1,115 matches
-
vânticel călduț, care a reușit să topească și ultimele pete de zăpadă. Pe bolta senină a cerului se alintă câțiva norișori pufoși. Ioana se ridică de la masa de scris.Deschide fereastra. Razele soarelui îi mângâie chipul. Își sprijină coatele de pervazul ferestrei. Închide ochii. Vântul călduț i se joacă în plete. - Vino să hoinărim împreună! îi spune un GÎND ștrengar. Fetița nu se împotrivește. Se lasă purtată pe aripi de vânt și de închipuire. - Vrei să poposim aici? o întreabă GÎNDUL
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
de o sensibilitate cu profunzimi moralizatoare care ne conduc nolens, volens către ceea ce Noica numea „dimensiuni sau manifestări fundamentale sufletești: cunoaștere, sentiment, voință...” Maria Postu simte nevoia de comunicare, de stare de bine, de sfătoșenie tandrăși sensibilă: „Mă așez pe pervazul celei mai înalte ferestre. Cu speranța că cineva mă va vedea trecând prin dreptul meu și mă va saluta sau mă va privi... și astfel va începe să se deruleze o conversație ale cărei mesaj doar noi să le pricepem
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
șansa de a avea o grădină, dar asta nu contează! Dacă nu aveți grădină sau dacă strâmbați din nas la ideea de a petrece prea mult timp ocupându-vă de una, nimic nu vă împiedică să cultivați câteva legume... pe pervazul unei ferestre, pe terasă sau pe balcon. Pentru a obține rezultate în grădina dumneavoastră de pe balcon, trebuie totuși îndeplinite câteva condiții: cum marea majoritate a legumelor au nevoie de lumină, locul pe care l-ați ales trebuie să fie bine
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
apa și se încălzesc mult mai repede, ceea ce riscă să usuce pământul, mai ales vara. Fiți, de asemenea, cu băgare de seamă ca locul în care le așezați să le suporte greutatea: în cazul în care nu dispuneți decât de pervazul ferestrei, un recipient din plastic, mai ușor, va fi fără îndoială preferabil unui vas de lut. Ce mărime? Un alt element care trebuie luat în considerare se referă la dimensiunea recipientelor, care, evident, va varia în funcție de legumele pe care vreți
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
care le puteți exploata. Prin urmare, în bacuri și jardiniere veți planta specii cățărătoare, dar puteți, de asemenea, să semănați sau să răsădiți și specii numite „joase”, ca salata, ridichile sau plantele aromate. Legume „suspendate” Dacă nu dispuneți decât de pervazul ferestrelor, gândiți-vă la ghivece suspendate suspensii pe care le veți agăța de perete sau de plafon, pentru a cultiva plante aromate, căpșuni, salate sau chiar legume cățărătoare pe care le veți lăsa să atârne. Ca și în cazul recipientelor
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
șase semințe în ghiveci, punând compost umezit cu apă călduță. Apoi, acoperiți cu folie de plastic și așezați totul la lumină (totuși nu prea puternică) până la apariția primelor frunze. mărar Când apar primele frunze, înlăturați folia și așezați ghiveciul pe pervazul unei ferestre, păstrând pământul la un nivel de umiditate potrivit. Când plantele ating între 8 și 10 centimetri înălțime, răriți-le, păstrându-le doar pe cele mai viguroase. Mărarul nu suportă să fie replantat deoarece sistemul lui de rădăcini este
[Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
de fitness de ultimă generație, mărci prestigioase. Par noi-nouțe, nu cred că sunt folosite prea des. Prețul prohibitiv al unei ore de „fitness” ? Lipsa de apetit a clienților pentru asemenea activități ? Oricum, florile de plastic așezate în vaze transparente pe pervazul înalt, prosoapele înflorate și diverse afișe decupate din reviste de profil îi dădeau acestei săli care fusese gândită inițial ca o încercare de schimbare, de „occidentalizare” a vechii băi, un aer de „cameră bună”, așa cum se poate vedea în casele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
foarte puțină lumină se mai strecoară pe sub pătura groasă de nori. Printr-o fereastră deschisă la una dintre clădirile administrative ale Mitropoliei se prelinge un abur cald de mâncare, miresme plăcute, amestecate, de cozonaci, prăjituri sau borș de legume. Pe pervazul supraînălțat față de sol se găsește un cuplu de pensionari. Aflu imediat că sunt din București, au lucrat amândoi la Turbomecanica. „Am fost muncitor de înaltă calificare, 40 de ani am lucrat acolo, eram nava-amiral a mecanicii fine românești”, îmi spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
disponibile. Așa că cei prezenți prind cu o mână paharul plin cu sarmale, cu cealaltă sfertul de pâine albă, proaspătă, oferit grațios, căutând din priviri un loc unde să se poată așeza pentru a mânca mai ușor. Un gard cu un pervaz înalt de ciment al unei case din apropiere este plin de pelerini care mănâncă sarmale, înșirați ca rândunelele pe un fir de telegraf. Mănânc și eu sarmale și-mi ling degetele de bune ce erau, la propriu. Ridic paharul mic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o mulțime de gângănii de culoare brun-roșcată îngrămădite în spațiul îngust dintre toc și pervaz. Extraordinar! Cele patru gemulețe adăposteau colonii întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grup de pacienți cronici, suferind de diferite afecțiuni psihice. Suferințe grave, de felul acelor nenorociri care deteriorează și sufletul, și trupul. Mai mult, oameni bătrâni, cu grave neputințe, care de ani mulți, zeci de ani, au văzut lumea doar din pervazul aceleiași ferestre, același peisaj. Erau bolnavii secției de psihiatrie Bârnova, secție a marelui spital "Socola". Mi s-a făcut cinstea de a fi invitat în această excursie, întreprinsă într-o zi de Paști, din inițiativa direcției manageriale și medicale a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ani, după cât socotesc, acele gratii nu con s tituiau un obstacol dacă voiam să trec printre ele de cealaltă parte a ferestrei deschise, ceea ce și făceam în momentul de care-mi amintesc cu o extraordinară limpezime. Cineva mă urcase pe pervaz, iar eu mă strecuram dintr-o parte în alta printre drugii metalici. Îmi vine în minte apoi chipul mamei, o femeie pe atunci foarte tânără, întinzând spre mine brațele pentru a mă coborî de-acolo, unde tot ea, probabil, mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în ochi și cu jobenul în mână, mă surprindeam, înaintea ieșirii mele în scenă, gândind ce bine ar fi și cât de odihnitor dacă, în loc să ies acum din spatele dulapului ce închipuia un fel de improvizată culisă, m-aș apleca peste pervazul ferestrei deschise și, de la etajul al patrulea la care ne aflam, mi-aș da drumul ușor în stradă... Cu mirare și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asemenea stoc de lecturi veșnic hrănitoare. * În calendarul adolescenței mele, acea seară de la sfârșitul lui mai 1954 se înscrie ca data uneia din experiențele mele clujene miraculoase. Fereastra camerei în care dormeam atunci era deschisă, stăteam cu coatele rezemate de pervaz și priveam în jos, în stradă. La ora aceea strada Matei Corvin, îngustă ca un canal, se anima brusc, de parcă cineva ar fi făcut un semn, sau ar fi ridicat un zăgaz, se popula dintr-o dată; treceau mai ales tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
surprinzi exact în clipa când e „gata”. Atâta risipă de o frumusețe nebăgată în seamă; dar dacă ai norocul să o observi, ajungi să crezi că, în aceste zile, adevăratele evenimente au loc în copaci. Stau cu coatele rezemate de pervaz și privesc în „curtea” dintre blocul nostru și cel de vizavi, pierd timpul, nătâng, fără un singur gând în cap, simțind cu toate acestea cum de-abia (tocmai) acum viața mi se umple de sens. * Dimineața, înainte de a mă așeza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt". Moldova toată e în sărbătoare. Ninge cu fulgi mari ce plutesc lin, ușor-ușor, ca să se culce în patul alb de pe pervazul ferestrei, într-un strat gros de zăpadă. Suntem în Cetatea de Scaun a Sucevei, în dimineața zilei de ianuarie, marți 25, văleato 6983 de la Zidire, 1475 de la Hristos , (două săptămâni după bătălia cu noroc de la Podul Înalt). Muică! Ce i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
albe flori de gheață. De trei zile cerne de sus cu fulgi mari și deși ce plutesc lin așternându-se peste acoperișuri, peste turlele bisericilor, peste zăplazuri, îngropând Suceava sub un lințoliu alb, gros, tăcut de omăt. Ștefan ia de pe pervazul ferestrei o mână de zăpadă și o face bulgăre. Privește roiul fulgilor de nea și întreabă încet, cu teamă: Câți, Șendreo? Șendrea tace, se codește, tușește... Câți, te-am întrebat? Șendrea mai tușește și, în cele din urmă, răspunde cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai tare și ritmul crește, crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai sus, pe Calea Feleacului, plictisit și din capul locului recalcitrant. Mai groaznică era însă obligația de a exersa câte o oră în fiecare zi. Lângă fereastra ce da spre curte, cu portativul înaintea nasului, cu ceasul deșteptător uriaș pe pervazul ferestrei, ca să-l am în ochi și nu cumva să robesc cu un minut peste timpul fixat, cu lacrimile curgându-mi pe obraji de ciudă și disperare, scârțâiam de mama focului arcușul pe corzi: parcă aș fi mâncat sacâzul complementar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în a cărei cabină lumina se transforma în culorile curcubeului. O dată depășită fereastra, un val de aer cald venind de jos îi devie puțin traiectoria și făcu să se desprindă încă o picătură roșie, care rămase să se odihnească lîngă pervaz. Nava se re dresă în scurt timp și, după ce atinse punctul maxim de pe orbită, luă în piept hăul ce i se întindea înainte. Accelerația trecu din domeniul negativ în cel pozitiv și viteza începu să-i crească vertiginos. În urma ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
aceia pe care Măria sa ar fi trebuit să-i ocrotească: «Iobagul care părăsește domeniul, sau care nu se supune ordinelor stăpânului său va răspunde cu capul». CAPITOLUL V Groful Motto: Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și mai înfometat, Să ceară sânge-atât și aur, Cât bietul meu pământ ți-a dat. (Octavian Goga) Oamenii satului care
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
decorul. Oare asta vrea să însemne că bărbații vor sta în picioare? Bineînțeles că nu - avea să însemne doar că bărbații vor improviza cumva ca să stea jos. În cazul de față, i-a atras o fereastră cu un fel de pervaz mare, de înălțimea unei bănci. Și uite-așa pervazul a devenit bancă. Și unde era această bancă ad-hoc? Nu era vina nimănui, dar în apropiere era un suport mare și atrăgător cu sutiene Wonderbra, care au făcut furori cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
sta în picioare? Bineînțeles că nu - avea să însemne doar că bărbații vor improviza cumva ca să stea jos. În cazul de față, i-a atras o fereastră cu un fel de pervaz mare, de înălțimea unei bănci. Și uite-așa pervazul a devenit bancă. Și unde era această bancă ad-hoc? Nu era vina nimănui, dar în apropiere era un suport mare și atrăgător cu sutiene Wonderbra, care au făcut furori cu câțiva ani în urmă, prin faptul că dădeau o formă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
oxigenul din apă. Tot atunci, la Mitocul Dragomirnei, În acumularea ce aprovizionează cu apă Suceava, proliferau algele. De la sud la nord, aceeași cauză. Iar dacă nu le-aș fi văzut eu Însumi În sticla cu apă uitată câteva zile pe pervazul geamului Într’un institut din București, poate n’aș fi avut ce spune acum... Pentru un om care toată viața lui a iubit Îndărătnic plantele, acuzația era prea gravă: plantele ucid? ele, pe ale căror cloroplaste stă Viața de pe Pământ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]