4,268 matches
-
iau ca pe o lacrimă frământată de timp“? O lacrimă, fie și frământată de timp, nu poate fi luată în mână, ci eventual pe degetul arătător. Pe de altă parte, cum adică „tu ne strângi pe toți cu brațe de petale“? Este vorba de petale de mărimea unor brațe, sau de brațe compuse din sute de petale obișnuite, lipite între ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lacrimă frământată de timp“? O lacrimă, fie și frământată de timp, nu poate fi luată în mână, ci eventual pe degetul arătător. Pe de altă parte, cum adică „tu ne strângi pe toți cu brațe de petale“? Este vorba de petale de mărimea unor brațe, sau de brațe compuse din sute de petale obișnuite, lipite între ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poate fi luată în mână, ci eventual pe degetul arătător. Pe de altă parte, cum adică „tu ne strângi pe toți cu brațe de petale“? Este vorba de petale de mărimea unor brațe, sau de brațe compuse din sute de petale obișnuite, lipite între ele? Aproape fiecare poem din carte își dezvăluie, citit atent, o neașteptată (și, probabil, nedorită de autor) latură comică: „Tulpina - o rază / retezată cu ochii, / răsădită în inimă, / neîncetat izvorând. // Iar sus: / amprentele sufletelor care cred în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai bine să rămână de neînțeles, fiindcă dacă devin inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă / floarea secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă / floarea secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia cu tulpinile tot ne oripilează. Cultura ca odaliscA În ipostaza de critic literar, Gruia Novac scrie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
te uiți mai atent la un obiect, se grăbesc să ți-l ofere. Eu, neștiind obiceiul, am admirat o narghilea și un grangur mi-a și oferit-o. Dați-i și tutun, se grăbesc alții. Tutunul nu-i tutun, ci petale de flori, frunze aromate și alte buruieni pe care nu le cunosc. Deși iranienii nu beau alcool, pentru noi se afla orice ne poftea inima. O prietenie atît de sinceră, atît de plăcută, oferită de granguri la granguri, nu întîlnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îmbrățișa îmbrățișatele, abandonatele, râvnitele, uitatele, destrămatele, desfăcutele, înmulțitele culori, contururi, forme. Vederea, cea mai infidelă simțire: Ia-mi, Doamne, lumina ce nu mi se cuvine și dă-o la o salcie sau la un crin frunza verde trebuie să fie, petala albă. Eu vreau să pipăi întunericul pe dinăuntru și să mângâi lumina cu bastonul când traversez strada. Dă-mi, Doamne, văzul ochilor stinși în pântecele mamei! Se ruga dimineața, când soarele printre mușcate dădea buzna în casă. Dar cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aprinde un foc. "Copile, drumul este, de fapt, o prelungire a ceea ce nu ești. Caută!" Sfârcurile, prune răscoapte în noapte cu lună. Fiul împăratului doarme, zmeul se alăptează până îi cresc aripi, până solzii se transformă în pene, ghearele în petale de iriși; zmeul în scutece verzi, primăvara. Buzele, două tușe de nori în luna mai nici ploaie, nici rouă: Vorbiți în șoaptă, nu tulburați cerul! Furtunile sunt săruturi ale lui Dumnezeu stinse în iarbă. Doamne, vreau să vegetez până când buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului, repeta ca un elev prostuț: Și eu sunt o stea, și licuriciul este o stea, și lumânările cimitirelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi policandre atârnate de cer, Copoul drumul ce ducea în grădinile îngerilor. Diseară vin să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale mele deoparte nu vreau să moară strivite sub cizme. De ce să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să culeg toate petalele scuturate, o să le pun într-un plic, duminică le alegem: ale tale deoparte, ale mele deoparte nu vreau să moară strivite sub cizme. De ce să le alegem? Nu ai spus că am făcut schimb de flori, petalele tale sunt și ale mele, ale mele sunt și ale tale. Bine, ia-mi tot copacul, cu frunze, cu tulpină, cu rădăcină cu tot! Genia zâmbea, se alinta, radia de fericire. Genia țopăia peste un șotron imaginar. Tu ești vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pădure de gratii până la cer, pădure de gratii în fața icoanei, în oglindă, în felia de pâine gratii. Bună dimineața, Dumnezeul meu din fundul fântânii! Scot apă zilnic pentru a-ți tulbura chipul; cresc flori în inimă, sângele tău întomnează în petale de trandafir și eu mă bucur. Leagăn corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
publice, întunericul nu are unde să te ascundă, plutoane de lumini verticale mărșăluiesc de-a lungul bulevardului ca într-o retragere cu torțe. Picioare trandafiri, spinii trezesc gustul sângelui, până la beție mai ai un pas; draga mea, ți-am așternut petale sub icoană, cazi în genunchi a dezlegare, păcatul este că sunt, fericirea este că poți. Picioare cât două semne de exclamare, până și cerului îi curg balele pe alei; Doamne, nu încerca să-ți judeci incertitudinea și nici să motivezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
riduri; invidia cimitirelor pălește livezile, cruce pe fiecare ramură. Pute viața a carne arsă, a copită de cal șchiop, a oase descompuse, a morfină, a clor. Se descrăcește viața pe calea ferată, creierul sub o frunză de brusture, inima în petale de maci, sufletul șuieră a locomotivă rănită...(soarele usucă și șterge). Sfârâie viața precum două ochiuri în tigaia cu untură, nu puneți capacul, lăsați-le să privească cerul, albastrul este omogen atât cât cuprinde irisul. Se rostogolește viața la vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței peste șotronul paznicului, peste șotronul Geniei. Doamne, cum poți îndura o așa suprapunere de zăpezi! Ieri ai nins alb, pășeam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de om singur, te amăgești cu niște personaje diverse, ești în mijlocul lor, ești marele lor absent, așa cum, de altfel, o înșiruire de nemotivări îți bifează identitatea. Orice poveste despre viață se sfârșește în fereastră. Moartea, precum un crin dimineața, desface petalele. În anticamera lui Dumnezeu, îngerii croiesc cămăși cu plata-n avans: Ajunge. Și una, și alta tot deznădejde se cheamă. Nu lașitate, nu eroism, nu obediență, nu frică. Curge prin vene un fel de păcură neagră și nici un înger nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu va zice: „Ce fru moși trandafiri, pipăie-i și tu!“ Ba dimpotrivă, cîte o doamnă spune una și face alta: „Să-ți arăt și ție, să vezi ce frumos au Înflorit trandafirii albi! Uite!“ - și-mi plimbă mîna peste petale și, fără voie, peste spini. Dar pe Erica n-am mai amestecat-o În asemenea paradoxuri. Înțelesesem. Ea voia să-mi dea dicționarele la palpat ca să-mi dau seama cît de masive erau și cît de serios fusese efortul ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
aș fi fost acum dacă aș fi continuat să văd ochii indefinibili ai Ericăi... — Ascultă, Richi, am hotărît să-i răspund după niscai reflecție, În capul meu buzele tale, oricît le-ai ruja, rămîn de un roz pal, ca niște petale și ca În urmă cu mai mult de douăzeci și cinci de ani, ai Înțeles? Vino, nebunule, În Deutschland! O să merg cu tine peste tot, am să depun mărturie că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
le lăsase, la locul lor. Stăruia însă un parfum suav, de trandafir, pe care nimeni nu-l știa de unde vine. De pe etajera lui de cristal, trandafirul deșertului dispăruse. În locul lui, o floare imensă, strălucind în toate culorile curcubeului, își înălța petalele. Și nimeni n-avea să-i știe numele vreodată. Dar pietrele știau: era trandafirul care, după două mii de ani, murise din iubire și acum avea să trăiască pentru totdeauna. Din iubire. Amintirea de sine Nu știe nimeni când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
adusă la altar e din darul Domnului și sudoarea omului, dar fiecare lucru pe care-l facem e așa... Stătea, cu vitraliul greu în mână, plângând și răsufla rar, tot mai rar... Apoi s-a lăsat jos, lin, ca o petală ușoară de trandafir, ea însăși trandafirie în lumina asfințitului... Trei zile mai târziu, tata i-a citit slujba și au înmormântat-o în piciorul altarului. Tot acolo au pus și bucata aceea de vitraliu. Mâna Lui Iisus, țintuită de cuiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
uimit, puse jos pachetele, luă din coșul de pe cap o floare și mi-o întinse: "Du-te, du-te acolo! Uite, ca să poți trece!" Floarea era albastră se spune "ca cerul", dar era un albastru nemaivăzut, care unduia de la o petală la alta, așa cum, pe cer, văzusem unduind culorile curcubeului. Numai că Albastrul e singura culoare pe care n-o are curcubeul. "Du-te la gară, du-te repede, fiindcă dacă începe ploaia, ai pierdut nu mai poți alege !" îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai laud atâta." Și de pe tulpina lui înaltă, trimise un val de miresme spre cer. Alături, trandafirul tăcea. Avea prea multă treabă. Până mâine, toți bobocii trebuiau să fie deschiși, ca să fie sărutați de prima rază de soare (de aceea petalele lui sunt atât de parfumate și catifelate). Da, dar toată lumea știe că pe florile mele a întins Maica Domnului scutecele Lui Iisus ! De aceea parfumul meu e așa de prețuit", spuse rozmarinul. Când, într-un târziu, zarva se mai potoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hăt, departe, în spate și, oricum, lumina lui albă, vie, ardea, dar nu te usca, așa cum ar fi făcut lumina soarelui în pustiul ăsta de piatră. Și ceilalți doi, care vorbeau cu El, erau prinși în lumina Lui, ca între petalele unei flori... care cuprindea și muntele, și cerul de deasupra. Atunci s-a ridicat în genunchi și omul meu și i-a spus celuilalt, care strălucea : "Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vindece oamenii, mai știi ?! Poate de asta și ochii lui erau ca mine : albaștri-verzui..." * "Nu știu ce ai tu cu oamenii aș spune că nu prea-i cunoști sau, oricum, ce știi tu despre ei e cam puțin" răspunse cicoarea. Își întinsese petalele albastre spre soarele care tocmai răsărise, își scuturase ușor mugurii albăstrui-roșiatici de pe tulpină (doar oricine știe că apa nu face bine când stă mult pe muguri) și, cum tocmai se trezise, auzise ce spunea spinul acela albastru și mărunțel. "Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]