1,060 matches
-
lumea asta o să trebuiască să uite oamenii mei. (strigă) Finalul... finalul în film pe patul de moarte arată curul meu personal, curul meu mare și singur. IMPRESARUL (îngenunchează în fața cântăreței): Dă-mi-l mie.. mie. Iubind... vreau să-l organizez. PIANISTA: Domnișoară, prin curul d-voastră a trecut tramvaiul de a lăsat o cută atât de adâncă în grăsime. Curul dumitale a sosit. (Cântăreața o lovește pe pianistă. Pianista râde tare) MECENA: Hai să ne gândim la tejgheaua din natură, prieteni
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îngenunchează în fața cântăreței): Dă-mi-l mie.. mie. Iubind... vreau să-l organizez. PIANISTA: Domnișoară, prin curul d-voastră a trecut tramvaiul de a lăsat o cută atât de adâncă în grăsime. Curul dumitale a sosit. (Cântăreața o lovește pe pianistă. Pianista râde tare) MECENA: Hai să ne gândim la tejgheaua din natură, prieteni. Nimeni nu se pierde așa ușor cu firea. Realității îi ies cu încetul bube pe față, dar nu ia așa de ușor lepra în cercurile noastre centraleuropene
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în fața cântăreței): Dă-mi-l mie.. mie. Iubind... vreau să-l organizez. PIANISTA: Domnișoară, prin curul d-voastră a trecut tramvaiul de a lăsat o cută atât de adâncă în grăsime. Curul dumitale a sosit. (Cântăreața o lovește pe pianistă. Pianista râde tare) MECENA: Hai să ne gândim la tejgheaua din natură, prieteni. Nimeni nu se pierde așa ușor cu firea. Realității îi ies cu încetul bube pe față, dar nu ia așa de ușor lepra în cercurile noastre centraleuropene. Toate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să vreau să știu, și voi nu sunteți laxativul meu în existența interioară din lăuntrul meu. Cu mine se merge înainte pe întreaga perioadă a vieții. Liftul meu are o tendință înainte care a fost primită ca ordin de sus. PIANISTA: Da, probabil că scaunul lui e tare și maro. COMPOZITORUL: Daa, mereu înainte cu curul asupra ticăloasei înălțimi a umerilor. Poate o drumeție... dacă se poate spre vârful Schwab... cu pâine cu slană și gențiana morții. Oare când o să moară
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu spune așa... nu vorbi așa... limba măcelarilor... vă rog... nu vă prefaceți așa de impresionați... CÂNTĂREAȚA (merge la impresar): Nu, asta e rău... o dorință așa de slabă. Limba-i nimic... nu e o cămară cu mâncăruri pentru putrezit. PIANISTA: Daaa, și mă rog ce vrea să însemne un nu rostit atât de tare? Ce caută un asemenea nu în propoziția de debut? COMPOZITORUL: Da, un nu în cădere îngheață în sens politic. MECENA: Dar tejgheaua din natură, domnilor, tejgheaua
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
undeva observ demult un miros de ars către mine sau un avans care fusese uitat de zid care se dărâmă... indiferent de decorul verde, tocmai... să crești cu Efeu, și cum e să fie când trebuie contra lipsei de plăcere. PIANISTA: Deci chiar și locul periferic de la bani suportă schimbari agricole concrete. COMPOZITORUL: Daaa, consiliul nostru de securitate înconjurat mondial cu bani secretă acum din nou securitatea proprie. MECENA (supărat): Suport tot. Sunt o instalația a suportării. Sunt tot felul de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
hrană bună, că e aliment pregătit demult. IMPRESARUL: O hrană simplă este o hrană delicioasă pe teritoriul ei de soliditate. În fața hranei de sânge stă aroganța nebuniei lui De-Nici-Un-Fel-Rău. Lingerea sângelui este un fel de bilet de intrare în natură. PIANISTA: În natura a ce? COMPOZITORUL: Un cur însângerat va fi totuși un Menstruant 1 organizat în spatele fațadei pierdute a pantalonilor săi. Este un om cu adevărat simpatic. PIANISTA: În natura a ce? CÂNTĂREAȚA: Are totuși o natură adevărată. Natura vieții
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
De-Nici-Un-Fel-Rău. Lingerea sângelui este un fel de bilet de intrare în natură. PIANISTA: În natura a ce? COMPOZITORUL: Un cur însângerat va fi totuși un Menstruant 1 organizat în spatele fațadei pierdute a pantalonilor săi. Este un om cu adevărat simpatic. PIANISTA: În natura a ce? CÂNTĂREAȚA: Are totuși o natură adevărată. Natura vieții lui are totuși o arzătoare și iubitoare naturalețe către singurătatea închisă. Natura sa e roșie și singură, natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
om cu adevărat simpatic. PIANISTA: În natura a ce? CÂNTĂREAȚA: Are totuși o natură adevărată. Natura vieții lui are totuși o arzătoare și iubitoare naturalețe către singurătatea închisă. Natura sa e roșie și singură, natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o ca lumea, te rog, că mie o să-mi vină natura stomacului sus în gură. COMPOZITORUL (cântăreței): - Ce contradicție vrei tu să îndrăznești, tu, lucru jalnic, mieunător de note: Ai sugrumat tu viața ta iubitoare în fața persoanei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fireștă că totuși nu... nici o viață roșie în fața ta. Știu totuși că sângele are un gust îngrozitor... răsună îngrozitor. Tot sângele roșu este o scârboșenie. Cel mai bine... sângele ar fi verde... sau negru... pentru tine. IMPRESARUL: Curvo... tu, curvo. PIANISTA: Diferența în sine sacrifică fără să aleagă unități de viață întregi pentru o simplă excitare exterioară. Câți ani mai vrei tu să sacrifici, tu, copilaș cu sânge gras în poponeață, pentru o izvorâre compozitorială? CÂNTĂREAȚA (smiorcăindu-se): Spiritul meu de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tu, copilaș cu sânge gras în poponeață, pentru o izvorâre compozitorială? CÂNTĂREAȚA (smiorcăindu-se): Spiritul meu de sacrificiu ar face toate sacrificiile din mine pentru mine. Un sacrificiu este o eliberare ca o tragere la sorți a unui om adevărat. PIANISTA (compozitorului): Dumnezeu a fost încă odată, iubitule, provocat și umplut cu sânge. (se sărută strâns unul în altul) COMPOZITORUL: Daaa, Dumnezeu iubește făcăturile sale ca pe fapte universale ratate cărora le lipsește încă totul în față și la spate. Dumnezeu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
IMPRESARUL: Asta... nazismul în el însuși, ești tu... compozitorul din tine îți dă dreptul la totala stăpânire... MECENA: Nici așa, nu, chiar, într-adevăr, chiar așa... că atunci nu va mai urma nici o tejghea în natură și nici o muzică totală. PIANISTA: Ce-i mai bun va fi mereu pur și simplu luat sau, deci, ce-i mai rău va fi mijlocul pentru o avantajoasă înjosire de sine împotriva înstrăinării universale. Cine vrea ce-i mai bun, este o persoană plină de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voi, dar vom învia din nou și o să găsim cine cui aparține. Vom fi în sfârșit de acord cu noi înșine, ca să putem avea și noi o bucurie. N-o să hemoragiem, atunci când vrem să ne așezăm cu băgare de seamă. PIANISTA: Totul vrea să poată să sângereze o sută de ani. COMPOZITORUL: Este indiferent, egal dacă ești mort sau mort pe jumătate. Nici un loc nu-și amintește de locurile sale libere de chin, nici o bucurie la chin. Istoriei îi merge exact
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și memoriei, care totuși își amintește dialectic de tot. Fiecare mort e un mort bun, pentru că trebuie să fie mort ca un șoarece mort. Tot ce-i viu este prin natura morții obosit, pentru că nu-și poate aparține sie însuși. PIANISTA: Ce-i asta, un armistițiu filozofic azi? COMPOZITORUL: Da, da, gustarea mă zăpăcește. Nu ne vom mai aminti, nimic nu ne va face să ne amintim. CÂNTĂREAȚA: Astăzi e totul foarte trist. Toată lumea e tristă azi la mine. IMPRESARUL: E
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Vom găsi o strategie de viețuire sus, acolo sus, unde totul va trebui să fie concluzionat. CÂNTĂREAȚA: Hai odată să mergem. Hai să facem odată o mișcare a vieții din loc. Hai să facem drumul la tejegheaua din mijlocul naturii. PIANISTA: Nimic nu rămâne în și sub noi, decât să mergem: ca și cum ne-am duce, deci hai să mergem. COMPOZITORUL: Mergem mai departe, să mergem spre dedesubtul Steiermak-ului. Să negăm încă odată din nou, tot ce nu putem să vrem să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca să putem să ducem acasă toate sensurile... fără să trebuiască s-o facem ca lumea. Va fi frumos... și o să bem plini de distrugere. O să poată să ne meargă la toți bine, până când o să putem să găsim poate o oprire. PIANISTA: Poate dăm peste final... în sfârșit țiparul total putrezit al totului, totul așa cum trebuie să fie... în sfârșit să oprim. MECENA: Acum va fi în sfârșit o schimbare amuzantă, așa cum în mine ca și manipulator de bani pentru muzica totală
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nostimadă... MECENA: Aerul ăsta excitant vâră înlăuntrul tău, în ceea ce s-ar putea numi ca fiind al omului, o liniște nemaipomenită,. Nu? ȚĂRANCA (vine cu o tavă cu gustări reci): Șunca asta adevărată am sărat-o noi cu mâna noastră. PIANISTA: Și porcul pentru șuncă l-ați hrănit aici în casă, știu. ȚĂRANUL: Noi hrănim porcii noștri cu mare atenție până în greutatea corectă. COMPOZITORUL: Și furajele pentru porcii de șuncă le-ați produs singuri de pe suprafețele voastre nesfârșite de hămeseală. ȚĂRANCA
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înainte. Toată lumea se schimbă într-o schimbare către ce a fost mai devreme, într-o viață mai înainte. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... COMPOZITORUL: Dați tâmpitului ceva de băut. Umpleți tâmpitul cu vin, cât poate să ducă... botul lui. PIANISTA: Tare fad e aici. Aici e total fad. Cheful meu de moarte iese afară cu plictiseala mea. COMPOZITORUL: Porci idioți, carnea de porc s-o cumperi ca îndopare de porci idioți. MECENA: Dar aici supraumanitatea d-voastră genială trebuie să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
afară cu plictiseala mea. COMPOZITORUL: Porci idioți, carnea de porc s-o cumperi ca îndopare de porci idioți. MECENA: Dar aici supraumanitatea d-voastră genială trebuie să facă un ocol și să se lase să intre în vechiul circuitul normal. PIANISTA: Lumina peisajului este respingătoare și voi chiar de nesuportat, peisajul. COMPOZITORUL (o sărută): Ne iubim, pentru că urâm tot ce e de recunoscut ca apariție... nimic nu rămâne pe delături... și o scârboasă cochetărie cu scârboșenia. CÂNTĂREAȚA (sare în sus și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mâncați mai mult, mai mult și mai mult să mâncați. Și după ce mâncați... (scoate limba și simulează mișcările de copulare) COMPOZITORUL (îi dă curios idiotului o scatoalcă): Na, hai, zii ceva. Zii odată, hai. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... PIANISTA: Tot ce poate funcționa e respingător: știuleții, aerul ca miros. COMPOZITORUL: Lapte din pământ, balegă de vaci zburătoare, vin răsuflat. IMPRESARUL (nu se mai poate abține): Sunteți morți. Moartea e născută-n voi. Între două îngâmfări de mărime mijlocie o să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
poate funcționa e respingător: știuleții, aerul ca miros. COMPOZITORUL: Lapte din pământ, balegă de vaci zburătoare, vin răsuflat. IMPRESARUL (nu se mai poate abține): Sunteți morți. Moartea e născută-n voi. Între două îngâmfări de mărime mijlocie o să frecați, scărpinați... PIANISTA: Da, din fericire noi suntem moartea, piscul Schwab, unde ai să stropești creierul mort al lui frate-tău, ca mort al unui mort, într-o clipă împodobită. IMPRESARUL: Pizdă împuțită, tu, tu, tu pizdă... tu... tu pizdă tu... COMPOZITORUL (se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se sărbătorește pe sine. COMPOZITORUL (după ce IDIOTUL s-a uitat fix la el): Da, știu, scuipă. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... nostimadă, nostimadă, nostimadă... (compozitorul îl lovește în spate. Idiotul amuțește.) IMPRESARUL: Ce răi puteți să fiți.. cu universul. PIANISTA: Universul pute și impresarul și muncitorul nostru la percuție sparge oricui prin hegemonia lui puturoasă micile lui impresii de supraviețuire. Există nepersonalități care își usucă în chip ofensiv scârboasele tumori maligne extrase ca si cum ar fi excremente. (Impresarul sare în sus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
scârboasele tumori maligne extrase ca si cum ar fi excremente. (Impresarul sare în sus cu gura plină) COMPOZITORUL (îl imită preventiv): Uhu, uhu, tu pizdă, tu... ȚĂRANCA: Ciudați mai sunteți voi cu voi între voi... (impresarul cade înapoi la locul lui resemnat) PIANISTA: Nici măcar muzica, dacă ar exista o posibilitate să se afirme aici, chiar ea dacă ar fi să existe, sau totuși? COMPOZITORUL: Păi, mda, ar trebui să discutăm cu dovezile pe masă, să răsdiscutăm, ceea ce se desenează ca o delicatesă, care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să se afirme aici, chiar ea dacă ar fi să existe, sau totuși? COMPOZITORUL: Păi, mda, ar trebui să discutăm cu dovezile pe masă, să răsdiscutăm, ceea ce se desenează ca o delicatesă, care în ea însăși nu este, nu există. PIANISTA: Asta-i bine, bine în față și în spate. Te poți baza pe ceva. COMPOZITORUL: Să mergem sus și în înălțime. Primul cuțit îți aparține. PIANISTA (cugetă o clipă și începe să declame): Odată am vrut așa o muzică cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ceea ce se desenează ca o delicatesă, care în ea însăși nu este, nu există. PIANISTA: Asta-i bine, bine în față și în spate. Te poți baza pe ceva. COMPOZITORUL: Să mergem sus și în înălțime. Primul cuțit îți aparține. PIANISTA (cugetă o clipă și începe să declame): Odată am vrut așa o muzică cu adevărat muzicală, o muzicalitate cu adevărat muzicală, care... așa de drept, deci așa de veritabil deci veritabil drept Înțelegeți doar, pe care cineva a uitat-o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]