809 matches
-
face însă referire și la contextele onirice în care termenul nu apare explicit. Unul dintre criteriile de clasificare a diferitelor experiențe onirice este tipologia personajului poetic ce doarme sau visează: somnul poate astfel să aparțină eului liric, iubitei sau, prin personificare ori metaforă, elementelor naturii. Într-unul din capitolele anterioare s-a văzut că pentru Quasimodo apă este materia fecunda direct responsabilă de reușită procesului de creație, care se poate întrerupe prin suspendarea comunicării dintre eu poetic și natura. În Apăstătută
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pp. 84, 148). 39 Sergiu Al-George "La resonance de la pensée indienne dans la culture roumaine", articol publicat în Sergiu Al. George Selected Papers on Indian Studies, vol. II-III, 1993-1994 și citit în Revista Respiro (www.revistarespiro.com). 40 "Zeița Mnemosyna, personificarea Memoriei, este mama Muzelor" (Mircea Eliade ). 41 Pentru varianta în facsimil, s-au utilizat Manuscrisele Mihai Eminescu, ediție coordonată de Eugen Simion, București: Editura Academiei, 2005, vol. 2, partea I și a II-a. 42 [Quant au discours non extériorisé
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt și neconcesiv. Orb precum eroii decrepiți ai lui Shakespeare -, el nu mai are șansa vreunei reabilitări. Margot personificarea "vinii" sale tragice execută scurt, mecanic, însă eficient, un ultim ritual: sacrificarea celui care se sacrificase deja, el însuși, pe altarul subliminalului triumfal. Pesemne că multe din aceste viziuni sumbre îi vin lui Nabokov din tinerețea străbătută de traume. Fiu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și termeni populari, neologisme, derivarea cu prefixe și sufixe), particularități semantice (omonime, sinonime, antonime), nivelul morfosintactic (particularități morfologice substantivul, adjectivul și pronumele, verbul), particularități sintactice apoziția, elipsa, propozițiile enunțiative simple sau dezvoltate, propozițiile exclamative și interogative), nivelul stilistic (epitetul, comparația, personificarea, metafora), particularități și similitudini. Autoarea oferă, astfel, o analiză pe volume de poezie, urmată, de una pe niveluri de expresivitate și de originalitate ale limbajului, realizând în cadrul a trei părți în câte este dispusă lucrarea, toate marcate de titluri sugestive
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
reperele. El începe să aibă probleme cu legea, sfârșind prin a fi arestat și condamnat pentru tentativă de omor asupra unui bătrân. Cu o remarcabilă subtilitate descrie Emil Mladin presonajul colectiv din jurul buticarului Dan: o moluscă fără formă bine definită, personificare a ambiguității și a vicleniei, vădită în trecerea nevertebrată de la compasiunea față de eroul lovit de soartă, la slugărnicia față de consoarta detestată dar mai puternică. De altfel, într-un moment de luciditate, Clejan recunoaște că, fără incitarea otrăvită a acetei gloate
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
se puneau bazele Europei interguvernamentale, toate aceste state au văzut slăbirea funcțiilor de șef de stat, intrarea în declin a bicameralismului și afirmarea guvernelor ca instituții centrale. Toate caută astăzi un echilibru între reprezentarea proporțională și majoritară, între parlamentarism și personificare a guvernului, între unitate și descentralizare... Statele europene converg către un model constituțional comun și spiritul timpului arată că ele caută, de asemenea, un nou model socio-economic, situat între piața liberă și control social. Construcția europeană nu este sursa directă
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie / 189 Bibliografie / 195 Résumé / 209 Zusammenfassung / 213 Cuvânt înainte În mitologia greacă, Deimos ("groază, spaimă, teroare") a fost fiul lui Ares și al Afroditei, fiind cunoscut pe linie paternă ca personificare a fricii de moarte pe câmpurile de bătălie, unde obișnuia să-și însoțească tatăl, și, pe cea maternă, ca latură întunecată a iubirii, legată de toate spaimele pe care ea le exercită, de la părăsire tristă și mistuire de sine dureroasă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
rezistenței individuale, coardele sensibile ale rațiunii cedează, iar alienarea devine manifestă: "O perdea de sânge și de nebunie i se lăsa, încet, pe creieri". Are loc, simultan, o stranie contaminare dintre silvan/mineral și antropic, dar nu în sensul unei personificări a elementului compozit, ci în direcția unei osmoze între natură și om, prima împrumutându-i ultimului caracteristicile hiperbolizate ale universului vulcanic. O magmă informă învăluie, astfel, colțurile reci și lucide ale minții umane, pe care o convertește într-un vehicul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
iveală o încăpere tăinuită, la fel cu aceea din birou; din ea săriseră, împrăștiindu-se peste cadavrele celor doi frați, sutele de hârtii de câte-o mie". Concordia fraternă cele două monade, ca să mă servesc de terminologia lui Leibniz pentru personificarea solitudinii, nu reușesc să "comunice" emoțional decât într-o parodie a juxtapunerii corporale este instrumentată post mortem, în evidentă cheie ironică. Adevărată capodoperă a dansului macabru (pentru a relua o sintagmă făcută celebră de Stephen King în titlul cărții sale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Europa și în diverse părți ale lumii ca replici subversive, ironice sau carnavalești ale modelelor europene care le inițiaseră. Supereroul modern, fie că este uman, fie că este robotizat, iconuri feminine contemporane precum păpușa Barbie sau Madonna, tiparul vampirului Dracula, personificare a răului în general sau impersonare a laturii întunecate din noi înșine sunt descrise în cartea Adinei Ciugureanu ca replici moderne, secularizate ori androgine ale modelelor arhetipale sacre, mitice ori puternic marcate de gen. Cultura de masă americană este astfel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
detaliile, nuanțele vieții lui. Iar când se va ridica din fața camerei, se va transforma într-o ființă cumva simplificată, aflată sub semnul acelui episod care se leagă de povestea principală a filmului. Va deveni personaj. Așa a ajuns Gh. Enoiu personificarea anchetatorului din anii '50. Uneori, persoanele refuză să devină personaje de film. Mai demult, prin 2002, am lucrat cu un regizor englez, Ben Lewis, la un film despre paradele și spectacolele epocii Ceaușescu. Voiam să vorbim deschis, direct, cu cât
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
conexiune empatica între imanent și transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către subiect. Antropomorfizarea unui peisaj de altminteri static îi permite eului să experimenteze starea de iubire divină, precum susține Blake în Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Think of a white cloud. aș being holy
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
creator și cea executată de receptor. Unirea lor în substanță scriiturii reiterează, în opinia mea, finalul apoteotic al marelui poem Jerusalem, în care toate formele ontologice conceptibile sunt reunite în trupul lui Christos, care devine, simultan, reificarea viziunii divine și personificarea imaginației umane. Devenind una în substanță scriiturii, autorul își salvează etern cititorii și, simultan, se salvează etern și pe șine. Această îmi amintește de ideea lui Friedrich Schlegel privitoare la continuitatea de statut dintre scriitor și lector, de relația de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
I heard the Name of their Emanations they are named Jerusalem" (E: 258-259). Essick observa un fenomen interesant, anume că personajele din epopee "apar că personalități umane pe porțiuni de text scurte, însă ele se dilată sau se contractă în personificări polimorfice ale unui categorii psihice sau cosmice care sfidează atât stabilitatea, cât și definirea" (2003, p. 251). Într-adevăr, aceasta instabilitate metaforica traduce traseul sinuos al regenerării graduale și al restaurării finale pe care le cunoaște Viziunea Divină, traseu care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
prăbușirea comunităților, de loviturile date credinței religioase, fiecare din aceste fenomene denunțate e prezentat ca expresia unei aceleiași voințe, e justificat de acțiunea unei aceleiași puteri subterane extrem de eficace: manipularea evreiască. Cheia propusă poate da un răspuns la toate întrebările. Personificarea Răului, reducerea sa la o realitate unică îi fac pe cei care sînt victima lui să scape de cea mai lulburătoare spaimă, aceea a incomprehensibilului. Mai trebuie oare să precizam că mitul își poate exercita această funcție explicativă în beneficiul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
joacă rolul magistrului, devreme ce vulpea îl roagă stăruitor să o îmblânzească. Dar se află Micul Prinț în situația magistrului? Dacă suntem de acord cu ceea ce scrie Thomas Mann în Doctor Faustus, trebuie să acceptăm că nu: Un magistru e personificarea conștiinței discipolului: îi confirmă îndoielile, îi lămurește nemulțumirile, îi stimulează pasiunea de perfecționare". (Mann, 1995, p. 207) În mod limpede, Micul Prinț nu trăiește îndoielile și aspirațiile vulpii, de vreme ce întreabă obsedant: Ce înseamnă a îmblânzi?" Dacă ne referim la Socrate
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
această definiție (asupra căreia voi reveni, precizând-o, în capitolul 2): În enunțul narativ de bază, tema va trebui să fie o persoană, o ființă însuflețită, sau un lucru definit din punct de vedere antropologic, grație unei figuri retorice (metaforă, personificare, alegorie...). Cât despre predicat, acesta va semnifica ideea de acțiune ("a ieși"), de schimbare de stare, de transformare sau, la modul mai general, de eveniment, conform criteriilor reținute de Lévi-Strauss, Greimas, Barthes și Bremond. (1989: 160) Caracterul narativ nu ar
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
s-ar produce o dată cu procesul individualizării/ psihologizării teatrului, care va impune ca o consecință inevitabilă și dispariția corului de pe scenă, rolul acestui element esențial urmând să fie jucat fie de un personaj-raisonneur, fie de însăși conștiința "scindată" a protagoniștilor. Ca personificare a conștiinței și a rațiunii umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de fapt "întreg lirismul situației
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Așadar: în măsura în care oglindește viața, literatura împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma că eroina este centrul emoțional ("the emotional chore"), ochiul uraganului ("the storm centre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al obsolescenței, vădind o receptivitate mai curând "antiestetică", de burghez pragmatic (nu trebuie uitat că, în textul originar, impresiile sunt ale călătorului în căutare de confort și odihnă, după o boală grea!). În concluzie, teatralizarea convențională a fragmentului memorialistic cu ajutorul personificării și al dialogului abstract dintre narator și Cetate (de care sunt legate și tradiția Carnavalului, și numele ilustrului Giaccomo Casanova, ilustrul doctor în arta iubirii) nu schimbă deloc miezul moral al reflecțiilor. Transformarea e nesemnificativă. Merită să reținem numai că
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prevăzut, pentru că femeia, deși își recunoaște greșala, nu înțelege cu nici un chip să renunțe la vreunul dintre cei doi bărbați, cât timp sentimentele nutrite față de fiecare în parte îi par complet diferite: în Andrei pretinde a iubi pe bărbatul puternic, personificare a forței și a "misterului", pe Jean compătimindu-l pentru nenorocirea de a nu fi cunoscut niciodată "fericirea unei iubiri împărtășite". De aici drama: Andrei o vrea pe Mab numai pentru el, pe când femeia, pretinzând că-l iubește, nu renunță
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Vrancea, un tip de femeie "prezent în toată proza lovinesciană, adesea sub același clișeu obsesiv, al unor gesturi și fraze-tip (s.n.)"208 de aceea Diomo îi spune, la un moment dat: "Tu ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii". Personificare mirabilă a "eternului feminin", Lulù nu manifestă totuși tendința subordonării la psihologia rasei, precum "franțuzoaica" Mab, "napoletanca" Igeea sau "moldoveanul" Andrei. "Roabă a realității", trăind exclusiv în prezent, ea suferă doar "ascendentul senzațiilor", care o determină să găsească în amor
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Opinia publică este complexul de preferințe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală."65 Dar opinia publică nu este doar preocuparea cercetătorilor, ci și a jurnaliștilor. În discursul lor însă, pot fi deseori întâlnite personificări 66 ale opiniei publice, dar și reificări ale sale. Reificările cele mai frecvente în mass-media apar în expresia "manipularea opiniei publice", iar expresia este cel mai des utilizată în comentariile referitoare la lumea politică 67. Care este, așadar, funcția apelului
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
materialelor flexibile”, subtema „Lucrări din material plastic și hârtie”. În cadrul acestor lecții se pot relua și fixa prin scurte discuții introductive cunoștințele despre vreme și climă, despre denumirile viețuitoarelor (scarbelul, râdașca, gândacul -Domnului, buburuza-care fac parte din familia coleoptere),despre personificare și personaje fantastice în literatură și arta plastică, se pot audia și chiar intona cântece despre primăvară în timpul efectuării lucrărilor plastice. Pentru realizarea lucrărilor menționate sunt necesare următoarele materiale:pahare de unică folosință din material plastic, hârtie glace, plastilină, dopuri
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
etichetat ca epicureic sau poate ca ipocrit. Mai mult, un personaj îi poate face ceva altuia caracterizîndu-l astfel sau determi-nîndu-l să se caracterizeze. Un detectiv care demască un criminal îl descrie pe acesta din urmă drept criminal. În acest caz, personificarea este explicită. Dar înainte ca arestarea să aibă loc, detectivul îi poate întinde o capcană victimei sale, prin care aceasta să se caracterizeze de una singură drept criminală. Ar putea, de asemenea, acum fără cuvinte, să o țintească cu arma
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]