476 matches
-
sa de șef al justiției. Un adevărat conducător este totdeauna și un judecător, din calitatea de Führer decurge și calitatea de judecător."" . Această presupusă suprapunere dintre calitatea de conducător ("Führertum") și calitatea de judecător („Richtertum“) este considerată o dovadă a perversității gândirii juridice a lui Schmitt. Schmitt încheia articolul său cu chemarea politică: "Cel care este conștient de baza violentă a situației noastre politice, va înțelege premonițiile și alarmările Führer-ului și va fi pregătit pentru marea bătălie ideologică, în cadrul căreia va
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
stabilită de Hobbes aspira la neutralizarea atacurile perene ale judeo-creștinismului împotriva legitimității suveranilor tereștri. Schmitt considera că diaspora evreiască este o agentură care întreține fermentarea în această mișcare de emancipare, iar simbolul lui Hobbes nu era răspunsul corespunzător intensității și perversității conflictului. Schmitt a făcut numeroase analogii între evreii convertiți din Spania, Marranos și evreii din Germania și Europa în general, cu privire la expulzarea și exterminarea lor. Schmitt a ajuns la concluzia că "problema evreiască" este o problemă care reapare acut în
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
XIX-lea și de pe Podul Köhlbrand admirăm trepidantul ritm al portului modern. Bazarul (cu mormane de haine pestrițe, jucării, obiecte de uz casnic, tricouri, bibelouri etc.) și Muzeul de Artă Erotică se încadrează cu peisajul portuar, cu capcanele sexuale și perversitățile ce le generează, alături de baruri și cabarete, cu firme atrăgătoare, afișe frizând vulgaritatea, programe incitante. Totul pare normal și nimeni nu pare surprins după câtă literatură porno circulă în prezent și filme erotice pe Internet. O adevărată industrie a sexului
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
loc al mâniei lui Dumnezeu asupra păcatului, dar Epistola lui Iuda prevede un anumit tip de păcat ca și cauza distrugerii sale, sensul căruia este disputat. Cuvântul grecesc în Noul Testament de la care fraza este tradusă „care s-au dedat la perversități”, este εκπορνεύω [gr. ekporneuō] ("ek" + "porneuō"). Cum unul dintre cuvinte nu mai este folosit în altă parte în Noul Testament, dar apare în Septuagintă și denotă prostituție (Geneza 38:24 și Exod 34:15). Unele traduceri moderne redă termenul ca „imoralitate
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
de prezențe nevăzute, animalele pier în mod straniu. Cei care locuiesc în conac par lipsiți de vlagă și au gesturi bizare. Doamna Moscu are un comportament somnambulic și îi ignoră deseori pe oamenii din preajma ei, în timp ce fetița Simina dovedește o perversitate precoce. Cei doi musafiri, pictorul Egor și profesorul arheolog Nazarie, află curând că conacul este bântuit de domnișoara Christina, sora mai mare a doamnei Moscu, ce fusese omorâtă în evenimentele tulburi din timpul Răscoalei de la 1907. Tânăra femeie avea porniri
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
faptul că era obez, în timp ce Crainic îl compara cu propriul său personaj, trădătorul Ieremia Golia. "Porunca Vremii" se referea des la el ca "Jidoveanu" (de la "jidov", un termen peiorativ de la „evreu”), ilustrându-l drept un agent al iudeo-comunismului motivat de „perversitate”, instigând publicul să-l hărțuiască pe scriitor și să arunce în el cu pietre. A protestat după ce autoritățile din Fălticeni au refuzat să-i înlăture lui Sadoveanu titlul de cetățean de onoare, și după ce Universitatea din Iași i-a acordat
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
prietena din copilărie a Irinei va găsi în propunerea lui Bogdan de a deveni bonă lui Emil junior o oportunitate de a-si împlini planul, modul perfect de a ajunge în oraș și a urca pe scara socială. Seducătoare prin perversitate comportamentală, cu o senzualitate pe care o emană prin toți porii, va fi candidată perfectă pentru un Emil care, deși e tata de familie și soț dedicat, pare că nu-și va putea nega trecutul de Casanova, si va fi
Narcisa Sălbatică () [Corola-website/Science/321940_a_323269]
-
sfatul în toate cele trei povestiri. Dupin este descris ca o mașină de gândire dezumanizată, un om al cărui unic interes este logica pură. Acest punct de vedere al lui Dupin servește ca un contrapunct la conceptul lui Poe de perversitate, introdus în „Demonul perversității”. Acest impuls nu întruchipează raționarea și, de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
trei povestiri. Dupin este descris ca o mașină de gândire dezumanizată, un om al cărui unic interes este logica pură. Acest punct de vedere al lui Dupin servește ca un contrapunct la conceptul lui Poe de perversitate, introdus în „Demonul perversității”. Acest impuls nu întruchipează raționarea și, de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea unei mame și a unei fiice la Paris. El investighează
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
înspăimântată la apropierea stăpânului. La început, naratorul are remușcări și regretă cruzimea săvârșită. „Cu vremea însă, supărarea s-a schimbat în mânie nestăpânită. Și-atunci, ca să mă pierd cu totul și fără nădejde de revenire, mă-nvălui sfidarea rece a PERVERSITĂȚII.” Într-o dimineață, el a dus pisica în grădină și a spânzurat-o de un copac, unde aceasta a murit. În acea noapte, casa lui a luat foc în mod misterios, forțându-l pe narator, pe soția sa și pe
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Naratorul afirmă despre Ligeia că îl conducea ca pe un copil care privea la ea cu încredere. La moartea ei, el este „un copil bâjbâind în întuneric” cu o „perversitate de copil”. S-a sugerat că, în ciuda acestei dependențe de ea, naratorul are o dorință simultană de a o uita (făcându-l poate să fie în imposibilitatea de a o iubi pe Rowena). Aceasta dorință de a uita este exemplificată
Ligeia () [Corola-website/Science/325782_a_327111]
-
povestirii „Berenice” de către Vincent Price a fost inclusă pe albumul audio "The Imp of the Perverse and Other Tales" (1975) (Caedmon Records TC—1450). Pe același LP se mai află și lecturi realizate de Price ale povestirilor „Morella” și „Demonul perversității”. Toate cele trei povestiri ale lui Poe au fost relansate în 2000 pe setul de 5 CD-uri "The Edgar Allan Poe Audio Collection" înregistrat de compania Harper Collins. Jocul video "The Dark Eye" (1995) conținea reconstituiri video ale unor
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
„” (în ) este o povestire care începe ca un eseu și care a fost scrisă de poetul și prozatorul american Edgar Allan Poe. Ea discută impulsurile autodistructive ale naratorului, concretizate prin metafora simbolică a „demonului perversității”. Naratorul descrie acest spirit ca un impuls care tentează o persoană să facă acțiuni „numai pentru că simțim că "nu" ar trebui să le săvârșim”. Naratorul explică pe larg teoria sa cu privire la „demonul perversității”, despre care crede că-i face pe
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
naratorului, concretizate prin metafora simbolică a „demonului perversității”. Naratorul descrie acest spirit ca un impuls care tentează o persoană să facă acțiuni „numai pentru că simțim că "nu" ar trebui să le săvârșim”. Naratorul explică pe larg teoria sa cu privire la „demonul perversității”, despre care crede că-i face pe oameni să comită acte împotriva propriului lor interes. Această discuție similară cu un eseu este prezentată într-un mod obiectiv, deși naratorul recunoaște că el este „una dintre nenumăratele victime ale Demonului Perversității
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
perversității”, despre care crede că-i face pe oameni să comită acte împotriva propriului lor interes. Această discuție similară cu un eseu este prezentată într-un mod obiectiv, deși naratorul recunoaște că el este „una dintre nenumăratele victime ale Demonului Perversității”. El explică apoi cum condamnarea sa pentru omor a fost rezultatul acestui impuls. Naratorul a ucis un om folosind o lumânare care emitea vapori otrăvitoare. Victimei îi plăcea să citească noaptea în pat și, folosind lumânarea pentru a lumina cartea
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. „Demonul perversității” începe mai degrabă ca un eseu decât ca o operă de ficțiune, un format pe care Poe îl folosise anterior în „Îngropat de viu”. Ea este, prin urmare, mai puțin despre o intrigă și mai mult despre o teorie. Poe
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
inclusiv naratorul. Mărturisirea finală a naratorului că este un criminal nu este inspirată de un sentiment de vinovăție, ci, în schimb, din dorința de a-și recunoaște acțiunile sale deși știe că nu ar trebui. Teoria lui Poe despre demonul perversității poate fi, de asemenea, noțiuni timpurii ale subconștientului și reprimării psihologice care nu vor fi teoretizate pe deplin până la Sigmund Freud. Multe dintre personajele lui Poe au un eșec în a rezista demonului perversității - inclusiv criminalul din „Pisica neagră” și
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
trebui. Teoria lui Poe despre demonul perversității poate fi, de asemenea, noțiuni timpurii ale subconștientului și reprimării psihologice care nu vor fi teoretizate pe deplin până la Sigmund Freud. Multe dintre personajele lui Poe au un eșec în a rezista demonului perversității - inclusiv criminalul din „Pisica neagră” și naratorul din „Inima care-și spune taina”. Opusul acest impuls este văzut în personajul C. Auguste Dupin al lui Poe care demonstrează o rațiune și o analiză profundă. Unul dintre primele exemple, care precede
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
criminalul din „Pisica neagră” și naratorul din „Inima care-și spune taina”. Opusul acest impuls este văzut în personajul C. Auguste Dupin al lui Poe care demonstrează o rațiune și o analiză profundă. Unul dintre primele exemple, care precede „Demonul perversității”, se află în romanul "Aventurile lui Arthur Gordon Pym". Într-o scenă, personajul principal este copleșit de o dorință copleșitoare de a se lăsa să cadă de pe o stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că Poe
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Arthur Gordon Pym". Într-o scenă, personajul principal este copleșit de o dorință copleșitoare de a se lăsa să cadă de pe o stâncă abruptă. În plus, oamenii de știință și criticii sugerează că Poe a avut propriul său demon al perversității. Jeffrey Meyers, biograful lui Poe, a scris-o pentru a-și justifica propriile acțiuni autodistructive. James M. Hutchisson a afirmat că povestirea reflectă gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
gelozia și sentimentul de trădare al lui Poe, care a dus la vrajba sa publică cu Henry Wadsworth Longfellow și cu cultura literară din New England; așa-numitul „război Longfellow” a avut loc în același timp cu scrierea povestirii „Demonul perversității”. Trei luni după ce povestirea a fost publicată, Poe a atacat cercul literar din Boston prin încercarea de a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
a-i face o farsă prin citirea obscurului său poem „Al Aaraaf” la o prelegere. Biograful Daniel Stashower sugerează că încercarea lui Poe de a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
a provoca publicul și a se înstrăina de el a fost inspirată de propriul demon al perversității. Poe a afirmat în ediția din decembrie 1845 a revistei "Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică a fost dificil de urmat. „El o urmărește din pustia frenologiei în cea a transcendentalismului, apoi în cea a metafizicii în general; apoi pe parcursul
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref>. În comunicatul prin care revendica atacurile, organizația Statul islamic (SI) amintește explicit de Bataclan „unde erau adunați zeci de idolatri într-o sărbătoare a perversității”<ref name="Tribune 15/11">Les derniers instants du concert au Bataclan, "La Tribune", 15 noiembrie 2015</ref> Folosirea instrumentelor muzicale este interzisă de SI. De altfel, Bataclan este considerată ca atracția principală a unui cartier parizian „totodată burghez, progresist
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
mă întreb ce s-a întîmplat. Nu pot să cred că amabilitatea dlor Erizanu și Galaicu-Păun n-a fost decît o mascaradă în spatele căreia se pregătea omorîrea cărții pe care le-o propusesem spre editare. Nu cred că o ciudată perversitate îi face să țină ascunsă o carte la care au lucrat și despre care mi-au arătat că au o părere bună. Cred, mai degrabă, că în ultimul moment li s-a spus că au greșit, că au tipărit o
Cenzură la Gaudeamus. O carte despre mandatele lui Traian Băsescu, nepromovată by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101650_a_102942]