82,518 matches
-
picioare mișto, dar, evident, nu are și un magazin de antichități. Nu, așa ceva nu are, confirmă și Gabi, și Lorena, și Radu! Inscripțiile bilingve și strada bilingvă, copacii bilingvi și fațadele bilingve, berea bilingvă și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
să colecteze cotele și să laude belșugul pe care-l va aduce colectivizarea, muzica se ridică iarăși la ceruri ca fumul jertfei lui Abel, dansuri țepene, de aritsocrați fără suită, și mișcările agile ale unor fetișcane care știu să desfacă picioarele mai lesne decît se revarsă cîntatul cocoșilor în răcorile dimineții, vai e groaznic de cald în acest autocar hodorogit, mi-e sete, intră și praful aici, mi-e sete, oare cîți kilometri or fi pînă la Arcuș, mi-e sete
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
viziunea scenografică, în Castelul, la fel de accentuat ca și în America, aceasta acoperă întreaga realitate a narațiunii. În Castelul, procedeele sunt cu atât mai surprinzătoare, cu cât ele nu privesc decât în mică măsură Castelul propriu-zis: scena desfășurării este satul de la picioarele castelului. Din acest sat, K., deși prevăzut cu o funcție bine precizată pentru angajarea la castel, ca "măsurător de terenuri", nu va reuși niciodată să iasă. În acest sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
lui lungi, ascuțite, mereu jucăușe"). Specificul vestimentar și locativ al locuitorilor din castel apare o singură dată, castelul fiind arătat de fapt doar ca o umbră, un fundal de decor. Biroul principal este descris astfel: "un pupitru de stat în picioare, de la un capăt la celălalt al camerei în care cu greu încap două persoane ( spațiul funcționarilor)... Pe el, câteva cărți deschise, din care funcționarii citesc, dar le schimbă mereu între ei, nu cărțile, ci locurile, funcționarii înghesuindu-se unul în
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
se desfăceau și foile zburau în toate direcțiile, servitorul chinuindu-se să le adune. ș...ț Iar acest excelent servitor își pierdea stăpânirea de sine, se așeza pe actele strânse și nu mai făcea nimic altceva decât să-și balanseze picioarele". Organizarea scenografică a imaginii vizuale nu rămâne la Kafka de domeniul ficțiunii, ci funcționează și în viața cotidiană. Citez doar două exemple menționate în Jurnal. Unul este descrierea lui Rudolf Steiner, celebrul antropozof. În 1911, la Berlin, acesta ținea conferințe
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
ea, căci acelea erau cu adevărat Cuvintele Domnului. Închise cartea și privi în jur, să vadă dacă era destul de curat. Cărțile și hîrtiile lui Chanu erau vîrîte sub masă. Trebuia să le mute, ca doctorul Azad să aibă loc pentru picioare. Carpetele pe care le scuturase mai devreme pe fereastră și le bătuse cu o lingură de lemn trebuiau puse înapoi pe jos. Erau trei carpete: cu model roșu și portocaliu, verde și violet, maro și albastru. Covorul era galben cu
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
tr-o singură încăpere. Și dacă ai fi adunat toată mobila din gospodăria de acasă, din fiecare ghar4 al unchilor și mătușicilor, tot nu s-ar fi adunat atâtea ca în camera asta. O masă joasă cu tăblie de sticlă și picioare de plastic oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
oranj, trei măsuțe de lemn care intrau una în alta, masa cea mare pe care o foloseau pentru cină, o bibliotecă, un colțar, o etajeră pentru ziare, un cărucior plin cu dosare și bibliorafturi, canapeaua și fotoliile, două scăunele pentru picioare, șase scaune și o vitrină. Pe pereți era un tapet galben cu pătrate și cercuri maro care se înșirau frumos în sus și în jos. Nimeni din Gouripur nu avea așa ceva. O făceau să se simtă mîndră. Tatăl ei era
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
la cutele de grăsime care atîrnau de pe burta lui Chanu. Ai putea să-ți vîri sutele de pixuri și creioane pe sub cutele alea, să le ții acolo în siguranță. Ba ai putea să îndeși și o carte sau două. Dacă picioarele alea subțiri ca fusul ar putea duce greutatea. - În plus, e foarte muncitoare. Face curățenie, gătește și toate cele. Singurul lucru de care m-aș putea plînge este că nu poate să-mi facă ordine în dosare, pentru că nu știe
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
eului și a creației, sensurile ființei și ale artei. Am văzut ultima reprezentație din cele șase cu Asobu. Omagiu lui Henri Michaux, de la Curtea de Onoare a Papilor. Om lîngă om, plin, absolut full. Ploua. Pe covorul de dans, cu picioarele goale, a înaintat, timid, Nadj. A anunțat că vor juca pînă la capăt, în ciuda ploii. A fost un moment de tăcere absolută, de stupoare, urmat de urale și ropote de aplauze. A plouat torențial. Dansatori și spectatori față-n față
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
privirea îndreptată spre Germania. De altfel Germania, cultura germană, au constituit pentru mine dintotdeauna o "dimensiune". Cînd am ajuns aici, am ajuns într-un loc pe care-l cunoșteam deja într-un anumit fel fără a fi pus pînă atunci piciorul acolo. Și ea este țara mea. Ca scriitor german sunt implicat în dezbaterile legate de Germania, în problemele ei, iar pe de altă parte am cîștigat o anumită relație cu locurile de aici, dar o relație de alt fel decît
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
cu mâinile în sân. Un informator de 11-12 ani poate produce confuzii, dintr-o afectivitate încă necuprinsă în armura rațiunii. Un pic de răbdare și îi vine și lui rândul! Doar oameni suntem! A îndoctrina, însă, generațiile de cum merg pe picioare a fost, în schimb, specialitatea fiecărui totalitarism, și mai departe va rămâne. Ca străjer, pe la 11-12 ani, purtam cu mândrie eghileții galbeni, bascul alb, fluierul cu șnur, nici un dubiu nu mă cutreiera când cântam în cor, "Regele coboară printre noi
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
la dispoziție Jurnalul Literar și e citită de milioane de români din țară și din diasporă! în ce privește supărarea pe româniile literare, suntem nedumeriți de afirmația cu bocancii autoritari azvîrliți de vedete cu ifose: noi știm că poți fi călcat în picioare (cu sau fără bocanci); de azvîrlit, se zvîrle cu copitele, ceea ce, oricîte pretenții aristocratice ar avea, nu le stă în putință vedetelor (cu sau fără ifose). împărtășim restul opiniilor autoarei. Bine faceți că nu ne citiți! Ne dăm seama din
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
largul lui este Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând sub semnul unei disperări cronice. Dar, spre deosebire de mulți colegi de-ai lui de generație care scriu așa
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
familiar a (se) rablagi (,a se învechi, a se uza, a se deteriora") și participiul său adjectival rablagit, cuvinte fără îndoială de uz curent: "de la un timp încoace mi se întâmplă să am unele dureri de genunchi, mai ales la piciorul drept, destul de puternice. Oare încep să mă rablagesc?" (forum.top-solutions.ro); "mai este liftul ăla super rablagit care te coboară în adâncuri?" (copilulmeu.ro). Derivatul rablagiu - cuprins în dicționare pe baza atestărilor și a comentariilor din anii 30-40 - nu pare
Rabla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10412_a_11737]
-
pe șantajarea unor tineri neexperimentați care-au comis cine știe ce măruntă greșeală... Oricum am lua-o, situația e hidoasă: omul cu biciușca și lațul zburdă în continuare în voie, pe când bietul animal înhămat la rușinosul car al delațiunilor primește și astăzi picioare în gură. Dosarul Sebastian e doar unul din cele care, în perioada următoare, vor ieși la suprafață. Cred c-ar fi o dovadă de inteligență ca victimele să le-o ia cu o secundă înaintea celor ce continuă să controleze
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
-lea Ecumenic, prin canonul 7<footnote Canoanele Sinodului al VII-lea Ecumenic (787), Mansi, XIII, 417-439, și Conciliorum Oecumenicorum Decreta, Freiburg-Roma, 1961, p. 114-132 apud Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21. footnote>, a legiferat obligativitatea așezării moaștelor de martiri în piciorul Sfintei Mese, având ca temei scripturistic Cartea biblică Apocalipsa 6, 9: Sufletele celor înjunghiați pentru cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care au dat-o erau sub jertfelnic”<footnote Pr. Nicolae Chifăr, op. cit., p. 21. footnote>. La mormântul martirilor
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fie el oferit ca hrană. Dar întrucât ursul nu i-a avut grija, martirul a fost dus din nou, abia respirând, în temniță, unde a mai trăit o zi. Și a doua zi, după ce i-au atârnat niște pietre de picioare, l-au aruncat în mijlocul mării. Și iată așa a decurs martiriul lui Agapie”. (Eusebiu de Cezareea, Martirii din Palestina, VI, 6-7, în PSB, vol. 13, p. 404-405) „După ce (unii dintre mărturisitorii credinței - n.n.) au ajuns la locul acela unde obișnuiau
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184) „Întrucât cu ajutorul lui Hristos răbdarea sfinților a făcut zadarnice toate aceste tiranice mijloace de pedepsire, diavolul a uneltit și alte născociri: întemnițări în locuri întunecoase și îngrozitoare și punerea picioarelor în butuci, cu strângerea lor până la a cincea gaură, precum și alte torturi, pe care slujitorii înfuriați și îndrăciți obișnuiau să le aplice celor arestați. În felul acesta mulți au murit asfixiați în temniță, și anume toți cei pe care i-
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
rabde în tăcere calomnia celor care declarau că el ar fi jertfit deja; altul, care a fost înhățat pe jumătate mort, era aruncat afară ca și cum ar fi fost mort într-adevăr. Altul care zăcea pe pământ a fost târât de picioare o bună bucată de drum și numărat apoi între ei care ar fi jertfit. Unul Țipa și declara cu glas tare că nu vrea să jertfească idolilor, pe când al doilea striga: sunt creștin! și era mândru că poate mărturisi numele
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
care le-au îndurat cei din Tebaida, ele nu pot fi nici măcar descrise. În locul unghiilor de fier, întreg trupul lor era sfâșiat cu ajutorul unor scoici ascuțite, cu atâta cruzime până când omul își dădea sufletul. Femeile erau ferecate strâns de ambele picioare, spânzurate cu capul în jos și înălțate astfel, cu trupurile complet goale și fără nici o îmbrăcăminte, oferind astfel mulțimilor priveliștea cea mai neomenească, mai crudă și mai lipsită de rușine dintre toate priveliștile. Alții își găseau moartea legați de copaci
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
lipsită de rușine dintre toate priveliștile. Alții își găseau moartea legați de copaci și de crengile lor prin aceea că împreunau cu un scripete, una de alta, crengile cele mai puternice și de fiecare din ele se fixa câte un picior al martirilor, după care se dădea drumul crengilor să revină la poziția lor firească: în chipul acesta, într-o clipă se despicau în două trupurile nenorociților pe care-i chinuiau în acest fel. Și astfel de chinuri nu durau numai
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
singură mână undeva într-o hală și erau lăsați să stea spânzurați în felul acesta: această suferință întrecea în cruzime pe toate celelalte prin întinderea peste măsură a încheieturilor și mădularelor. Alții erau legați de stâlpi, față către față, fără ca picioarele lor să atingă pământul, iar din pricina greutății trupurilor, încheieturile trebuiau să se întindă și să se strângă forțat. Și ei îndurau chinurile acestea nu numai atâta timp cât dregătorul împărătesc îi interoga și cât timp era ocupat cu ei, ci vreme de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ca și cum noi nici nam mai exista. Căci aceasta era cea de a doua suferință pe care vrăjmașii o născociseră după cea a rănilor. După aceste chinuri unii mai erau puși cu spatele pe o masă cu ghimpi ascuțiȚi, dar cu picioarele depărtate unul de celălalt, strânse fiecare în butuci până la a patra încheietură, în așa fel încât, când îi scoteau de acolo, era cu neputință să se mai Țină pe picioare din pricina loviturilor și rănilor proaspete de pe întreg corpul. Alții, aruncați
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cu spatele pe o masă cu ghimpi ascuțiȚi, dar cu picioarele depărtate unul de celălalt, strânse fiecare în butuci până la a patra încheietură, în așa fel încât, când îi scoteau de acolo, era cu neputință să se mai Țină pe picioare din pricina loviturilor și rănilor proaspete de pe întreg corpul. Alții, aruncați pe pământ, zdrobiți cu totul de chinurile repetate ale torturilor, ofereau trecătorilor o priveliște mai înfiorătoare decât se păruse chiar în timpul execuției, căci purtau pe trupurile lor răni nenumărate și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]