712 matches
-
cumpărând pe marele vizir? Bătrânul dascăl găsi cu cale să-mi explice: ― Turcii țineau cu orice preț ca voievodul să treacă în legea lor. ― Inexact, domnule profesor, am replicat semeț, pe ton sigur. Voiau averile lui Brîncoveanu! El mă privi perplex, pe sub ochelari. Clasa încremenise, cu suflarea tăiată, și privirile tuturor se agățară de mine cu spaimă, ca într-un ajun de catastrofă. Atunci am continuat, senin, fără tremur în glas, înfruntînd pe toată lumea: ― Eu știu că Bostangi-Pașa a propus voievodului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și atitudinea ministrului mă jigniră, mai cu seamă că Alexa era de față. I-am replicat ferm: ― Domnule ministru, dacă se trece peste mine în chestiunea aceasta te rog să mă consideri demisionat chiar în clipa de față. Popișteanu rămase perplex ca și când ar fi primit din senin o măciucă în moalele capului. ― Cum e posibil să pui la bătaie situația dumitale pentru o cauză care angajează codul penal? ― Am convingerea că e o crimă din partea noastră să distrugem un om și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
după cum o arată substan țialele fragmente tipărite în 2011 în revista Tabor), și încă altele... Dar numai zilele trecute mi-a fost dat să-i măsor cu ade vărat anvergura, copleșitor pilduitoare pentru unul ca mine. Mai întâi, am rămas perplex dându-mi seama că a ajuns la 65 de ani! După seducătoarea-i alură adolescentină, iuțeala-n reacții și amestecul atașant de priviri melancolice și ironie subtilă, de înțelepciune, activism, smerenie, austeritate monahală și vitalitate cu intarsii hedoniste, nu l-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de grijă! Suportă bine ... și numai bună nu ?! - Cine a fost bun și se schimbă din răutatea oamenilor e tot bun. - Amin! tăie Nory. Drama Rimilor se rezumă în cuvintele astea aproape ostile Mini se grăbi spre Elena, care aștepta perplexă, și Norv spre sora si, Dia. Drăgănescu, văzîncl totul orânduit, făcu semne cu mâna de concediere, satisfăcut. îndelete, acum aștepta rândul vreunui alt echipagiu al casei. - Doamna Elena a plecat! zise Mika-Le. Drăgănescu se uită la ea neștiind ce vrea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
casa mea. Observ figurile triste ale musafirelor mele, dar pun totul pe seama unei oboseli trecătoare. Cu multă precauție mi se transmite oarecum ocolit știrea șocantă, de necrezut, privind decesul fulgerător al bunului și neuitatului meu prieten, Gil Crăescu... Am rămas perplex și speram să fie o glumă macabră, deși nu se glumește pe această temă. Stau tăcut, posomorât și mă gândesc la muntele de om, la stejarul falnic în deplinătatea forței creatoare... Cum, Doamne, e posibil să dispară un asemenea brad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
acest auditoriu, predicatorul umfla un glas de stentor, fără ași trage palmele de la spate : - Pentru că l-am supărat pe Domnul, anul acesta a plouat numai de două ori. Nu mergem la biserică și lucrăm și-n ziua de Sfânta Duminică... Perplex, omul exclama : - Na ! - Va veni vremea să n-avem pâine, zice Domnul, și veți îndura lipsuri mari. Pocăiți-vă, iar Domnul o să dea ploaie cu pâne din cer, ca pe vremea lui Moisea. Nu lipsită de o dorință nevinovată, această
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Susan, răspunse ea, fermecătoare dar și puțintel Îngrozită, era gata să adauge: la dispoziția dumneavoastră, dar Îl și văzu pe Juan Lucas rîzÎnd cu hohote când o să-i povestească totul și preferă să se Întoarcă spre Celso, care urmărea scena perplex. Adu-mi o cafea, Celso, te rog, o cafea pe care poate nici n-o s-o bea, dar gîndul la o cafea fierbinte o ajută s-o Înfrunte din nou pe Flora, la ora aceea atît de matinală. — Ai mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îmi amintesc că salonul de trei paturi de la maternitatea Bucur avea un balcon, iar eu stăteam la soare pe-un scaun, în dimineața următoare, neputând să ies din revelația stază a acestei stranii succesiuni. Nu cred că eram tristă, doar perplexă. Irina s-a întors în grabă de la Vama Veche, în clipa în care am ajuns cu băiatul acasă. În glumă, i-am zis „băiatul ei“ (prescurtat, „fii-tu“). A adus de la mare, cu ea, bula de cristal, care s-a
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
care o traversau. Clădirile de pe latura depărtată erau vechi case de raport cu magazine la parter, și cîteva ferestre de la etaj erau acoperite de draperii și luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase uitîndu-se perplex. Unthank era singurul oraș pe care și-l amintea, dar întotdeauna își dorise un loc mai luminos: de ce-i plăcea acum oare cum arăta? Zgomotul învălmășit din intersecție se auzea foarte bine. La fel și sunetele din bucătărie, care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
buzunarul bluzei ei albe și apretate, deasupra sînului stîng, și scoase un card din plastic. Apoi i-l dădu lui Lanark. Pe el erau două poze clare și micuțe ale lui la un capăt, o față deconcertată și un profil perplex. Restul era acoperit cu linii paralele, fine și albastre cu LANARK tipărit sus și cu număr lung de aproape douăzeci de cifre. — E o piesă de încredere, zise Gilchrist, bătînd-o ușor pe fund pe domnișoara Maheen, cînd această reveni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-sa e îmbrăcată în fusta aia hirsută? Poate că nu vă e foame. Nici mie. Hai să ne dedăm la pileală, e din belșug. Stați aici o clipă. Se așeză la capătul unei canapele lungi, din piele și se uită perplex în jur. Se afla la cel mai de sus și mai mare etaj din cele patru, care cobora în trepte spre un perete de sticlă cu deschidere spre stadion. Jumătate din cei de-acolo păreau a fi delegați și vorbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cele mai importante lucruri pe care le facem trebuie să pară verosimile, și cea mai verosimilă moarte încă trebuie să părăsească acest pămînt într-un „car înflăcărat de durere“ îcum a spus Carlyle), sau să se risipească într-o ceață perplexă dacă e vreun doctor bun pe-aproape. Dar pentru că lucrul cel mai descurajant la moarte e singurătatea, haide să-i emoționăm pe cititori descriind cum mori alături de oameni. Haide să facem sfîrșitul lumii, pentru că o astfel de calamitate e posibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
forța gravitației. Grosvenor sări în picioare și, repezindu-se la cel mai apropiat videocomunicator, încercă să intre în contact cu sala motoarelor, deși nu se aștepta ca aparatul să funcționeze. În spatele lui, cineva scosese un geamăt înăbușit. Grosvenor se întoarse, perplex. Morton, care privea peste umărul lui, exclamă: - E monstrul! În sala mașinilor! Iar nava a pornit cu noi în spațiu! În timp ce Morton vorbea, ecranul videocomunicatorului se întuneca. Nava își mărea continuu viteza. Grosvenor străbătu șontâc-șontâc salonul cel mare și ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
eu și toți ceilalți am putea fi atacați fără milă. Nu e vorba de un exercițiu de gimnastică intelectuală. Și acum, te-aș ruga să nu mă mai deranjezi timp de zece ani! Kent trânti receptorul. Grosvenor rămase câteva secunde perplex, cu obrajii împurpurați de ciudă. Își veni însă repede în fire și ceru, zâmbind, legătura cu celelalte secții. Tabelele lui indicau, printre altele, proporțiile prafului vulcanic din atmosfera planetei, evoluția diferitelor forme de vegetație (pe baza unui studiu preliminar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ceea ce voi, nexialiștii, numiți "învățământ integral", nu-i așa? - Acesta nu reprezintă decât un aspect al programului. Eram puși să învățăm prin toate simțurile noastre, prin degete, prin urechi, prin ochi și chiar prin miros și prin gust. McCann părea perplex. Cei patru chimiști se hotărâseră în sfârșit să plece. Grosvenor îi auzi chicotind pe coridor. Chicotelile lor îl treziră pe McCann din reverie. - Ce-ar fi să-mi vizitezi într-o zi secția? Îi spuse el lui Grosvenor, întinzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lui Kent, dar nu ridica dumneata chestiunea. Îmi promiți? Grosvenor îi făgădui, apoi îl întrebă, cu oarecare șovăială: - Aș putea să fac o propunere? - Bineînțeles! - Ce-ar fi să-l numiți pe Kent ca locțiitor al dumneavoastră? Morton îl privi perplex. - Iată o propunere la care nu m-aș fi așteptat din partea dumitale, îi spuse în cele din urmă. În ce mă privește, nu ard de nerăbdare să-i ridic moralul lui Kent. - Nu-i vorba de moralul lui Kent, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca și cuvintele. Grosvenor își roti mașinal privirea. Se afla în studioul din propria-i secție și nu mai era nimeni acolo. Porni cu pași șovăitori spre auditoriu, dar când deschise ușa nu văzu nici acolo pe nimeni. Se întoarse perplex la masa lui de lucru, întrebându-se dacă nu cumva cineva ațintise asupra lui un encefalostat: era singura explicație pe care-o putea da iluziei auditive de adineaori. Respinse însă numaidecât această explicație, spunându-și că encefalostatele erau eficace doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Nu cumva totul e o farsă? - Nu, răspunse încet Grosvenor. Sunt eu însumi neliniștit. Mi-ai zdruncinat încrederea în dumneata, zău că nu mă așteptam să vii aici cu o bombă. - Te asigur că nu am nici o bombă, protestă geologul, perplex. Dacă aparatele dumitale indică vreo... Nu-și sfârși gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai încolo. După ce străbătură vreo cincisprezece metri, încetiniră, se opriră și făcură cale întoarsă, apoi se opriră din nou. Grosvenor se întoarse de la tabloul de comandă, unde meșterise ceva, și se așeză lângă McCann. - Ce-ai făcut? îl întrebă acesta, perplex. - După cum ai văzut, atacatorii se propulsau cu ajutorul unor magneți orientați spre pereții de oțel. Le-am opus un câmp antimagnetic. Procedeul nu e nou, dar în cazul de față e vorba de un proces termic simplu, asemănător celui care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e Sisygambis, mama regelui Darius, asta e Statira, nevastă-sa, și mai sunt Drypetis și Borshineh, fetele. — Frate, da’ cum le știi! Și când te gândești că eu le-am pictat, copiind un tablou!... Crezi în coincidențe? Fiindcă eu sunt perplex de când am găsit aicea, la tine, copia asta în ramă. — Ei, asta-i! Și ce crezi că mare filosofie ascunde o întâmplare ca asta? Trebuia să ne întâlnim și uite-ne, că ne-am întâlnit. Crede-mă, asta s-ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
caută la telefon... ― Trebuia să-mi închipui că cenzurezi totul, mârâi bătrânul. Nu știu dacă o mai am. ― Oh, sânt convinsă că da. Declară candidă: în locul dumneavoastră aș căuta în cutia aceea mică, din lemn de santal. Omul o privi perplex. Vru să spună ceva, dar renunță și o aduse. ― Ah! În sfîrșit! exclamă Melania Lupu bătând din palme ca un copil. Eram sigură că nu mă înșel. Puse cartea poștală pe masă, luă o bucată de hârtie și încercă să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
emis legal. Refuza să creadă că sfetnicii așezați în jurul mesei ar fi încercat măcar să ghicească adevărul adevărat. ― Ia ascultați! strigă el. Ce încercați să dovediți? Dacă nu sînt Robert Hedrock, atunci cine sînt? Stoarse o clipă de satisfacție din expresia perplexă de pe fața lui Cadron. ― Tocmai asta încercăm să descoperim, se răsti într-un tîrziu acesta. Dar mai avem o întrebare: După ce s-au căsătorit părinții, mama dumitale n-a mai păstrat legăturile cu prietenele de la universitate sau cu alți foști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
slab pe fondul vastității aceleia de un albastru închis și fu înghițit imediat de tăcerea dominantă. ― OMULE, DE CE UN FRATE A FĂCUT O CĂLĂTORIE LUNGĂ PENTRU A DESCOPERI CE I S-A ÎNTÎMPLAT CELUILALT FRATE? O vreme întîmplarea îl lăsă perplex pe Hedrock. Părea să se refere la faptul că Dan Neelan venise de pe un meteor îndepărtat pe Pămînt pentru a descoperi de ce s-a întrerupt legătura senzorială cu fratele său Gil. Părea o întrebare aproape de prisos întrurit răspunsul era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
noi de vorbă, vreau să vă puneți salariații să înceapă treaba pe care trebuie s-o faceți pentru mine ― mă ascultați? În privința asta nu încăpea nici o îndoială. Nu numai că Triner asculta cu atenție, dar era șocat și furios și perplex. Ca și mulți alți oameni cu caracter tare, fiind supuși prima data forței depline a unui nimb al personalității ce constituia aproape o energie în sine, părea incapabil să-și adapteze funcțiile mintale și fizice la realitate. Nu părea intimidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
n-ar lăsa o comoară cum e firma noastră să vegeteze ca acum. Toată povestea asta cu împărțirea periodică a profiturilor între locatari, sau cum mai e, nu seamănă a Isher. ― Nu, nu, nici nu e, spuse Hedrock, urmări expresia perplexă ce se răspîndi pe fața lui Triner. Ca și atîția și atîția oameni înaintea lui, Triner nu avea destul curaj să-l sfideze pe proprietarul secret, atîta vreme cît era posibil ca acest proprietar să fie tocmai familia imperială. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]