1,120 matches
-
că la distanță de patru secole unii creștini cred că au bune temeiuri pentru a gândi și a acționa într-un mod cu totul diferit. Și este mai mult decât îndoielnic că asumarea cosmologiei biblice drept criteriu de evaluare a pertinenței științifice va fi în măsură să promoveze cauza credinței creștine, cel puțin în rândurile oamenilor instruiți din zilele noastre. Știința darwiniană este pusă uneori sub semnul întrebării, în numele religiei, și de către autori care nu aderă la înțelegerea tradițională a cosmologiei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care lucrează în diferite discipline biologice, să fie conduși, prin învățămintele pe care le-au desprins din succesele și eșecurile lor profesionale, spre concluzii diferite în ceea ce privește apropierile și deosebirile de ordin metodologic dintre cercetarea biologică și cea fizico chimică. Nu pertinența concluziilor lor va fi pusă, în acest caz, la îndoială, ci pretenția că învățămintele desprinse din experiența cercetării într-o anumită disciplină ar fi valabile pentru cercetarea biologică în general. Dacă între disciplinele fizico-chimice clasice nu există deosebiri semnificative din
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
reîncep. Tot ceea ce se separă se autonomizează, și odată pierdut Dumnezeu, Fundamentul fundamentelor, tot ceea ce se autonomizează își caută și își închipuie a-și afla fundamentul în el însuși. Astfel, Rațiunea își va găsi fundamentul în coerența sa logică, în pertinența sa critică, în aptitudinea sa de a explica lumea. Natura îl va afla în propriile-i legi, care se supun Legii supreme a determinismului. Știința îl va așeza pe verdictul irefutabil al experiențelor sale. Omul îl va căuta în propria
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
postulate considerate indiscutabile, și respinge orice fapt, orice idee, orice argument care nu este conform cu sistemul. Raționalizarea este o mașină menită să justifice în mod coerent orice credință sau idee care vrea să eludeze critica rațională. Freud a utilizat cu pertinență termenul de raționalizare pentru a da seama de un delir mult mai puțin vizibil decît cel al incoerenței: delirul coerenței. Astfel, scolastica medievală era de fapt o raționalizare care, sprijinindu-se în același timp pe autoritatea indiscutabilă a lui Aristotel
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
față aceeași problemă: aceea de a nu muri, nu doar zoologic, ci și politic, cultural, intelectual. Am ajuns la momentul comunității de destin (Schicksalgemeinschaft). În cartea sa Chestiunea națională și social-demo-crația (1907), teoreticianul austriac marxist Otto Bauer a susținut cu pertinență ideea că există o comunitate de destin care îi conferă unei națiuni identitatea sa, unitatea sa, voința sa de a trăi, în ciuda tuturor diversităților umane și sociale pe care le conține. S-ar părea așadar că avem acum, în comunitatea
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
puncte de vedere, grupurile politice își păstrează caracterul eterogen, membrii lor neavând aceași viziune asupra binelui comun, a laicității sau a liberalismului 66. În sfârșit, "prezența deputaților ce provin din sisteme politice ce aderă la o practică a "consensului" afectează pertinența dihotomiei stânga-dreapta și suscită divergențe frecvente în sânul grupurilor politice, între deputații favorabili alianțelor la centru și celor care resping principiul sau care nu consimt cu un astfel de acord decât în cazuri limită" 67. Dacă literatura recunoaște deja rolul
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Science/1399_a_2641]
-
descriind "exercitarea forței fizice" împotriva cuiva, care este prin aceasta "întrerupt sau deranjat" sau "tratat grosolan sau aspru" sau "profanat, dezonorat, pîngărit sau mînjit". Este important să păstrăm acest înțeles mai vechi și mai precis al violenței, nu numai din cauza pertinenței sale continue într-un lung secol de violențe, ci și pentru că încercările (precum aceea a lui Johan Galtung) de a-i lărgi sensul pentru a include "tot ce poate fi evitat din ceea ce împiedică realizarea personală" fac, efectiv, conceptul un
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de un puternic angajament. Ea nu reprezintă obiectul fundamental al analizelor lui G. Genette; de altfel, autorul explică motivele care l-au determinat să ia în calcul mai degrabă elementele de paratext, în care responsabilitatea autorului este predominantă și determinantă: Pertinența acordată scopului autorului și, implicit, "punctului său de vedere", poate părea excesivă, ținînd chiar de o metodă naivă. Ea este impusă, pur și simplu, de obiectul a cărui funcționare depinde în totalitate, chiar dacă uneori se încearcă evitarea acestui lucru, de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în joc un ansamblu de ipoteze; și, în cadrul acestui ansamblu, unele dintre ele se constituie într-o informare nouă, tratată într-un context constituit din înseși informațiile care au fost deja tratate. Noțiunea de efect contextual este fundamentală în definirea pertinenței. [...] Pentru ca o informație să fie pertinentă, ea trebuie să aibă efecte contextuale [...] cu cît efectele sînt mai mari, cu atît pertinența este mai mare (1989, p. 182). Cu alte cuvinte, pentru editor este important să cunoască spațiul publicului său de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un context constituit din înseși informațiile care au fost deja tratate. Noțiunea de efect contextual este fundamentală în definirea pertinenței. [...] Pentru ca o informație să fie pertinentă, ea trebuie să aibă efecte contextuale [...] cu cît efectele sînt mai mari, cu atît pertinența este mai mare (1989, p. 182). Cu alte cuvinte, pentru editor este important să cunoască spațiul publicului său de cititori pentru a prevedea ipotezele de interpretare de la care acesta ar putea efectiv să plece. Mai mult, pentru ca o nouă copertă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
împrumutul lui Aragon nu poate să convină mai bine acestei spirale a morții, "în angrenajul Procesului de la Praga" (subtitlu al romanului L'Aveu). Există și direcții de lectură mai puțin clare, precum indică și G. Genette (1987), "această atribuire de pertinență revine cititorului, a cărui capacitate hermeneutică este adesea pusă la încercare" (1987, p. 146). Iată epigraful care deschide Cocoșul de munte al lui Michel Tournier: În străfundul fiecărui lucru înoată un pește. Pește al fricii pe care nu-l ridici
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
remarcată aici activitatea argumentativă specifică operei, în acțiune. A da de gîndit, a acționa asupra cititorului, a influența receptarea, iată care sînt efectele argumentării. Uneori epigraful are o dimensiune funcțională chiar în acest "vid" interpretativ, după cum arată și G. Genette: Pertinența semantică a epigrafului este oarecum aleatorie și putem să bănuim, fără cea mai mică urmă de răutate, că unii autori îl folosesc cu bucurie, convinși pe bună dreptate că orice apropiere are sens și chiar absența sensului este tot un
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
din campania Gallimard Jeunesse. Astfel se va contura o perspectivă globală asupra diferitelor universuri pe care coerența acestei campanii le creează: ce spații sînt sugerate? de ce ordin este validitatea acestei reclame? ce alegeri lingvistice și comunicaționale au presupus conceperea ei? Pertinența argumentativă a campaniei reiese, în plan textual, din enunțarea și valoarea validității generale a celor treisprezece propoziții. De fapt, lipsa asumării enunțiative, apropiată de cea a proverbului sau a maximei, permite locutorului (= editorului) să prezinte fiecare enunț ca pe unul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mare de ironii atipice, din punct de vedere clasic, pot fi descrise ca menționări (în general, implicite) ale propozițiilor; aceste menționări sînt interpretate ca ecou al unui enunț sau al unui gînd, locutorul marcînd lipsa lor de justețe sau de pertinență (1978, pp. 408-409). Este exact ceea ce se întîmplă în [P8]: pe de o parte, concluzia non-r oferită de titlurile celor două lucrări (Micul Colț; Povestea foii de hîrtie) este antitetică concluziei r așteptată de la propoziția p; pe de altă parte
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o abordare polifonică a reprezentării. Observăm, prin exemplificare, că efectul textului trebuie să fie abordat lingvistic în funcție de două dimensiuni complementare: a) Secvențialitatea, în care progresia și reluarea-repetarea textuală sînt analizabile. b) Orientarea configurațională sau dimensiunea pragmatică a coerenței și a pertinenței (referința, enunțarea și orientarea argumentativă). Orientarea configurațională a textului Ea se manifestă astfel: Consideră cea de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie ultimei coperte) reprezintă funcția unei secvențialități, în cazul
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
într-un text în care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la înțelegerea originalității și a specificului politicii editoriale de la Actes Sud. Cuvîntul înainte subliniază faptul că pertinența argumentativă constă în enunțarea și în valoarea locutorului-enunțător (EU-VALID) și implicit în co-enunțători (NOI-VALID); acest ultim aspect este sensibil la punerea în lumină a unei validități a propozițiilor așteptată de "partenerii" editorului (librari, bibliotecari, ziariști, cititori: "ei să aibă acces
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
secvențială a textelor și despre prototipurile de scheme secvențiale de bază reprezintă obiectul prezentei lucrări. Este vorba despre o încercare de explicare a unui anumit număr de fapte ce țin de textualitate. Dacă și alte abordări sunt, cu siguranță, posibile, pertinența modelului propus aici trebuie să fie evaluată în termeni de implicații ale teoriei verificabile. Controlul experimental al unei teorii explicative nu poate fi decât indirect. Așa cum se subliniază în citatul din P. Kahn, apărut în preambulul acestei introduceri, o teorie
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dacă ține seama, într-o manieră unificatoare, de un număr cât mai mare și mai variat de fenomene. 2. Pentru ce fel de bază de tipologizare trebuie să optăm? Anumite ipoteze tipologice pot fi formulate plecând de la perspective extrem de diverse. Pertinența, limitele și interesul unei tipologii lingvistice trebuie să fie evaluate într-un cadru teoretic de ansamblu. Pentru a conferi abordării lingvistice contururi bine definite, este bine să delimităm reflecția de excesul de clasificări eterogene. În acest scop, propun să facem
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
iau în considerare opoziția dintre ficțiune și non-ficțiune [5]. Altele, mai apropiate de nivelul lingvistic, pot fi fondate pe probleme enunțiative [4] sau secvențiale [6]. Reflecțiile tipologice situate la [7] îmi par o încercare mult prea ambițioasă și lipsită de pertinență, datorită eterogenității compoziționale despre care s-a discutat mai devreme. Situarea unei analize tipologice la [1] și la [2] mi se pare, de asemenea, la fel de ambițioasă și dificil de demonstrat din punctul de vedere lingvistic pe care am încercat să
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o repertoriere a practicilor discursive cele mai complexe, alegând, cu bună știință, un gen literar situat între discursul poligerat și discursul monogerat, între oral și scriptural. Numai plecând de la aceste încercări putem evalua și, mai apoi, compara cu alte perspective pertinența acestei teorii 2. De atunci, acest capitol a mai fost completat cu analiza unor alte exemple și cu câteva reajustări în "Abordare pragmatică și textuală a monologului clasic" (Champ du signe, Presses Universitaires du Mirail, Toulouse, 1966: 159-173). În plus
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de apropiere sau de depărtare față de prototipul noțional de referință, nu este decât o exemplificare narativă, descriptivă, argumentativă sau explicativă, mai mult sau mai puțin tipică. Modelul teoretic al eterogenității compoziționale a textelor expuse aici nu are, bineînțeles, decât o pertinență limitată, de care de altfel amintește și James Gleick: Alegerea este întotdeauna aceeași. Fie vă creați un model, mai complex și mai aproape de realitate, fie îl faceți mai simplu și mai ușor de mânuit. Doar un om de știință naiv
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
juxtapunere de fraze? Delimitându-se de conexitatea internă cu elementele lingvistice ce formează expresii (de la litere/sunete la componentele morfo-sintactice) și operând astfel de la frază la frază (modulul B1), delimitându-se, de asemenea și de coerență (modulul A1) și de pertinență contextuală, coeziunea semantică este un fenomen de co-textualitate teoretizat prin noțiunea de izotopie. B.1. Din punct de vedere al conexității textuale, pe care parțial o descrie ceea ce uneori numim "gramatica textului", trebuie din nou luate în considerare diferite planuri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un moment de tăcere") o subliniază. Luând în considerare această distanță și această problemă de neînțelegere, Kaliayev își propune să povestească legenda sfântului Dumitru, neștiută de către interlocutorul său. Kaliayev realizează astfel un dublu act de cunoaștere: cunoașterea legendei și interpretarea pertinenței sale în contextul prezent (după modelul clasic al interpretării parabolei). "Și?", replica lui Foka, este proiectată pe axa pertinenței aici-acum a acestei întâmplări. Se impune astfel declanșarea explicației: Kaliayev explică deci "morala" povestirii sale. Alegerea timpurilor verbale (prezent sau viitor
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
să povestească legenda sfântului Dumitru, neștiută de către interlocutorul său. Kaliayev realizează astfel un dublu act de cunoaștere: cunoașterea legendei și interpretarea pertinenței sale în contextul prezent (după modelul clasic al interpretării parabolei). "Și?", replica lui Foka, este proiectată pe axa pertinenței aici-acum a acestei întâmplări. Se impune astfel declanșarea explicației: Kaliayev explică deci "morala" povestirii sale. Alegerea timpurilor verbale (prezent sau viitor), cât și utilizarea termenilor universali ("unii care, frați") subliniază trecerea de la lumea povestirii (a legendei) la cea a interacțiunii
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
VEROSIMIL propoziția (1)] decât în funcție de o a treia propoziție, cel mai adesea implicită: (3) Oamenii născuți în Lausanne sunt în general cetățeni elvețieni. (3') Oamenii născuți în Evian sunt în general cetățeni francezi. Această propoziție implicită, care asigură inferențele și pertinența construcției argumentative, se bazează și ea, la rândul ei, pe un Suport care, de asemenea, are un caracter implicit: (4) Date fiind dispozițiile legale ale codului în vigoare privind naționalitatea din țara respectivă. Restricția (respingerea sau excepția) care trebuie introdusă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]