616 matches
-
este marele poet al epocii, alături de Eminescu, de care se distinge fundamental prin fondul tonic, de „încredere în absolut”, și prin sinteza dintre romantism și prefigurări ale simbolismului, parnasianismului, ale modernismului poetic de după 1900. Simboliști (G. Bacovia, Ion Minulescu, Ștefan Petică, D. Anghel), parnasieni (Duiliu Zamfirescu, Ion Pillat, Mateiu I. Caragiale) și mari individualități ale liricii din perioada interbelică (Tudor Arghezi, Ion Barbu, Al.A. Philippide) se află, în unele note ale operei lor, în descendență macedonskiană, ceea ce confirmă virtualitățile moderne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de Șerban Cioculescu, și Ion Creangă, Opere, îngrijită de G. T. Kirileanu. Altele, cum au fost cele din opera lui B. P. Hasdeu (ediție realizată de Mircea Eliade), A. I. Odobescu, Al. Macedonski, I. Heliade-Rădulescu, N. Bălcescu, Anghel Demetriescu și Șt. Petică, au fost tot ediții critice, însă nu complete. Importante sunt edițiile definitive alcătuite de autorii înșiși: Tudor Arghezi, Elena Farago, Adrian Maniu, Ion Minulescu, Mihai Codreanu, Lucian Blaga, Al. T. Stamatiad, V. Voiculescu, G. Bacovia, Ion Pillat, Camil Petrescu. Editura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287112_a_288441]
-
preda limba română. Ce analiză de texte literare făcea la ore! Nu puteai să nu participi afectiv la lecții. Îmi amintesc cât de mult se apropia de noi profesorul de matematică Nicolae Tufescu. Înaintea sa am avut pe profesorul Aurelian Petică, un foarte bun matematician, însă era deosebit de exigent și ne inhiba. Profesorul Tufescu ne scotea la tablă, ne cerea să rezolvăm un exercițiu sau o problemă, apoi ne verifica la teorie. Dacă nu ne descurcam bine la teorie ne impunea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de școală în Onești, să-l procopsească cu diplomă de liceu (deși respectivul nu avea decât cinci clase), bătrânul l-a dat afară cu un picior în spate. Șeful ia făgăduit directorului că îi vor umbla copiii în papuci de petică. Din pricina asta tânărul Nicolaie n-a terminat decât o școală tehnică în Petroșani, lucrând apoi în mină ca artificier. A făcut însă și facultatea la fără frecvență. După ce a fost muzeograf la Muzeul Satului din București și-a început campaniile
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
preda limba română. Ce analiză de texte literare făcea la ore! Nu puteai să nu participi afectiv la lecții. Îmi amintesc cât de mult se apropia de noi profesorul de matematică Nicolae Tufescu. Înaintea sa am avut pe profesorul Aurelian Petică, un foarte bun matematician, însă era deosebit de exigent și ne inhiba. Profesorul Tufescu ne scotea la tablă, ne cerea să rezolvăm un exercițiu sau o problemă, apoi ne verifica la teorie. Dacă nu ne descurcam bine la teorie ne impunea
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Dr. Emilian Voiutschi - „Ceva despre administrarea averii bisericești din Bucovina”; Isidor Ieșeanu - „Patriotism și umanitarism”,; Octavian C.Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Octavian C.Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică și recenzii ale revistei „Florile Dalbe” editată de același la Bârlad... Alte nume de autori în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
avea mulți copii. Se crede că acei copii care se nasc șchiopi, orbi etc. sînt însemnați, adică foarte răi. Dacă se naște un copil foarte slab, așa că se pare că-i mort, apoi e bine a-l afuma cu o petică de pînză, și apoi el îndată strănută și prinde putere. Ca un copil să trăiască, îl cumpără vreo familie de la părinți. Ca un copil să trăiască, cum se naște, moașa se duce iute cu el la biserică, și pe cine
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ți se face crăpă cioasă. Să nu dai cu mîna după pieptene pe la nas, că faci bube. Cînd te piepteni și-ți cade pieptenele din mînă e semn că vei păți ceva; însă dacă-l vei șterge îndată de-o petică, nu-ți va fi nimic. „Plesniți“ sînt la oameni crăpături la limbă și provin din faptul că te-a adăpat* de pe pieptene. De Sf. Dumitru nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi. Se zice că dacă a furat cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dacă-l vezi devreme e semn că ai să petreci la Paștele ce vine. Botează-ți fetița cu numele de Eva, iar băiatul, cu acela de Adam, dacă vrei să aibă viață lungă. Să nu se șteargă doi cu o petică, că îmbătrînesc iute. Vidră Inima de vidră crudă e bună pentru atacați să mănînce. Vie în ziua de Ana-Foca [22 iulie], cine lucră la vie i se usucă via. Cine ia un ou din sara Domnului Iisus Hristos (Vinerea Paștelui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Literatură și artă română”, fie, mai frecvent, la unii dintre ei. În anul 1899, ședințele s-au ținut la redacția ziarului „L’Indépendence roumaine”. Spre deosebire de Junimea, societatea nu a fost refractară noilor tendințe literare, acceptându-i ca membri pe Șt. Petică, N. D. Cocea, Gala Galaction, D. Anghel. În ansamblu, alături de alte grupări literare, această societate a contribuit la apariția sămănătorismului și a poporanismului. Cum reuniunile ei au fost frecventate de mai toți scriitorii vremii, A.l. și a.r. a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
pe transpunerea cât de cât originală a unei trăiri. Florile ocupă prim-planul celor mai multe poezii, sufletul e devastat de tot felul de melancolii, iar ftizia care înroșește batiste este invocată obsesiv. Arareori versul se apropie de eufonia proprie lui Ștefan Petică („În noaptea calmă și senină/ Încet viorile suspină/ Romanța veche și uitată”), stihurile luând frecvent turnura unor romanțe. O caracteristică a versurilor din Zări albastre o constituie prezența unor modele poetice, recursul, cu un rezultat șters, la maniera lui Maurice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288952_a_290281]
-
și el, firește, să străbată. Cu Bucureștii însă nu s-a împăcat și s-a întors în scumpul său Bacău, petec de rai pe care băcăuanii nu-l prețuiesc destul sau deloc. Ca și Iuliu Cezar Săvescu, ca și Ștefan Petică, ca și Alexandru Petroff și alții, el a izvorât din mișcarea culturală și de simțiri a «Literatorului» și este un premergător, iar nicidecum o coadă oarecare desprinsă din ea și întrebuințând fără nici un rost sonoritatea împerecherii literelor și culoarea imaginilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Ruinurile Târgoviștii, Înserare), Grigore Alexandrescu (Miezul nopții, Adio. La Târgoviște, Eliza, Așteptarea, Inima mea e tristă, Candela, Cimitirul, Câinele soldatului, Meditație). Motive poetice asemănătoare, uneori chiar identice, vor apărea la simboliști, îndeosebi la cei originari din Moldova ( D. Anghel, Ștefan Petică, I. M. Rașcu, Barbu Nemțeanu, Demostene Botez), interpretate, firește, cu altă tehnică. Repere bibliografice: Paul van Tieghem, Le Préromantisme, I-III, Paris, 1924-1947; A. Monglond, Le Préromantisme français, I-II, Grenoble, 1930; Mircea Anghelescu, Preromantismul românesc, București, 1971; Irina Petraș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
articole, Al. Macedonski (Spre ocultism), Zoe Fialski, Nicolae Gregorian. Apare și semnătura lui Gabriel Donna (Alte simboluri), ce se războiește cu cei de la „Sămănătorul”, iar Victor Anestin scrie despre romanul spaniol modern. Mai publică poezie Ion Petrovici (În toamnă), Ștefan Petică (Vara depărtată) ș.a. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287430_a_288759]
-
Conrad, Ghiaurul sunt tipuri intens personalizate, nonconformiști religioși, cu conștiința deplină a negației și a aspirației către ideal, dar și a propriilor contradicții lăuntrice. Într-un capitol special sunt descrise motive demonice la câțiva urmași ai lui Eminescu (de la Ștefan Petică până la Nichita Stănescu) și sunt enumerați predecesorii nemijlociți ai lui Eminescu din poezia română. Reeditare a lucrării Eminescu în limba lui Pușkin (1987), studiul Eminescu universal (2000) este dedicat „spațiului culturii ruse”, și anume traducerilor din opera eminesciană în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive imagini picturale țâșnesc în această poezie care nu poate evita clișeul, dar îl adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se fondului sufletesc. Calea sângelui, carte a amintirilor de pe front, prefațată de o scrisoare a lui G. Bacovia și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
Herovanu și de G. Botez-Gordon. În schimb, se dă o atenție deosebită vieții culturale, discutată în forme variate - note critice, comentarii, cronici în versuri, anecdote (scrise, cele mai multe, de Herovanu, care semna și Rigoletto). Sub pseudonimele Vioreanu, Tambur, Yvann (poate Ștefan Petică), Gil, Blan, Halicarnas - dintre care unele sunt, desigur, tot ale lui Herovanu - se ascund și alți redactori. În primele cinci săptămâni de apariție, la S. a colaborat I. L. Caragiale, autor al unei serii de articole publicate sub titlul Cronica de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289489_a_290818]
-
iveală acum Aspecte și direcții literare (I-II, 1921-1924), o nouă ediție, îmbogățită, a Inscripțiilor (1922), monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul Poeme al lui Ștefan Petică. Spre sfârșitul decadei tipărește Iudeea (1927), prima parte a poemului ciclic Cântecul Omului, romanul Vioara mută (1928) și Leagăn de cântece (1929). Ales vicepreședinte al Societății Scriitorilor Români și premiat, scriitorul este deosebit de activ și în deceniul al patrulea. Redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
1942; Țara Românească, București, 1944; Aspecte și direcții literare, îngr. și pref. Margareta Feraru, București, 1975; Poezii. Teatru. Proză, îngr. Margareta Feraru, pref. Const. Ciopraga, București, 1977; Fântâna cu chipuri, îngr. și pref. Cătălin Davidescu, Craiova, 1990. Ediții, antologii: Ștefan Petică, Poeme, București, f.a., Opere, pref. edit., București, 1938; Din poezia noastră parnasiană, București, 1943. Traduceri: Villiers de l’Isle Adam, Nuvele, București, 1911, Vestitorul, București, 1915; Théophile Gautier, Arria Marcella, București, 1911; Oscar Wilde, Parabole, București, 1916; Anatole France, Domnișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
insistat să dobândească vreo diplomă universitară sau liceală: Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu, Alex. Odobescu și Ion Slavici, N. Filimon și N. T. Orășanu, Caragiale și Alex. Davila, Coșbuc și Vlahuță, D. Anghel și Ion Minulescu, Iuliu Săvescu și ștefan Petică, șt. O. Iosif și Emil Gârleanu, Macedonski și Arghezi, Dobrogeanu Gherea și Ilarie Chendi, M. Sadoveanu și Panait Istrati, N. Davidescu și M. Săulescu, Emanoil Bucuța și atâția alții, fără a mai pomeni de gazetari, toți certați cu școala și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și Câinii. Gh. Bengescu-Dabija semnează piesa de inspirație istorică Silvina Doamna, iar Ludovic Dauș, Akmiutis. Mai sunt prezenți cu drame M. Polizu-Micșunești, A. Orna, Șt. Mihăileanu-Stempo, Iosif Vulcan și V. Cosmovici. Revista a acceptat și o piesă a lui Șt. Petică, Solii păcii. În L. și a. r. și-au găsit loc multe studii de critică, istorie și teorie literară, întemeiate, parte dintre ele, pe estetica deterministă, amendată cu idei din romantismul german. Cele mai serioase contribuții se datorează lui N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287827_a_289156]
-
le ardeam Într-o sobă mare de teracotă. Grupul cadrelor didactice transferate de la facultatea din București era compus din: conf. dr. Gheorghe Ionescu, șef lucrări Vasile Sasu, asistenții: Vasile Coțofan, Nicolae Moroșanu, Elena Olarian, Alexandru Grecianu, Elena Sasu, Dan Constantinescu, Petica Maxim și alții. Cu excepția conf. dr. Gh. Ionescu, care Își ocupase deja spațiul repartizat În zona Podu Roșu, ceilalți locuiam provizoriu la parterul Căminului de studenți nr. 2, așteptând finalizarea locuințelor repartizate. În aceste condiții mi-am Început activitatea, plecând
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
române pentru clasele gimnaziale „de ambe sexe”). Anii petrecuți la Școala Normală de Institutori din București, terminată în 1897, îi oferă prilejul de a se apropia de C. I. Parhon (împreună cu care audia conferințele socialiste din sala Sotir), de Ștefan Petică și Iuliu Cezar Săvescu, de Al. Antemireanu. În 1900, după ce funcționase trei ani ca institutor la Oltenița, e transferat la Fălticeni, unde îi cunoaște pe Mihail Sadoveanu și pe Artur Gorovei. Trece și pe la Focșani, iar în 1903 se stabilește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
ai învățat și tu, nu?, cea mai bună din oraș, în cartier "Mazepa", care, pe atunci, nu avea nici un nume. Acum se cheamă, nu știu de ce anume așa, "Mihai Eminescu". Ar fi putut, mai bine, să se cheme altfel: Ștefan Petică, Hortensia Papadat-Bengescu... Ar fi avut mai mult sens. Mihai Eminescu se cheamă/se poate chema orice școală din România. Asta înseamnă să nu ai personalitate deloc. Cum scriu? Scriu, în cea mai mare parte, numai dimineața. Fără un firicel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]