2,222 matches
-
de durere câte zile mai aveai de trăit. Din câte am auzi tnimeni din cei care au avut curajul să îl refuze nu a fost cruțat. Se spune că există și un semnal care prevedea sosirea înfricoșătorului căpitan. Sute de pescăruși se indreaptau spre țărm din larg, fix cu o oră înainte că nava misterioasă să apară în port. Străbunii povestesc că înspăimântătorul căpitan fantomă era mereu văzut îmbrăcat în negru și cu un diamant valoros și roșu la gât. Acel
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93061_a_94353]
-
umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer Și alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme Se pot citi și alt fel încercări. Când zarea ta ’napoi o să mă cheme Voi despărți furtunile de mări Și-ți voi hrăni cu-albastru pescărușii Atât de triști de când nu i-am strigat. Am să te smulg din brațele cenușii Și-am să-ți dezvălui chipul nefardat Al poeziei mele. Pentru tine Vioara mea de dor va prinde glas. Când zmeiele de drag se strâng
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
fac zăpada și mai albă. § Alb. Lupi albi; leul alb, hipopotami albi, negrul albinos, în Saludos; pajura albă. Obsedat de alb. La mare, într-o povestire pe care nu ai publicat-o, un bărbat desena pe spatele iubitei sale un pescăruș alb. „Îl șterg?” o întrebase A. „Până nu se usucă vopseaua.” „Nu!” îi răspunsese femeia. „E frumos; nu pot să îl văd, dar am încredere în pictura ta. Ești Rembrandtul meu, sunt Saskia...” Fusese o vorbă nebună; ai scris, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și dădea ortul popii viața. Cu excepția lui Covaliov care trăgea la rame de-i ieșeau ochii, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și după-amiezile să vagabondez de-a lungul plajei până la Mangalia. La întoarcere beam cu Nunu și prietenii lui pe terasă până în zori. În timpul vagabondărilor la Mangalia l-am întâlnit pe Simon din Franța. Era singur pe țărmul pustiu și hrănea pescărușii în lumina roșie a amurgului. Mi-a plăcut din prima clipă - ținea o baguette sub braț și rupea din era bucăți mici (de fapt numai miezul, ca să nu se sufoce păsările), aruncându-le în aer încântat ca un copil. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
păsările), aruncându-le în aer încântat ca un copil. M-a izbit asemănare cu Nunu, cu o aură amoroasă peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
peste tot corpul. Eram beată de bucuria lui și a păsărilor. Doream să mă unesc cu el într-un sărut lung. Pescărușii băteau din aripi desăvârșite, lucind în crepuscul ca argintul, apoi făceau cercuri deasupra lui Simon care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon misterios. Când s-a lăsat seara, am văzut pescărușii plutind pe mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care povestea că pescărușii puteau zbura mult mai mult decât alte păsări, dormind în aer și luptând cu furtuna cu ghearele și ciocul. Poate zburau la fel de repede ca și gândurile, spunea Simon misterios. Când s-a lăsat seara, am văzut pescărușii plutind pe mare pentru a se odihni, semănau cu fuioare de nori legănându-se spre orizontul arzător. Simon dorea să mă însoțească până la satul nostru, dar i-am spus că ar fi bine să ne facă o vizită a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nunu și Simon, foarte veseli, ca și cum ar fi fost prieteni de o viață. Apoi au dispărut în bucătărie, întorcându-se cu cele două găleți pline de pești. Plini de încântare ca niște băieți puși pe joacă, aruncau pești în aer. Pescărușii îi prindeau din zbor. Nunu părea vrăjit de Simon, îi reapăruse aura amoroasă. Când gălețile s-au golit, Simon a deschis două sticle de șampanie una după alta, punându-le la răcit în puțul din curte. Apoi au băut copios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de iubire, Simon.“ Am adormit cu cartea pe piept, trezindu-mă după câteva minute adânci. M-am uitat din nou pe fereastră. Nunu și Simon erau beți criță, trântiți în scaunele de rafie. Pe capul, pieptul și brațele lor ședeau pescărușii. O imagine plină de vrajă. Ca și cum ei ar fi fost mult mai mult decât oameni și păsările mai mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă care dura. M-am așezat din nou în pat. Am dormit până dimineața. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în pat. Am dormit până dimineața. Pe terasă nu mai era nimeni. Pe jos erau sticle goale, mucuri de țigară și în aer un miros putred de pește. Nici urmă de Nunu și Simon. Casa părea pustie. Departe, către orizont, pescărușii pluteau din nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon venea în fiecare zi la vila noastră. Închiriase un vaporaș și navigam toți trei cât era ziua de mare ca să vedem albatroșii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
deși linia fusese extrem de sigură, îndeplinise toate preceptele secretismului oficial de bază. Iată rezumatul dialogului, Bună seara, vorbește papagal-de-mare, Bună seara, papagal-de-mare, răspunse albatros, Primul contact cu fauna avicolă locală, primire fără ostilitate, interogatoriu eficient, cu participarea lui erete și pescăruș, obținut bune rezultate, Substanțiale, papagal-de-mare, Foarte substanțiale, albatros, am făcut rost de o fotografie excelentă a stolului de păsări, mâine vom începe recunoașterea speciilor, Felicitări, papagal-de-mare, Mulțumesc, albatros, Ascultați, papagal-de-mare, Ascult, albatros, Nu vă lăsați păcălit de tăceri ocazionale, papagal-de-mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Locuia în afara orașului, dar Hôtel de la Fleur era la marginea acestuia, așa că am ajuns repede la țară. Șoseaua lată era umbrită de arbori de piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între, ei cu țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care fugea sau umbra câte unui câine vagabond mai curma acea nemișcare bolnavă. Era o tăcere perfectă, curmată doar de strigătul unui pescăruș ce ajungea până acolo dinspre mare. Dante putea auzi În mod deslușit gâlgâitul finului de apă al Arnului, de-acum aproape secat. Pentru o clipă, avu impresia că demonul amiezii alungase orice formă de viață. Apoi, o ușoară adiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în minte dacă intri în poveste și... ești), televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe marginea casetei, cu pixul, aproape ininteligibil, numele personajului și al piesei: Hamlet, Hamlet; Trigorin, Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio, A douăsprezecea noapte; Jamie, Lungul drum al zilei către noapte; Dale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ele, totul se termina cu Lear, din Regele Lear, ultima premieră) și tânăra Loredana (ea își trecuse pe CD-uri spectacolele, O noapte furtunoasă, o montare muzicală, în care Loredana cântase și dansase excelent, ca și în Bădăranii, apoi, Revizorul, Pescărușul, Hamlet, Nora, Regele Lear, Bărbați și femei; actrița nu scrisese însă numele personajelor pe margine, se grăbea). Casetele cu spectacolele sunt așezate separat. Ale lui, pe un raft lung cât peretele, de umpleau tot spațiul ăla, iar în stânga, doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
revista aruncată cu ciudă pe pământul umed, pământul care rabdă și iartă, care ne înghite, Doamne, cronica asta!, cum a putut să scrie despre mine așa?, ce i-am făcut eu?, eu care visez din liceu să fac Mașa, din Pescărușul, nu ce mi-au dat ei, Cordelia, cum o să mai fac eu Mașa, cum?, ce-o să zică lumea?... Femeile nu mă iartă pentru căsătoria cu Maestrul, pentru tot ce am în gospodăria asta... Dar nu mă dărâmă ele pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pictorul, că după ce le treci dincolo, pe pânză, toate obiectele mor, ele nu mai sunt ele. Din cotețul așezat în spate, dincolo de solar, foarte departe de lume, se aud cotcodăcelile prelungi ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e gata să sară spre curtea cealaltă, culcat!, strigă iarăși stăpâna, încercând s-o liniștească. A murit o veste!, geme grădinăreasa neliniștită, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e trecut de prânz și ar fi trebuit să ajungă! Doar nu crezi în chestia asta cu veste, cu pasăre etc... ca la bunica... Loredana s-ar duce să culeagă pasărea care a căzut și care se mai zbate puțin, Pescărușul, secundele trec, dar femeia nu se ridică, nu ajunge până dincolo de gard, la vila ei ca un vapor, o casă mare pe dinăuntru și mică pe-afară. Pasărea, greoaie, nu se mai ridică de jos, de pe scările de la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de sus cu cele de jos. Știe de-acuma că vor poposi pe Lacul Snagov, poate unele vor rămâne acolo, oamenii le hrăneau toată iarna, păreau fericite. Pe scările de la intrarea în casa cea mare, pasărea căzută pe ciment, un pescăruș cu aripile întinse lateral, de o parte și de alta. Are capul întors spre stânga, ochii apoși, inundați de întuneric. E sfârșit de zi, dar lumina e ciudată, misterioasă ca dragostea, ca vorba niciodată, s-a amestecat prin întunericul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta și-o să vezi ce spune ăla, oricine ar crede că ai înnebunit, morții care știu, morții care se întorc, ce-i asta?... Au rămas după el doar casetele alea cu înregistrările pieselor de teatru în care a jucat, Hamlet, Pescărușul, Steaua fără nume, O scrisoare pierdută, Romeo și Julieta... doar atât, asta rămâne după noi. Dar muțenia lui i-a îmbogățit pe bișnițarii și pe vânzătorii de CD-uri, femeile îi caută în continuare vocea și vor să-l asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
firesc, spontan. Experiența picturală l-a ajutat să înțeleagă mai bine sintaxa haiku-ului cu accentele puse pe vizual și muzical deopotrivă ( ... Motivele lirice care structurează tematic morfologia haiku-urilor din volumul „Nisipul umbrelor” sunt: norii, curcubeul, fulgii de nea, pescărușii, cerul, păsările călătoare, lebăda, ploaia, pădurea, copacii, luna, stelele, corăbiile, resentimentul morții la plecarea celor dragi: „In casa goală / pereții mă apasă. / Mor anii mei” Haiku-urile lui Ioan Onuc Nemeș sunt semne ale antroposului, caligrame ce interoghează natura noastră
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
a fi petrecută mai ușor, sau pentru a suplini lipsa unei îngrijiri adevcate din partea oamenilor, suferința pe care o întâlnim și în lumea păsărilor, a plantelor (o invitație „subțire” să ne întrebăm de ce?), culoarea locală a peisajului (faleza, plaja, marea, pescărușii) citadin și cu care coabitează natural, dar și vitalitatea primară a unei nebune care îmbrățișează ploaia râzând. Cititorul atent este captat și de nenumărate reflexe sau scânteieri de inteligență, vorbe hâtre spuse în doi peri, care stimulează fantezia într-un
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]