cu ochii închiși, ore în șir, încerca să depene pas cu pas, cele petrecute cu minute în urmă, începând de la ridicarea mai mult decât confuză din așternut și până la ieșirea în curte cu plapumă sau cu o pernă în brațe. Era și acesta un mod de defulare, de echilibrare a psihicului, ar fi putut explica, de bună seamă, un medic de specialitate. Oricum, ceva asemănător teoriei vaselor comunicante. Ar fi trebuit totuși, să consulte un medic, dar simțea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-i ceai din care i-am dat și eu. Îi bun ceaiul, dar dacă cere apă? Măriuța a ieșit și în scurtă vreme s-a întors cu o oală plină cu apă. Am să-ți aduc un ogheal și o pernă, iar cojocul ai să-l pui ca așternut. O spus ceva cât ai stat cu el? Nu. N-o spus nimic. O cerut apă mereu... Cred că o pierdut mult sânge până l-am găsit noi și unde mai pui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Du-te, Măriuță, da’ nu uita ce te-am rugat. Nu uit. Multe am uitat eu și multe oi uita, dar ce m-ai rugat n-am să uit. Atunci aștept, Măriuță! Îndată crâșmărița s-a întors cu plapuma și perna promise. După plecarea ei, Cotman a cercetat bandajul de la capul rănitului. Frecându-i mâinile, vorbea mereu: „Mâine în zori vreau să te aud cum îmi spui bună dimineața, frate - așa ca altădată... Să nu te lași, băiete! Numai cei slabi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a mângâiat pe obrajii nebărbieriți, pe frunte și pe pleoapele închise, murmurând drăgăstos: Să ți fie de bine, dragule! Uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ce face Hliboceanu, Costache? Apoi l-am făcut flăcău și vă așteaptă cu nerăbdare. Atunci hai să-l vedem cum mai arată - a pus mâna pe clanța ușii Cotman. La vederea celor doi, Hliboceanu a vrut să se ridice de pe pernă cu repeziciune, dar s-a oprit la jumătate de drum, ducând mâna la ceafă. Ce s-a întâmplat, Vasile? - a sărit grijuliu Cotman. Mă doare tare locul loviturii de la cap și sunt încă amețit. Stai cuminte, băiete! Ce, crezi că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
limbă lată și albă, pe care puteau fi citite cuvinte greu de filtrat de către o rațiune normală. Anume: manifestul revoluționar al mașinii Mașinării din toată lumea, fie că funcționați cu benzină, motorină, curent sau hidrogen, că mergeți pe roți, șenile ori pernă magnetică, ridicate În aer de suflul mângâietor de aripă sau de rotația elicei, filtre de cafea exploatate până la ultima unghie de zaț, automobile care umpleți cu carcasele voastre ruginite cimitirele de mașini din lumea Întreagă, eroi nevăzuți numiți tranzistoare, diode
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
absolut nici un semn că ar trăi, deși o făcea. Asemenea unui borcan cu gem de prune, putea fi pus oriunde. De obicei, stătea așezat pe scaunul de lângă ușa salonului, dar când acesta era ocupat de un teanc din fețe de pernă ori de trupul vreunei asistente, era depus frumușel pe pardoseală, pliat peste tăblia unui pat, asemenea unui preș, sau chiar agățat În perete, ca un tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de nebunii, amorul printre compușii radiului fiind totuși Îngreunat de portul obligatoriu al costumului de plumb. Iubitorii de artă vor fi, poate, surprinși, Însă vestita Mona Lisa a fost o dezamăgire: În tot timpul vizitei, a brodat chicotind la o pernă, cu bine-cunoscutul zâmbet de slujnicuță lipit de figură. În schimb, la categoria „Orgii regale“, cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea au lăsat la o parte toate neînțelegerile, dând tonul unei petreceri de neuitat. Doamna de Récamier? Oh
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scandal-monstru și, cu un pumn, Îl aruncă Înapoi În sufrageria sa. Acolo, pentru că În viața reală nu trecuse decât o fracțiune de secundă, nimeni nu-i observase lipsa. Soacra zbiară la el că nu vede scrisul și-i cere o pernă pentru șale. Nervos la culme, dentistul se Întoarce În micul ecran, unde-l pocnește pe Clint, trimițându-l În locul lui. Din acest moment, Hollywoodul Îl recunoaște drept noul erou al filmelor de acțiune. Sub numele de Brent Westwood, joacă În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brațul. — S-a Întâmplat pentru că El a vrut asta. — Nu te cred. — Am citit schițele lui Kuznețov pentru finalul cărții. Știi care e, de fapt, rolul meu În toată povestea asta? Să te-mpușc cu un pistol ascuns În spatele unei perne din canapeaua ta. — Nu există nici un pistol aici. — Verifică. Vera a vârât mâna În spatele pernei și s-a Îngălbenit. Zăpăceala ei a durat vreo două secunde, iar apoi a scos arma și a Îndreptat-o către mine. — Nu asta e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lui Kuznețov pentru finalul cărții. Știi care e, de fapt, rolul meu În toată povestea asta? Să te-mpușc cu un pistol ascuns În spatele unei perne din canapeaua ta. — Nu există nici un pistol aici. — Verifică. Vera a vârât mâna În spatele pernei și s-a Îngălbenit. Zăpăceala ei a durat vreo două secunde, iar apoi a scos arma și a Îndreptat-o către mine. — Nu asta e soluția, i-am spus cu blândețe. Dacă vrea să te radă, până la urmă o s-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vocile lui Sena, Monte Cristo și Petrică, asta bineînțeles dacă n-aveți nimic împotrivă. — I-auzi Mina, se ridică domnul Președinte de pe scaunul său, își întinde oasele, se uită lung la pendula din perete, toată lumea vrea deja să bage cornu-n pernă, e de-nțeles, a trecut de miezul nopții, iar mîine ne-așteaptă o altă zi mare, se încurajează, cum adică să am ceva împotrivă? Morți, răniți, schilodiți pe viață, asta contează mai puțin, dom’ Roja, își reia Gulie ideea, important
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Angelina, terminînd cu aranjatul, apropiind în sfîrșit ușile dulapului și răsucind de două ori cheița închizătoarei. — Să știți că nici eu nu prea am cu ce să mă laud, adăugă Poștașul, avînd senzația că o să se scufunde cu totul în pernele moi al fotoliului. — Te-ai gîndit vreodată de cît timp ne cunoaștem noi? întrebă Angelina, așezîndu-se relaxată în celălalt fotoliu. — De cînd vă știu pe dumneavoastră sau pe Părințel? zise Poștașul — Tot una e, zise Angelina. — Să tot fie vreo
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
drag În casa lor modestă, aflată dincolo de dealurile pe care le călărisem atâta, În jocurile mele. Mi-au oferit o cameră curată, nu prea mare, În care erau un pat cu o saltea de puf, și cu un morman de perne de diferite culori, o masă cu picioarele curbate pe care era un coș cu mere, un scaun Înalt pe care mă cocoțam cu efort, și un fel de dulap care, În jumătatea lui dreaptă avea niște rafturi pe care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care Antoniu o simte ca pe o durere fizică. Plânsul disperat al unei femei sparge cu brutalitate această liniște, pe care el ar fi dorit-o veșnică. -Las-o Încolo de boală, am să-ți fac dintr-o bucățică de soare pernă, ca să-ți Încălzesc creierul. Zece Într-o bună zi, Plăcințica, pe numele ei adevărat Kawabata, o fată plăpândă, care seamănă foarte bine cu Scarlet Johansson, și care a fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și mama și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
urcat, a Înșfăcat niște rămășițe de șuncă dispărând prin fereastra Întredeschisă a bucătăriei. Am locuit la ea trei zile și trei nopți, timp În care băiatul cel mare a recuperat din domiciliul conjugal, cu rugăminți și lacrimi, niște pulovere, două perne, și alte mărunțișuri de necesitate urgentă. Începuse un drum obositor al ,,ascunzătorilor,, noastre, terorizați de cel care În acte Încă mai era tată și soț, până În ziua când am intrat În casa bunicilor mei, recuperată printr-o minune.,, Prin ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi pentru subțiori? Dintr-odată nu a mai simțit nici durere, nici revoltă, nici suferință și s-a văzut copil maimuțărindu-se În oglinda cu ramă aurie de pe peretele dormitorului, apoi s-a văzut Încercând să Închidă pisoiașul cu limbuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]