572 matches
-
denumirea de "Tigris striatus". În 1867, zoologul britanic John Edward Gray o descrie ca "Tigris regalis". Începând cu anul 1929, tigrul aparține de genul "Panthera". Cuvântul „tigru” provine din grecescul „"tigris"” care, la rândul său, derivă din „"tigri"”, cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină „"taig"” înseamnă „rapid”. Cele mai multe date ce țin de evoluția speciei tigrului au fost obținute prin intermediul analizei rămășițelor pământești și a cercetărilor în domeniul filogeniei moleculare. În baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat că originea geografică a
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
cel mai important document de limbă persană, "„Cartea regilor”" aduce în atenția cititorului o largă, variată și foarte lungă inșiruire de scene, momente istorice, sentimente și atitudini, reînvie tradiții și obiceiuri vechi populare, conturează portrete de personaje hiperbolizate. Pentru că vorbea persana, cita din opera lui Saadi și a scris o carte despre civilizația musulmană necesară campaniei lui Petru cel Mare în Persia din 1722, suntem îndreptătiți să credem că Dimitrie Cantemir cunoștea opera lui Firdoùsi, fie în textul original, fie în
Firdoùsi () [Corola-website/Science/314702_a_316031]
-
(Persana: هوشنگ گلشیری n. 16 martie 1938 - d. 6 iunie 2000) a fost un scriitor, critic și editor iranian. Golshiri s-a născut în anul 1938 în Isfahan. Provine dintr-o largă familie cu un nivel material modest. Între anii 1955
Houshang Golshiri () [Corola-website/Science/313379_a_314708]
-
s-a născut în anul 1938 în Isfahan. Provine dintr-o largă familie cu un nivel material modest. Între anii 1955 și 1974 și-a urmat studiile la Universitatea din Isfahan unde a obținut o diplomă de licență în limba persana. A devenit profesor și a predat la școlile din oraș și din împrejurimi. Golshiri a început să scrie ficțiune în anii '50. Prima colecție de nuvele a scriitorului a fost "Mesl-e hamisheh" [Aș Always] (1968). Opera "East & West 20" (1980
Houshang Golshiri () [Corola-website/Science/313379_a_314708]
-
(în persană: بزرگ علوی) (n. 2 februarie 1904 — d. 18 februarie 1997) a fost un scriitor, nuvelist și un intelectual om politic. În anii '40 a fost membru fondator al partidului comunist Tudeh din Iran, dar și-a petrecut restul vieții în
Bozorg Alavi () [Corola-website/Science/313380_a_314709]
-
petrecuse doi ani la Cairo și Ierusalim. La Mecca va începe să compună faimoasa sa culegere de poeme "Tarjuman al-așwaq" (Tălmăcitorul dorurilor) inspirate de Nizam 'Ayn aș-Șams (numele de Nizam a fost redat în latina medievală prin Armonia), o tânără persană, de o mare frumusețe, cu o cultură bogată și o înaltă spiritualitate. Interpretarea mistică pe care Ibn 'Arabi o dă dragostei fizice este conversia dragostei sale pentru Nizam. De altfel, pentru Ibn ‘Arabi totul este dragoste: La Mecca, până în 1204
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
cea dreaptă) • "Fatăwī l-Ġazălī" (Edictele lui Al-Ghazali) • "Al-wağīz fī l-fiqh" (Pe scurt despre dreptul canonic); • "Al-wasīt fī l-madhab" (Compendiu mediu de jurispridență) • "Asăs al-qiyăs" (Temelia analogiei) Al-Ghazali și-a scris aproape toată opera în arabă cu excepția câtorva lucrări compuse în persană, limba sa maternă: • "Kīmyăyé sa'ădat" (Alchimia fericirii) • "Nasīhatul mulūk" (Sfătuirea regilor) • "Zăd-e Ăkherat" (Merinde pentru Viața de Apoi) • "Pand-năma" (Cartea sfatului)
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
(‘Alī bin Abī Tălib, în arabă: علي بن أبي طالب, în persană: علی پسر ابو طالب), cel mai adesea desemnat simplu prin prenumele său, Alī, fiul lui Abū Tălib (unchiul profetului Muhammad), este al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit. ‘Alī bin Abī Tălib s-a născut în 598 la
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
(în persană: شيرين عبادى) (n. 21 iunie 1947) este o femeie-avocat din Iran, activistă pentru drepturile omului și fondatoare a "Centrului pentru Apărarea Drepturilor Omului din Iran". La 10 octombrie 2003 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile și
Shirin Ebadi () [Corola-website/Science/320500_a_321829]
-
Cahen a învățat până în anul 1928 istoria la École Normale Supérieure de pe strada Ulm din Paris, apoi în 1932 a făcut examenul de agregare în istorie și geografie.In paralel, în anul 1931 a studiat limba arabă, apoi turca și persana la Școala Națională de Limbi Orientale. Între anii 1932-1940 a predat istoria ca profesor de liceu, între altele la Amiens în anul 1933, și la Rouen după anul 1938. De asemenea a fost șef de lucrări în domeniul istoriei la
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
amintind de el în Iliada. În secolul 492 î.e.n. perșii regelui Darius I pierd majoritatea flotei într-o furtună în Marea Egee, în timp ce circumnavigau promontoriul Akti (Actium), fapt care relativizează succesul militar terestru al lui Mardonius contra grecilor. În campaniile militare persane ulterioare, succesorul lui Darius, regele Xerxes I, decide să taie în 480 î.e.n. un canal lung de aproape 2,5 km la baza promontoriului, pentru a evita astfel laborioasa lui circumnavigare. Urmele acestei remarcabile întreprinderi de inginerie militară marchează și
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
de Imperiul Rus. A copilărit la moșia părintească din Cristinești, Basarabia, fiind crescut de către mama sa vitregă, strămoșii săi fiind boieri. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu (fiul lui Tadeu Hâjdeu), era un adevărat savant; cunoștea zece limbi străine, printre care și persana, era istoric, publicist și a scris în latină despre flora Basarabiei. a studiat la universitatea din Harkov, după terminarea studiilor slujind ca ofițer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
artiști în curtea sultanului, atât din lumea islamică cât și din recentele cuceriri din Europa, rezultând un amestec de islamici, turci și alte culturi europene. Artizanii de la curte sunt: pictori, cojocari, bijutieri. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultură persana , domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persana și turcă sub pseudonimul Muhibbi. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
culturi europene. Artizanii de la curte sunt: pictori, cojocari, bijutieri. Întrucât conducerea anterioară a fost influențată de cultură persana , domnia lui Soliman a creat o artă proprie a Imperiul Otoman. Suleiman însuși a fost un poet talentat, a scris în limba persana și turcă sub pseudonimul Muhibbi. Sultanul a căutat să transforme Constantinopolul în centrul civilizației islamice printr-o serie de proiecte, inclusiv poduri, moschei, palate și diferite instituții de caritate și sociale. Cea mai mare dintre acestea a fost construită de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era, la rândul ei, să aducă în robie alte entități statale, populate de alti viitori subiecți plătitori de impozite pe baza căreia, închizând ciclul, armata să poată fi din nou extinsă și întărită, alături de concepția specific musulmană (dar cu origine persana și ea) de exploatare fiscală discriminatorie a subiecților de altă religie decât cea a clicii militaro-religioase conducătoare (adică exploatarea discriminatorie a non-musulmanilor, si nu trebuie uitat că o destul de lungă perioadă statul islamic a avut o populație majoritar creștină și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
foarte bogată și colorată. În ciuda unor păreri foarte larg răspândite, deși erau purtătorii unei culturi nomadice, otomanii au interacționat armonios cu culturile cu care au intrat în contact. La origini, otomanii aparțineau culturii central-asiatice. Otomanii au asimilat mai tarziu cultură persana și bizantina în felul lor de viață în loc să fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat culorile și simbolurile pe care le-au moștenit de la înaintași. Elitele otomane foloseau limba persana pentru a-și exprima lumea lor interioară. Viața curții imperiale otomane era o combinație armonioasă dintre obiceiurile turcești și persane, dar existau și numeroase influențe bizantine și europene. Această perspectivă multiculturală otomană s-a reflectat în propria lor politică. Unul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
zakăt" „danie”, "imăm" „imam” etc. În limbile care nu s-au aflat în contact direct cu limba arabă, împrumuturile de lexic arab au fost făcute prin intermediul altor limbii; de exemplu, majoritatea cuvintelor de origine arabă din urdu au intrat prin persană, multe cuvinte arabe din limba tătară|tătară]] au fost împrumutate din limba turcă|turcă]] etc. Și în limba română, ca, de altfel, în toate limbile vorbite în Europa, au pătruns cuvinte de origine arabă. Împrumuturile din arabă în română s-
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
din arabă în română s-au produs, în general, pe două căi: Numeroase împrumuturi datează din perioada preislamică (înainte de secolul al VII-ea), împrumuturi din limbi semitice, ca și araba, precum aramaica, ebraica, sud-arabica, etiopiana (geez), precum și din limbi nesemitice precum persana și greaca, limbi purtătoare ale unor civilizații superioare celei arabe de atunci. Împrumuturile din limbile semitice-surori sunt destul de dificil de decelat, având în vedere marea asemănare dintre ele. Această asemănarea poate fi pusă în evidență prin cuvântul "câine", de exemplu
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
de tip islamic), împrumutat din aramaică; "sirăt" (cale, calea cea dreaptă amintită chiar în prima sură din Coran, al-Fătiha), care a intrat în aramaică din greacă unde fusese împrumutat din latină, "strata"; "firdaws" (paradis, rai) și "ibrīq" (ibric), împrumutate din persană etc. În perioada califatului abbasid, când au fost traduse numeroase cărți din culturile greacă, persană, indiană și siriacă, numeroase cuvinte au fost împrumutate din aceste limbi, de exemplu: "ğizya" (impozit funciar impus de califatul islamic) și "bī'a" (biserică, loc
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
este Honoré de Balzac. Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer. Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu. Prima sa opera a fost publicată în 1921 "Inamicul viermelui
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
cel sanscrit "Sindhu", sau de la numele istoric local pentru râul Ind. Grecii antici se refereau la indieni cu termenul "Indoi" (Ινδοί), poporul Indului. În constituția indiană, precum și în uzul limbilor indiene, pentru India se utilizează cuvântul "Bharat". "Industan", care în persană înseamnă „țara indușilor”, din punct de vedere istoric se referă la nordul Indiei și (până în 1947) la Pakistan, dar este de asemenea utilizat ca sinonim pentru întreaga țară. Vestigiile din epoca de piatră cu picturi ale lui Bhimbetka in Madhya
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
(persană: ايران), oficial Republica Islamică , și până la 1935 cunoscută internațional ca Persia, este o țară în Asia de Sud-Vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
Azerbaidjan Bakhtari și Azerbaidjan Khavari. Alte concentrări mai importante de populație se întâlnesc în sectorul nordic al țărmului Golfului Persic, în jurul orașului Mashhad. Circa 1/3 din suprafața Iranului (cele 3 deșerturi) este aproape nelocuită. Limba oficială a Iranului este persana (farsi). Limba persană are aproximativ 71.000.000 de vorbitori ca limbă maternă și alte circa 31.000.000 ca limbă secundară. Este limba oficială în Iran, Afganistan (alături de afgana) și Tadjikistan (dialectul tadjic, ). Minorități persanofone se găsesc în Uzbekistan
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
și alte circa 31.000.000 ca limbă secundară. Este limba oficială în Iran, Afganistan (alături de afgana) și Tadjikistan (dialectul tadjic, ). Minorități persanofone se găsesc în Uzbekistan și în diasporă, în India, Pakistan, S.U.A, Israel. Încă din antichitate, persana a fost o limbă importantă, fiind limba principală a Persiei, unul din cele mai puternice state asiatice. După cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]